Subiect rezolvat · Matematică

Subiecte admitere ATM 2026 Matematică — 10 grile rezolvate

Aceasta este o variantă de antrenament, scrisă de noi, nu un subiect oficial ATM. La admiterea 2026 la Academia Tehnică Militară „Ferdinand I”, testul a avut 27 de itemi cu patru variante de răspuns și un singur răspuns corect (câte 9 la Matematică, Informatică și Fizică), cu durata de 180 de minute, iar Matematica a contat cu ponderea 0,5 în nota finală. Grilele de mai jos acoperă analiză și algebră de liceu: limite, derivate, integrale, matrice, determinanți, numere complexe, logaritmi, polinoame și legi de compoziție. Pentru pregătire folosește și culegerea de Matematică publicată de ATM pe mta.ro.

Întrebarea 1

Valoarea limitei lim⁡x→0e2x−1−2xx2\displaystyle\lim_{x \to 0} \frac{e^{2x} - 1 - 2x}{x^2} este:

  1. A)

    22

  2. B)

    11

  3. C)

    44

  4. D)

    00

Răspuns corect: A

Rezolvare pas cu pas

  1. Pentru x→0x \to 0 obținem cazul 00\frac{0}{0}, deci aplicăm regula lui l'Hôpital.
  2. Derivăm: 2e2x−22x=e2x−1x\frac{2e^{2x} - 2}{2x} = \frac{e^{2x} - 1}{x}, tot 00\frac{0}{0}.
  3. Mai aplicăm o dată: 2e2x1→2\frac{2e^{2x}}{1} \to 2.
  4. Limita este 22.

De ce este corect A și de ce celelalte variante sunt greșite

A este corect: dezvoltarea e2x=1+2x+2x2+…e^{2x} = 1 + 2x + 2x^2 + \dots confirmă coeficientul 22 al lui x2x^2. B uită factorul 22 din derivata lui e2xe^{2x} la al doilea pas. C = 222^2 ia (2x)2(2x)^2 fără împărțirea la 2!2!. D ar fi corect doar dacă numărătorul ar fi de ordin mai mare decât x2x^2.

Întrebarea 2

Fie A=(1101)A = \begin{pmatrix} 1 & 1 \\ 0 & 1 \end{pmatrix}. Suma elementelor matricei A10A^{10} este:

  1. A)

    1212

  2. B)

    1111

  3. C)

    2020

  4. D)

    22

Răspuns corect: A

Rezolvare pas cu pas

  1. Calculăm A2=(1201)A^2 = \begin{pmatrix} 1 & 2 \\ 0 & 1 \end{pmatrix}, A3=(1301)A^3 = \begin{pmatrix} 1 & 3 \\ 0 & 1 \end{pmatrix}.
  2. Prin inducție, An=(1n01)A^n = \begin{pmatrix} 1 & n \\ 0 & 1 \end{pmatrix}.
  3. Pentru n=10n = 10: suma elementelor este 1+10+0+1=121 + 10 + 0 + 1 = 12.

De ce este corect A și de ce celelalte variante sunt greșite

A este corect după formula AnA^n demonstrată prin inducție. B omite unul dintre elementele 11 de pe diagonală. C dublează elementul din colț (2⋅102 \cdot 10), confuzie cu 2n2^n sau cu nAnA. D ignoră elementul nn și adună doar diagonala, ca la matricea unitate.

Întrebarea 3

Valoarea determinantului ∣111123149∣\begin{vmatrix} 1 & 1 & 1 \\ 1 & 2 & 3 \\ 1 & 4 & 9 \end{vmatrix} este:

  1. A)

    22

  2. B)

    00

  3. C)

    66

  4. D)

    −2-2

Răspuns corect: A

Rezolvare pas cu pas

  1. Coloanele au forma (1,a,a2)(1, a, a^2) cu a=1,2,3a = 1, 2, 3: este un determinant Vandermonde.
  2. Valoarea este (2−1)(3−1)(3−2)(2 - 1)(3 - 1)(3 - 2).
  3. =1⋅2⋅1=2= 1 \cdot 2 \cdot 1 = 2.

De ce este corect A și de ce celelalte variante sunt greșite

A este corect (se verifică și prin regula lui Sarrus: 18+3+4−2−12−9=218 + 3 + 4 - 2 - 12 - 9 = 2). B ar însemna două coloane egale, dar 1,2,31, 2, 3 sunt distincte. C = 1⋅2⋅31 \cdot 2 \cdot 3 înmulțește valorile, nu diferențele. D inversează ordinea diferențelor într-un singur factor.

