Rezolvarea completă a subiectului de Bacalaureat 2022 la Matematică M_mate-info, modelul oficial publicat de minister. Pentru fiecare cerință găsești enunțul pe scurt, rezolvarea pas cu pas, răspunsul final și cum se punctează conform baremului oficial. Timp de lucru la examen: 3 ore; se acordă 10 puncte din oficiu.
Cum să folosești rezolvarea: lucrează întâi singur subiectul (deschide PDF-ul de mai sus), apoi compară fiecare pas. Dacă ai ajuns la alt drum corect, primești tot punctajul — baremul acceptă orice soluție corectă.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Numerele 6−33, 3 și 2+3 sunt termeni consecutivi ai unei progresii geometrice
Trei numere a,b,c sunt termeni consecutivi ai unei progresii geometrice dacă b2=a⋅c. Calculăm produsul extremilor:
(6−33)(2+3)=12+63−63−3⋅3=12−9=3,
iar (3)2=3. Cum b2=ac (și toți termenii sunt nenuli), numerele sunt termeni consecutivi ai unei progresii geometrice (cu rația 6−333=32+3).
Barem: 3p calculul produsului, 2p concluzia.
2. f(x)=x2+mx+1: axa Ox este tangentă graficului
Axa Ox este tangentă parabolei exact când parabola are vârful pe Ox, adică ecuația f(x)=0 are o rădăcină dublă: Δ=0.
Δ=m2−4=0⟺m∈{−2,2}.
Răspuns:m=−2 sau m=2. Barem: 3p condiția Δ=0, 2p valorile.
4. Probabilitatea ca un număr de două cifre distincte să aibă cifra zecilor multiplu de 3
Cazuri posibile: cifra zecilor are 9 variante (1–9), cifra unităților oricare dintre celelalte 9 cifre (diferită de cea a zecilor, dar poate fi 0): 9⋅9=81 numere.
Cazuri favorabile: cifra zecilor este multiplu de 3 și nenulă: 3,6,9 — 3 variante; cifra unităților: 9 variante. Total 3⋅9=27.
Pe de altă parte, z1z2=(ac−bd)+i(ad+bc), deci A(z1z2)=(ac−bd)I3+(ad+bc)B. Cele două expresii coincid. Analogia: B joacă rolul lui i, pentru că B2=−I3.
Barem: 3p dezvoltarea produsului cu B2=−I3, 2p identificarea cu A(z1z2).
c) n natural cu A(1+i)A(2+i)A(3+i)A(1−i)A(2−i)A(3−i)=nI3
Din b), aplicat repetat, produsul este A de produsul numerelor complexe. Grupăm conjugatele (zzˉ=∣z∣2):
(1+i)(1−i)⋅(2+i)(2−i)⋅(3+i)(3−i)=2⋅5⋅10=100.
Deci produsul este A(100)=100I3+0⋅B=100I3, de unde n=100.
Răspuns:n=100. Barem: 2p reducerea la A de produs, 3p calculul și n=100.
2. Legea x∗y=log2(2x+y−2x+1−2y+1+6) pe M=[1,+∞) (asociativă)
a) x∗y=log2((2x−2)(2y−2)+2)
Desfacem produsul: (2x−2)(2y−2)+2=2x2y−2⋅2x−2⋅2y+4+2=2x+y−2x+1−2y+1+6, exact argumentul logaritmului din definiție.
Relația trebuie să aibă loc pentru orice x∈M (inclusiv x=1, unde 2x−2=0), deci 2e=3, adică e=log23. Avem log23≥log22=1, deci e∈M. Legea fiind simetrică în x și y (comutativă), și e∗x=x.
Răspuns:e=log23. Barem: 3p determinarea lui e, 2p verificarea.
c) x∗x∗x<3x, pentru orice x∈M
Din a): 2x∗y−2=(2x−2)(2y−2). Notăm t=2x (cu x≥1, t≥2). Atunci 2x∗x−2=(t−2)2 și
deoarece t≥2, deci t=1. Prin urmare x∗x∗x<3x pentru orice x∈M.
Barem: 3p expresia lui x∗x∗x, 2p compararea cu 3x.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
1. f:R→R, f(x)=(x3+3x+1)e−x
a) f′(x)=(2−x)(x2−x+1)e−x
Regula produsului, cu (e−x)′=−e−x:
f′(x)=(3x2+3)e−x−(x3+3x+1)e−x=(−x3+3x2−3x+2)e−x.
Factorizare: x=2 este rădăcină a lui −x3+3x2−3x+2 (−8+12−6+2=0), iar împărțind obținem −x3+3x2−3x+2=(2−x)(x2−x+1).
Barem: 3p derivarea, 2p forma finală.
b) x→+∞lim(f(x)+e−xf(x)−e−x)f(x)ex=e−2
Notăm r(x)=f(x)ex=x3+3x+1. Amplificând fracția cu ex:
f(x)+e−xf(x)−e−x=r+1r−1=1−r+12.
Pentru x→+∞, r→+∞, deci avem nedeterminare 1∞. Folosim limita fundamentală u→∞lim(1+ua)u=ea:
(1−r+12)r=[(1−r+12)r+1]r+1r⟶(e−2)1=e−2,
pentru că r+1r→1. (Echivalent, ca în barem: exponentul limită este x→+∞limx3+3x+2−2(x3+3x+1)=−2.)
Barem: 3p reducerea la limita fundamentală, 2p rezultatul.
c) g(x)=e−xf(x)−1 are un singur punct de extrem
e−xf(x)−1=x3+3x+1−1=x3+3x=x(x2+3). Cum x2+3>0, semnul este semnul lui x:
g(x)=∣x3+3x∣={−x3−3x,x3+3x,x∈(−∞,0)x∈[0,+∞)
pe (−∞,0): g′(x)=−3x2−3<0, g strict descrescătoare;
pe (0,+∞): g′(x)=3x2+3>0, g strict crescătoare.
g este continuă (modul de funcție continuă), deci x=0 este punct de minim (g(0)=0). Pe fiecare dintre intervalele deschise derivata nu se anulează, deci nu mai există alte puncte de extrem. Așadar g are un singur punct de extrem, x=0. (Observă că g nu este derivabilă în 0 — derivatele laterale sunt −3 și 3 — dar un punct de extrem nu trebuie să fie punct de derivabilitate.)
Barem: 2p explicitarea lui g, 3p monotonia și concluzia.
2. f:(1,+∞)→R, f(x)=xln(x−1)
a) ∫46ln(x−1)f(x)dx=10
Pe [4,6], ln(x−1)≥ln3>0, deci simplificarea e permisă: integrandul este x.
∫46xdx=2x246=18−8=10.
Barem: 3p primitiva, 2p calculul.
b) F(7)<F(3), pentru orice primitivă F a lui f
F′=f, deci F′(x)=xln(x−1). Pentru x>2: x−1>1⇒ln(x−1)>0, iar x>0, deci F′(x)>0. Astfel F este strict crescătoare pe (2,+∞).
Cum 4<7<9, avem 2<7<3, ambele numere în (2,+∞); din strict monotonie, F(7)<F(3).
Barem: 3p semnul lui F′ și monotonia, 2p concluzia.
c) m real cu ∫35f(x)dx=m(4ln2−1)
Integrăm prin părți cu u=ln(x−1), v′=x, alegând primitiva v=2x2−1 (convenabilă, pentru că x2−1=(x−1)(x+1) se simplifică cu u′=x−11):