Subiecte Academia de Poliție 2026 Limba română — 10 grile rezolvate

Care dintre enunțurile de mai jos conține un pleonasm?

1. Pleonasmul este alăturarea a două cuvinte care exprimă aceeași idee, astfel încât unul dintre ele este de prisos.
2. Verbul „a reveni” înseamnă deja „a se întoarce înapoi” (prefixul re- arată repetarea / întoarcerea).
3. Adăugarea adverbului „înapoi” repetă sensul, deci „a revenit înapoi” este pleonasm.

B este corect: „revenit” și „înapoi” spun același lucru. A este corect exprimat: „repede” arată modul, nu repetă sensul lui „a urca”. C ar fi pleonasm doar cu „împreună” („au colaborat împreună”); fără el enunțul e corect. D nu are nicio repetare de sens: „clar” arată felul descrierii.

În care enunț cuvântul evidențiat este folosit corect (fără confuzie paronimică)?

1. Paronimele sunt cuvinte asemănătoare ca formă, dar diferite ca sens.
2. „Iminent” = care urmează să se producă foarte curând; „eminent” = remarcabil, deosebit.
3. „A învesti” = a conferi cuiva o funcție; „a investi” = a plasa bani, capital.
4. „Original” = nou, inedit; „originar” = care provine dintr-un loc.
5. Doar în C sensul cuvântului se potrivește contextului.

C este corect: un pericol care stă să se producă este „iminent”. B cere „eminent” (student remarcabil). A cere „învestit” — o persoană e învestită într-o funcție, banii se investesc. D cere „originală” (inedită); „originar” înseamnă „provenit din” (de exemplu „originar din Cluj”).

Care dintre cuvintele următoare conține un hiat?

1. Hiatul este întâlnirea a două vocale alăturate care aparțin unor silabe diferite.
2. Diftongul este o vocală + o semivocală în aceeași silabă.
3. „poezie” se desparte po-e-zi-e: o și e sunt în silabe diferite, deci formează hiat (la fel i-e de la final).
4. În celelalte cuvinte grupurile ea, ia, oa se rostesc într-o singură silabă.

D este corect: po-e-zi-e are vocale alăturate în silabe diferite. B „sea-ră” conține diftongul ea. C „iar-nă” începe cu diftongul ia (i este semivocală). A „doam-nă” conține diftongul oa. În A, B, C nu există două vocale în silabe diferite.

Despărțirea corectă în silabe a cuvântului examen este:

1. Regula: o consoană aflată între două vocale trece în silaba următoare.
2. Litera x, deși se pronunță [cs], este o singură literă și se comportă ca o consoană între vocale: e-xa.
3. La fel, m dintre a și e trece la silaba următoare: xa-men.
4. Rezultă e-xa-men, formă înregistrată și în DOOM.

B este corect după regula consoanei intervocalice. A lasă x în prima silabă și creează silaba „a” separată, încălcând regula. C desparte și m de vocala următoare, lăsând silaba „en” fără consoană inițială. D greșește la m, care trebuia să treacă la silaba următoare („men”).

Care este funcția sintactică a cuvântului evidențiat în enunțul:

„Polițistul a devenit mai atent după incident.”

1. Verbul „a deveni” este verb copulativ: nu are sens complet singur și cere un nume predicativ.
2. „A devenit mai atent” formează predicatul nominal: verbul copulativ + numele predicativ.
3. „Atent” este adjectiv (la gradul comparativ, cu „mai”) și se acordă cu subiectul „polițistul”.
4. Deci are funcția de nume predicativ.

C este corect: după copulativul „a deveni”, adjectivul este nume predicativ. B ar fi adevărat dacă „atent” ar determina direct un substantiv („polițistul atent”). A este greșit: un adverb de mod ar determina verbul („a lucrat atent”), dar aici „atent” se acordă cu subiectul. D este greșit: verbele copulative nu au complement direct.