Întrebarea 4

Valoarea integralei ∫01xex dx\displaystyle\int_0^1 x e^x \, dx este:

  1. A)

    11

  2. B)

    e−1e - 1

  3. C)

    ee

  4. D)

    2e−12e - 1

Răspuns corect: A

Rezolvare pas cu pas

  1. Integrăm prin părți cu f=xf = x, g′=exg' = e^x: ∫xexdx=xex−∫exdx=(x−1)ex+C\int x e^x dx = x e^x - \int e^x dx = (x - 1)e^x + C.
  2. Aplicăm Leibniz–Newton: (1−1)e1−(0−1)e0=0+1(1 - 1)e^1 - (0 - 1)e^0 = 0 + 1.
  3. Rezultatul este 11.

De ce este corect A și de ce celelalte variante sunt greșite

A este corect. B este ∫01exdx\int_0^1 e^x dx, adică uită factorul xx. C reține doar termenul xexx e^x evaluat în 11, fără −∫exdx-\int e^x dx. D adună termenii prin părți în loc să-i scadă: e+(e−1)e + (e - 1).

Întrebarea 5

Câte rădăcini reale are ecuația x3−3x+1=0x^3 - 3x + 1 = 0?

  1. A)

    33

  2. B)

    11

  3. C)

    22

  4. D)

    00

Răspuns corect: A

Rezolvare pas cu pas

  1. Fie f(x)=x3−3x+1f(x) = x^3 - 3x + 1; f′(x)=3x2−3=0⇒x=±1f'(x) = 3x^2 - 3 = 0 \Rightarrow x = \pm 1.
  2. f(−1)=3>0f(-1) = 3 > 0 (maxim local), f(1)=−1<0f(1) = -1 < 0 (minim local).
  3. lim⁡x→−∞f=−∞\lim_{x \to -\infty} f = -\infty, lim⁡x→∞f=∞\lim_{x \to \infty} f = \infty.
  4. Șirul lui Rolle: −∞,3,−1,∞-\infty, 3, -1, \infty are 3 schimbări de semn, deci 3 rădăcini reale.

De ce este corect A și de ce celelalte variante sunt greșite

A este corect: câte o rădăcină în fiecare interval (−∞,−1)(-\infty, -1), (−1,1)(-1, 1), (1,∞)(1, \infty). B ar fi adevărat dacă maximul și minimul local ar avea același semn. C ar cere o rădăcină dublă, adică f(±1)=0f(\pm 1) = 0, ceea ce nu are loc. D este imposibil: orice polinom de grad impar are cel puțin o rădăcină reală.

Întrebarea 6

Numărul complex (1+i)10(1 + i)^{10} este egal cu:

  1. A)

    32i32i

  2. B)

    −32i-32i

  3. C)

    3232

  4. D)

    10241024

Răspuns corect: A

Rezolvare pas cu pas

  1. (1+i)2=1+2i+i2=2i(1 + i)^2 = 1 + 2i + i^2 = 2i.
  2. (1+i)10=((1+i)2)5=(2i)5=32⋅i5(1 + i)^{10} = \left((1 + i)^2\right)^5 = (2i)^5 = 32 \cdot i^5.
  3. i5=i4⋅i=ii^5 = i^4 \cdot i = i, deci rezultatul este 32i32i.

De ce este corect A și de ce celelalte variante sunt greșite

A este corect. B greșește puterea lui ii, luând i5=−ii^5 = -i (adică i3i^3). C păstrează modulul ∣(1+i)10∣=25=32|(1+i)^{10}| = 2^5 = 32, dar pierde argumentul. D = 2102^{10} ridică la putere ca și cum ∣1+i∣=2|1 + i| = 2, nu 2\sqrt{2}.

Întrebarea 7

Mulțimea soluțiilor ecuației log⁡2x+log⁡2(x−2)=3\log_2 x + \log_2(x - 2) = 3 este:

  1. A)

    {4}\{4\}

  2. B)

    {−2,4}\{-2, 4\}

  3. C)

    {2}\{2\}

  4. D)

    {8}\{8\}

Răspuns corect: A

Rezolvare pas cu pas

  1. Condiții de existență: x>0x > 0 și x−2>0x - 2 > 0, deci x>2x > 2.
  2. log⁡2[x(x−2)]=3⇒x2−2x=8⇒x2−2x−8=0\log_2[x(x - 2)] = 3 \Rightarrow x^2 - 2x = 8 \Rightarrow x^2 - 2x - 8 = 0.
  3. Soluțiile ecuației de gradul II: x=4x = 4 sau x=−2x = -2.
  4. Doar x=4x = 4 respectă x>2x > 2.

