Subiecte admitere Medicină Veterinară Cluj — grile Biologie rezolvate

Sensibilitatea tactilă fină (epicritică) și sensibilitatea kinestezică conștientă sunt conduse spre encefal prin:

1. Căile ascendente ale măduvei spinării sunt grupate după tipul de sensibilitate.
2. Sensibilitatea tactilă fină și cea kinestezică (proprioceptivă) conștientă urcă prin cordoanele posterioare, în fasciculele gracilis (Goll) și cuneat (Burdach).
3. Ele fac sinapsă în bulb (nucleii gracilis și cuneat), apoi în talamus, și ajung la scoarța din girul postcentral.

B este corect: fasciculele Goll și Burdach conduc sensibilitatea epicritică și kinestezică conștientă. A — fasciculul spinotalamic lateral conduce sensibilitatea termică și dureroasă, iar cel anterior sensibilitatea tactilă grosieră (protopatică). C — fasciculele spinocerebeloase conduc sensibilitatea proprioceptivă inconștientă spre cerebel. D — fasciculul piramidal este o cale descendentă, motorie.

Pata galbenă (fovea centralis) a retinei se caracterizează prin faptul că:

1. Retina are două tipuri de fotoreceptori: conurile (vedere diurnă, în culori, cu iodopsină) și bastonașele (vedere nocturnă, cu rodopsină).
2. În fovea centralis (centrul petei galbene) există numai conuri.
3. De aceea aici acuitatea vizuală este maximă, iar imaginea obiectului privit se formează pe această zonă.

C este corect. A descrie pata oarbă (papila optică), locul de ieșire a nervului optic, fără fotoreceptori. B este fals: bastonașele predomină la periferia retinei, nu în fovee. D este fals: rodopsina este pigmentul bastonașelor, care lipsesc din fovee; conurile conțin iodopsină.

Despre hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina) este adevărat că:

1. ADH este produs de neuronii din nucleii hipotalamici (în principal supraoptici).
2. Ajunge pe calea tractului hipotalamo-hipofizar în neurohipofiză, unde se depozitează și de unde se eliberează în sânge.
3. Acționează pe tubii contorți distali și tubii colectori, crescând reabsorbția facultativă a apei, deci scade diureza.

B este corect. A este fals: ADH nu provine din adenohipofiză, iar secreția de lapte este stimulată de prolactină (ejecția laptelui, de ocitocină). C descrie aldosteronul, mineralocorticoid al corticosuprarenalei. D descrie efectul opus: ADH crește permeabilitatea pentru apă; lipsa lui duce la diabet insipid, cu poliurie.

Tripsinogenul din sucul pancreatic este transformat în tripsină activă sub acțiunea:

1. Enzimele proteolitice pancreatice se secretă sub formă inactivă, ca să nu digere chiar pancreasul.
2. În duoden, enterokinaza (enteropeptidaza) din sucul intestinal transformă tripsinogenul în tripsină.
3. Tripsina activă poate apoi activa și alte proenzime (de exemplu chimotripsinogenul).

C este corect. A — HCl activează pepsinogenul în stomac, nu tripsinogenul. B — sărurile biliare emulsionează grăsimile și activează lipaza, dar nu activează tripsinogenul. D — amilaza pancreatică hidrolizează amidonul; nu are rol în activarea proteazelor.

Un adult în repaus are frecvența cardiacă de 75 de bătăi/min și volumul sistolic de 70 ml. Debitul cardiac este:

1. Debitul cardiac = frecvența cardiacă × volumul sistolic: $DC = FC \cdot VS$.
2. $DC = 75 \cdot 70 = 5250$ ml/min.
3. Transformăm: $5250$ ml/min $= 5{,}25$ l/min.

B este corect: $75 \cdot 70 = 5250$ ml, adică $5{,}25$ l pe minut. A (4,5 l/min) ar corespunde unui volum sistolic de 60 ml, nu de 70 ml. C (7,5 l/min) rezultă dacă înmulțim frecvența cu 100 ml. D (0,93 l/min) rezultă dacă împărțim valorile în loc să le înmulțim, ceea ce nu are sens fiziologic.

