Subiecte admitere Kinetoterapie București — 10 grile rezolvate

Rădăcina anterioară (ventrală) a nervului spinal conține:

1. Nervul spinal se formează prin unirea a două rădăcini: anterioară și posterioară.
2. Rădăcina anterioară conține axonii neuronilor somatomotori din coarnele anterioare și fibrele visceromotorii preganglionare din coarnele laterale.
3. Deci rădăcina anterioară este motorie.

A este corect: rădăcina anterioară este calea de ieșire, motorie. B descrie rădăcina posterioară, care are ganglionul spinal. C este greșit: fibrele viscerosenzitive intră tot prin rădăcina posterioară. D: protoneuronii senzitivi (pseudounipolari) stau în ganglionul spinal, de pe rădăcina posterioară.

Centrul cardioinhibitor și centrul vasomotor se găsesc în:

1. Bulbul rahidian conține centri ai unor reflexe vitale.
2. Printre ei: centrii respiratori, centrul cardioinhibitor (reduce frecvența inimii) și centrul vasomotor (reglează diametrul vaselor).
3. De aceea o leziune bulbară poate fi mortală.

C este corect: centrii cardiovasculari sunt bulbari. A: cerebelul coordonează mișcările și menține echilibrul și tonusul, nu reglează inima. B: mezencefalul are centrii reflexelor de orientare la stimuli vizuali și auditivi. D: hipotalamusul reglează temperatura, foamea, setea și hipofiza.

Stimularea sistemului nervos simpatic produce:

1. Simpaticul pregătește organismul pentru efort sau pericol.
2. Efectele lui: dilatarea pupilei (midriază), creșterea frecvenței cardiace (tahicardie), bronhodilatație, scăderea motilității digestive.
3. Parasimpaticul are efectele opuse.

B este corect: midriaza și tahicardia sunt efecte simpatice. A: mioza și bradicardia sunt efecte parasimpatice. C: bronhoconstricția și creșterea peristaltismului sunt tot parasimpatice. D combină două efecte parasimpatice.

Care dintre oasele următoare face parte din centura scapulară?

1. Centura scapulară leagă membrul superior de trunchi.
2. Ea este formată din două oase: clavicula și scapula (omoplatul).
3. Deci clavicula aparține centurii scapulare și scheletului membrului superior.

D este corect. A: sternul aparține scheletului toracelui (schelet axial). B: sacrul face parte din coloana vertebrală; împreună cu oasele coxale formează bazinul, dar nu centura scapulară. C: coastele aparțin cutiei toracice.

Articulațiile dintre corpurile vertebrale, realizate prin discuri intervertebrale, sunt:

1. Articulațiile se clasifică după mobilitate: sinartroze (fixe), amfiartroze (semimobile) și diartroze (mobile).
2. Între corpurile vertebrale se află discul intervertebral, de natură fibrocartilaginoasă, care permite mișcări reduse.
3. Acestea sunt amfiartroze, ca și simfiza pubiană.

B este corect: discul permite mișcări mici, deci articulația este semimobilă. A: sinartrozele nu permit mișcare. C: diartrozele au cavitate articulară, capsulă și lichid sinovial, ca umărul sau genunchiul. D: suturile craniene sunt sinartroze, nu articulații intervertebrale.

Mușchiul care flectează antebrațul pe braț este:

1. Bicepsul brahial se află pe fața anterioară a brațului și se inseră pe oasele antebrațului.
2. Prin contracție apropie antebrațul de braț, adică face flexia la cot.
3. Antagonistul lui este tricepsul brahial.

C este corect. A: tricepsul brahial, de pe fața posterioară, face extensia antebrațului. B: deltoidul acoperă umărul și face abducția brațului. D: cvadricepsul femural este pe coapsă și face extensia gambei.

O persoană cu grupa sanguină B (III) are:

1. Grupa sanguină în sistemul AB0 este dată de aglutinogenul de pe membrana hematiilor.
2. Grupa B (III) are aglutinogen B.
3. În plasmă există aglutinina opusă, α (anti-A); dacă ar exista β, hematiile proprii ar aglutina.

B este corect. A descrie grupa A (II). C descrie grupa AB (IV), primitor universal. D descrie grupa 0 (I), donator universal.

În coagularea sângelui, fibrinogenul se transformă în fibrină sub acțiunea:

1. Hemostaza are un timp vasculo-plachetar și un timp de coagulare.
2. În coagulare se formează mai întâi tromboplastina, apoi protrombina devine trombină.
3. Trombina transformă fibrinogenul solubil în fibrină insolubilă, care formează rețeaua cheagului.

A este corect. B: plasmina descompune fibrina în fibrinoliză, adică dizolvă cheagul. C: heparina este anticoagulantă, deci împiedică procesul. D: hemoglobina transportă oxigenul și nu intervine în coagulare.

Un adult în repaus are volumul sistolic de $70\ \text{mL}$ și frecvența cardiacă de $75$ bătăi/min. Debitul cardiac este:

1. Debitul cardiac este volumul de sânge pompat de un ventricul într-un minut: $DC = VS \cdot FC$.
2. $DC = 70\ \text{mL} \cdot 75\ /\text{min} = 5250\ \text{mL/min}$.
3. Transformăm: $5250\ \text{mL} = 5{,}25\ \text{L}$, deci $DC = 5{,}25\ \text{L/min}$, valoare normală de repaus.

C este corect. A adună cele două mărimi în loc să le înmulțească. B împarte $70 : 75$, operație fără sens fiziologic. D greșește transformarea, împărțind la 100 în loc de 1000; un debit de 52,5 L/min este imposibil în repaus.

Un elev are volumul curent $VC = 500\ \text{mL}$, volumul inspirator de rezervă $VIR = 1500\ \text{mL}$, volumul expirator de rezervă $VER = 1500\ \text{mL}$ și volumul rezidual $VR = 1500\ \text{mL}$. Capacitatea lui vitală este:

1. Capacitatea vitală este volumul maxim de aer expirat după o inspirație maximă: $CV = VC + VIR + VER$.
2. $CV = 500 + 1500 + 1500 = 3500\ \text{mL}$.
3. Volumul rezidual nu intră în CV, pentru că rămâne în plămâni și după expirația forțată.

D este corect. A ($5000\ \text{mL}$) adaugă și VR, deci este capacitatea pulmonară totală. B ($VC + VIR = 2000\ \text{mL}$) este capacitatea inspiratorie. C ($VIR + VER$) omite volumul curent.