În enunțul „Dosarul este în biroul șefului.”, verbul evidențiat este:

1. Verbul „a fi” poate fi copulativ, auxiliar sau predicativ.
2. Aici „este” are sensul „se află”, adică are înțeles deplin.
3. „În biroul șefului” arată locul (circumstanțial de loc), nu o însușire a subiectului.
4. Un verb cu sens deplin, la mod personal, este predicat verbal.

A este corect: „este” = „se află”, deci verb predicativ. B ar fi corect într-un enunț ca „Dosarul este complet”, unde urmează un nume predicativ. C este greșit: ca auxiliar, „a fi” ar forma un timp compus sau diateza pasivă („a fost semnat”). D este greșit: „este” este la indicativ prezent; conjunctivul ar fi „să fie”.

Propoziția evidențiată din fraza „Nu știu cine a sunat la dispecerat.” este o subordonată:

1. Identificăm regenta: „Nu știu”, cu verbul tranzitiv „a ști”.
2. Punem întrebarea: „Nu știu ce?” → „cine a sunat la dispecerat”.
3. Propoziția este introdusă prin pronumele relativ „cine” și îndeplinește rolul de complement direct al verbului „știu”.
4. Deci este o subordonată completivă directă.

D este corect: propoziția răspunde la „ce?” după verbul tranzitiv „a ști”. B este greșit: atributiva determină un substantiv, iar în regentă nu există un substantiv determinat. C ar răspunde la „cui?” (de exemplu „Îi spun cui vreau”). A ar arăta locul („unde?”); „la dispecerat” este doar un complement în interiorul subordonatei.

Completați corect spațiile libere:

„Agentul ___ dat șoferului un avertisment și ___ cerut actele mașinii.”

1. „I-a” = pronumele personal „i” (lui, șoferului) + auxiliarul „a” al perfectului compus.
2. „Ia” fără cratimă este verbul „a lua” la prezent („el ia”) sau la imperativ („ia!”).
3. În ambele locuri avem perfect compus: „a dat”, „a cerut”, iar „i” arată cui: șoferului.
4. Corect: „Agentul i-a dat... și i-a cerut...”.

B este corect: în ambele locuri avem pronume + auxiliar, scrise cu cratimă. A folosește verbul „a lua”, care nu are sens înaintea participiilor „dat” și „cerut”. C și D amestecă cele două forme; o singură formă fără cratimă este suficientă ca enunțul să fie greșit, pentru că ambele contexte sunt identice (pronume + perfect compus).

În care enunț cuvântul rece are sens figurat?

1. Sensul propriu al lui „rece” este „cu temperatură scăzută”.
2. Sensul figurat apare când cuvântul este transferat asupra unei realități care nu are temperatură: aici, o atitudine.
3. O „privire rece” înseamnă o privire distantă, lipsită de căldură sufletească.
4. Contextul („nu i-a strâns mâna”) confirmă sensul de „distant, neprietenos”.

C este corect: privirea nu are temperatură, deci „rece” e folosit figurat (distant). A, B și D se referă la ceai, apă și vânt, care pot avea propriu-zis temperatură scăzută, așa că în ele „rece” are sensul propriu, de bază.

În enunțul „Frumosul nu se discută.”, cuvântul evidențiat a intrat în clasa substantivelor prin:

1. Cuvântul de bază este adjectivul „frumos”.
2. În enunț, el primește articol hotărât (-ul) și funcționează ca subiect, deci se comportă ca un substantiv.
3. Trecerea unui cuvânt dintr-o parte de vorbire în alta, fără schimbarea formei de bază, se numește conversiune.
4. Articolul „-ul” nu este sufix, ci marcă a substantivizării.

A este corect: adjectivul a devenit substantiv prin articulare. B este greșit: „-ul” este articol hotărât, nu sufix derivativ (un sufix ar da alt cuvânt, ca „frumusețe”). C este greșit: compunerea unește două sau mai multe cuvinte, aici există unul singur. D este greșit: „frumos” este cuvânt moștenit, iar procedeul este intern, nu împrumut din altă limbă.