Rezolvarea completă a subiectului din modelul oficial pentru Bacalaureat 2023 la Matematică M_mate-info. Pentru fiecare cerință găsești enunțul pe scurt, rezolvarea pas cu pas, răspunsul final și cum se punctează conform baremului oficial. Timp de lucru: 3 ore; se acordă 10 puncte din oficiu.
Cum să folosești rezolvarea: lucrează întâi singur subiectul (deschide PDF-ul de mai sus), apoi compară fiecare pas. Dacă ai ajuns la alt drum corect, primești tot punctajul — baremul acceptă orice soluție corectă.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Numerele reale a, b cu (a+bi)(1+i)=4
Desfacem produsul, folosind i2=−1:
(a+bi)(1+i)=a+ai+bi+bi2=(a−b)+(a+b)i.
Două numere complexe sunt egale dacă au părțile reale și imaginare egale. 4=4+0i, deci
{a−b=4a+b=0⇒2a=4⇒a=2,b=−2.
Verificare: (2−2i)(1+i)=2+2i−2i−2i2=4 ✔.
Răspuns:a=2, b=−2. Barem: 3p sistemul a−b=4, a+b=0, 2p soluția.
2. f(x)=mx2−2x+m, m=0: f(m−x)=f(m+x) pentru orice x
Condiția cere ca −4x(m2−1)=0pentru oricex real. Luând de exemplu x=1, rezultă m2−1=0, deci m∈{−1,1}; reciproc, pentru aceste valori diferența este identic nulă. Ambele valori sunt nenule, deci convin.
Interpretare: condiția spune că dreapta x=m este axă de simetrie a parabolei, iar axa este x=−2ab=m1; deci m1=m.
Răspuns:m∈{−1,1}. Barem: 3p obținerea condiției m2−1=0, 2p valorile care convin.
3. Ecuația 2log2(2x)−1=log2(x2+x+2)
Condiții de existență:2x>0⇒x>0; x2+x+2>0 mereu (Δ=1−8<0).
Ecuația devine log2(2x2)=log2(x2+x+2), iar logaritmul este injectiv:
2x2=x2+x+2⟺x2−x−2=0⟺(x−2)(x+1)=0.
x=−1 nu respectă x>0 — nu convine; x=2 convine. Verificare: 2log24−1=3=log28 ✔.
Răspuns:x=2. Barem: 3p ecuația de gradul II, 2p selectarea soluției. Atenție: dacă scrii 2log2(2x)=log2(2x)2 fără condiția x>0, introduci soluția falsă −1.
4. Probabilitatea ca o funcție f:A→A să verifice f(n)≤n, A={1,2,3,4}
Cazuri posibile: fiecare dintre cele 4 elemente are 4 imagini posibile: 44=256 funcții.
Cazuri favorabile:f(1)≤1 — o variantă (1); f(2)≤2 — două variante; f(3)≤3 — trei; f(4)≤4 — patru. Alegerile sunt independente (regula produsului):
1⋅2⋅3⋅4=24.
p=25624=323.
Răspuns:p=323. Barem: 2p cazurile posibile, 3p cazurile favorabile și probabilitatea.
5. A(5,3), B(−1,5); punctul C cu CA+CB=2OC
Fie M mijlocul lui AB: M(25−1,23+5)=M(2,4). Regula medianei: CA+CB=2CM.
Relația devine 2CM=2OC, adică OC=CM: C este mijlocul segmentului OM.
C(20+2,20+4)=C(1,2).
(Verificare pe coordonate: (5−1)+(−1−1)=2=2⋅1 și (3−2)+(5−2)=4=2⋅2 ✔.)
Răspuns:C(1,2). Barem: 3p C mijlocul lui OM, 2p coordonatele.
6. AB=8, C=30∘, O centrul cercului circumscris: distanța de la O la AB
Teorema sinusurilor: sinCAB=2R, deci
R=2sinCAB=2⋅218=8.
Atunci OA=OB=R=8=AB, deci triunghiul OAB este echilateral cu latura 8. Distanța de la O la AB este înălțimea lui, OM, cu M mijlocul lui AB:
OM=283=43.
(Sau: unghiul la centru ∠AOB=2∠C=60∘.)