Un adult are volumul curent 500 ml, volumul inspirator de rezervă 1500 ml, volumul expirator de rezervă 1500 ml și volumul rezidual 1500 ml. Capacitatea pulmonară totală este:

1. Capacitatea vitală: $CV = VC + VIR + VER = 500 + 1500 + 1500 = 3500$ ml.
2. Capacitatea pulmonară totală adaugă și volumul rezidual: $CPT = CV + VR$.
3. $CPT = 3500 + 1500 = 5000$ ml.

C este corect: $500 + 1500 + 1500 + 1500 = 5000$ ml. A (3500 ml) este capacitatea vitală, fără volumul rezidual. B (2000 ml) este capacitatea inspiratorie ($VC + VIR$). D (6500 ml) rezultă dacă adunăm volumul rezidual de două ori.

Rinichii unui adult formează în 24 de ore aproximativ 180 l de urină primară (filtrat glomerular), iar volumul de urină finală eliminată este de 1,5 l. Ce volum de apă și substanțe dizolvate a fost reabsorbit?

1. Urina primară se formează prin filtrare glomerulară; cea mai mare parte se reabsoarbe în tubii renali.
2. Volumul reabsorbit = filtrat − urină finală: $180 - 1{,}5 = 178{,}5$ l.
3. Procentual: $\frac{178{,}5}{180} \cdot 100 \approx 99{,}17\%$, adică peste 99% din filtrat este reabsorbit.

B este corect: $180 - 1{,}5 = 178{,}5$ l. A (181,5 l) rezultă dacă adunăm volumele în loc să le scădem. C (120 l) nu rezultă din datele problemei. D (1,5 l) este volumul urinei finale, nu cel reabsorbit.

În contracția fibrei musculare striate scheletice, ionii de Ca²⁺:

1. Potențialul de acțiune de la placa motorie se propagă pe sarcolemă și prin tubii T.
2. Reticulul sarcoplasmatic eliberează Ca²⁺ în sarcoplasmă.
3. Ca²⁺ se leagă de troponină, care deplasează tropomiozina și eliberează situsurile active ale actinei.
4. Capetele miozinei se cuplează cu actina, iar filamentele alunecă unele față de altele (contracție).

A este corect. B este fals: Ca²⁺ nu se leagă de miozină, iar desprinderea miozinei de actină necesită ATP. C descrie relaxarea: recaptarea activă a Ca²⁺ în reticul oprește contracția. D este fals: sursa principală de Ca²⁺ este reticulul sarcoplasmatic, iar Ca²⁺ se leagă de troponină, nu de tropomiozină.

Testosteronul este secretat în principal de:

1. Testiculul are funcție exocrină (spermatogeneză, în tubii seminiferi) și funcție endocrină.
2. Funcția endocrină aparține celulelor interstițiale Leydig, situate între tubii seminiferi, care secretă testosteron.
3. Secreția lor este stimulată de LH, hormon al adenohipofizei.

B este corect. A — celulele Sertoli susțin și hrănesc celulele germinale în timpul spermatogenezei, sub acțiunea FSH; nu sunt sursa principală de testosteron. C — epididimul depozitează spermatozoizii și asigură maturarea lor. D — prostata este o glandă anexă care secretă o parte din lichidul spermatic, nu testosteron.

Care dintre următoarele efecte este produs de stimularea sistemului nervos parasimpatic?

1. Sistemul nervos vegetativ are două componente cu efecte în general opuse: simpaticul și parasimpaticul.
2. Parasimpaticul (prin acetilcolină) produce: mioză (contracția mușchiului sfincter al pupilei), bradicardie, bronhoconstricție și creșterea secrețiilor și a motilității digestive.
3. Simpaticul produce efectele inverse: midriază, tahicardie, bronhodilatație.

D este corect: mioza (micșorarea pupilei) este efect parasimpatic. A — midriaza (dilatarea pupilei) este efect simpatic. B — tahicardia este produsă de simpatic; parasimpaticul (nervul vag) scade frecvența cardiacă. C — bronhodilatația este efect simpatic; parasimpaticul produce bronhoconstricție.