De ce este corect A și de ce celelalte variante sunt greșite

A este corect. B uită condițiile de existență: pentru x=−2x = -2 logaritmii nu sunt definiți. C anulează argumentul x−2x - 2, iar log⁡20\log_2 0 nu există. D rezolvă greșit log⁡2x=3\log_2 x = 3 ignorând al doilea termen; verificare: 3+log⁡26≠33 + \log_2 6 \ne 3.

Întrebarea 8

Fie x1,x2,x3x_1, x_2, x_3 rădăcinile polinomului X3−2X2+3X−4X^3 - 2X^2 + 3X - 4. Valoarea expresiei x12+x22+x32x_1^2 + x_2^2 + x_3^2 este:

  1. A)

    −2-2

  2. B)

    1010

  3. C)

    44

  4. D)

    −6-6

Răspuns corect: A

Rezolvare pas cu pas

  1. Relațiile lui Viète: s1=x1+x2+x3=2s_1 = x_1 + x_2 + x_3 = 2, s2=x1x2+x1x3+x2x3=3s_2 = x_1x_2 + x_1x_3 + x_2x_3 = 3.
  2. x12+x22+x32=s12−2s2x_1^2 + x_2^2 + x_3^2 = s_1^2 - 2s_2.
  3. =4−6=−2= 4 - 6 = -2.

De ce este corect A și de ce celelalte variante sunt greșite

A este corect; rezultatul negativ arată că polinomul are și rădăcini complexe nereale. B = 4+64 + 6 adună 2s22s_2 în loc să-l scadă. C = s12s_1^2 uită termenul −2s2-2s_2. D = −6-6 reține doar −2s2-2s_2 și uită s12s_1^2.

Întrebarea 9

Aria suprafeței plane cuprinse între graficele funcțiilor f(x)=x2f(x) = x^2 și g(x)=2xg(x) = 2x este:

  1. A)

    43\frac{4}{3}

  2. B)

    83\frac{8}{3}

  3. C)

    23\frac{2}{3}

  4. D)

    44

Răspuns corect: A

Rezolvare pas cu pas

  1. Intersecția: x2=2x⇒x=0x^2 = 2x \Rightarrow x = 0 sau x=2x = 2.
  2. Pe [0,2][0, 2] avem 2x≥x22x \ge x^2.
  3. Aria =∫02(2x−x2)dx=[x2−x33]02=4−83=43= \int_0^2 (2x - x^2) dx = \left[x^2 - \frac{x^3}{3}\right]_0^2 = 4 - \frac{8}{3} = \frac{4}{3}.

De ce este corect A și de ce celelalte variante sunt greșite

A este corect. B este ∫02x2dx\int_0^2 x^2 dx, adică aria de sub parabolă, nu dintre curbe. C înjumătățește greșit rezultatul. D este ∫022x dx\int_0^2 2x \, dx, aria de sub dreaptă, fără a scădea parabola.

Întrebarea 10

Pe R\mathbb{R} se definește legea de compoziție x∗y=xy−2x−2y+6x * y = xy - 2x - 2y + 6. Elementul neutru al acestei legi este:

  1. A)

    33

  2. B)

    22

  3. C)

    −3-3

  4. D)

    66

Răspuns corect: A

Rezolvare pas cu pas

  1. Scriem legea în formă factorizată: x∗y=(x−2)(y−2)+2x * y = (x - 2)(y - 2) + 2.
  2. Căutăm ee cu x∗e=xx * e = x pentru orice xx: (x−2)(e−2)+2=x⇔(x−2)(e−2)=x−2(x - 2)(e - 2) + 2 = x \Leftrightarrow (x - 2)(e - 2) = x - 2.
  3. Egalitatea are loc pentru orice xx doar dacă e−2=1e - 2 = 1, deci e=3e = 3.
  4. Legea este comutativă, deci și e∗x=xe * x = x.

De ce este corect A și de ce celelalte variante sunt greșite

A este corect: x∗3=3x−2x−6+6=xx * 3 = 3x - 2x - 6 + 6 = x. B este elementul absorbant (x∗2=2x * 2 = 2), nu cel neutru. C schimbă semnul: x∗(−3)=−5x+12≠xx * (-3) = -5x + 12 \ne x. D este termenul liber al legii: x∗6=4x−6≠xx * 6 = 4x - 6 \ne x.

Exersează Matematică