Răspuns:d(O,AB)=43. Barem: 2p R=8, 3p triunghiul echilateral și distanța.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
1. A(a)=32a+1a+2a1−a−2−2−11 și sistemul ⎩⎨⎧3x+ay−2z=b(2a+1)x+(1−a)y−z=c(a+2)x−2y+z=−1
c) b, c pentru care sistemul este compatibil oricare ar fi a
Pentru a∈/{−1,1} determinantul este nenul, sistemul este de tip Cramer, deci compatibil (determinat) pentru orice b, c.
Pentru a∈{−1,1} determinantul este 0. Alegem minorul principal format din primele două linii și coloanele lui y și z:
Δp=a1−a−2−1=−a+2(1−a)=2−3a,
nenul pentru a=1 (−1) și pentru a=−1 (5). Deci rangul este 2, iar după teorema lui Rouché sistemul este compatibil dacă și numai dacă determinantul caracteristic (minorul principal bordat cu linia a treia și coloana termenilor liberi) este nul.
Pentru ca sistemul să fie compatibil oricare ar fia, ambele condiții trebuie îndeplinite simultan.
Răspuns:b=2, c=1. Barem: 3p analiza cazurilor și determinanții caracteristici, 2p valorile lui b și c.
2. Polinomul f=X4+aX3+aX2+8X−8
a) f(−1)=−15 pentru orice a
f(−1)=(−1)4+a(−1)3+a(−1)2+8(−1)−8=1−a+a−8−8=−15.
Termenii cu a se anulează, deci rezultatul nu depinde de a. Barem: 3p înlocuirea, 2p finalizarea.
b) a pentru care restul împărțirii lui f la X2−1 este 15X
Restul are grad cel mult 1: r=pX+q. Din f=(X2−1)⋅c+pX+q, punând X=1 și X=−1:
f(1)=p+q,f(−1)=−p+q.
f(1)=1+a+a+8−8=2a+1 și f(−1)=−15. Rezultă q=2f(1)+f(−1)=a−7 și p=2f(1)−f(−1)=a+8, deci restul este (a+8)X+a−7.
Egalitatea cu 15X: a+8=15 și a−7=0, ambele date de a=7.
Răspuns:a=7. Barem: 3p restul (a+8)X+a−7, 2p a=7.
c) Pentru orice a, f nu are toate rădăcinile întregi
Presupunem, prin reducere la absurd, că rădăcinile x1,x2,x3,x4 sunt toate numere întregi.
Din Viète: x1+x2+x3+x4=−a, deci a∈Z. Produsul rădăcinilor (grad par, coeficient dominant 1) este termenul liber: x1x2x3x4=−8, deci
∣x1∣⋅∣x2∣⋅∣x3∣⋅∣x4∣=8.
Toate rădăcinile sunt nenule (produsul e nenul), deci ∣xk∣≥1. Dacă toate ar avea modulul ≥2, produsul ar fi ≥16>8. Deci cel puțin o rădăcină are modulul 1, adică este 1 sau −1.
Dar f(−1)=−15=0 (punctul a)), deci −1 nu e rădăcină; rămâne f(1)=0, adică 2a+1=0, a=−21∈/Z — contradicție cu a∈Z.
Deci, pentru orice a real, f nu are toate rădăcinile numere întregi. Barem: 2p a∈Z, 3p argumentul cu produsul și contradicția.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
1. f:R→R, f(x)=1−x−(x4−1)arctgx
a) f′(x)=−x2(4xarctgx+1)
Cu regula produsului pentru (x4−1)arctgx și (arctgx)′=x2+11:
f′(x)=−1−4x3arctgx−(x4−1)⋅x2+11.
Cum x4−1=(x2−1)(x2+1), fracția se simplifică la x2−1:
Tangenta în (x0,f(x0)) este paralelă cu Ox dacă și numai dacă panta ei este 0: f′(x0)=0.
−x02(4x0arctgx0+1)=0.
xarctgx≥0 pentru orice x (x și arctgx au același semn), deci 4x0arctgx0+1≥1>0. Rămâne x02=0, adică x0=0.
f(0)=1−0−(−1)⋅0=1, iar tangenta: y−f(0)=f′(0)(x−0), adică y=1.
Răspuns:y=1. Barem: 2p condiția f′(x0)=0, 3p x0=0 și ecuația tangentei.
c) tg(f(x))≥f(x)≥f(tgx) pentru orice x∈[0,1]
Pas 1 — monotonia și valorile lui f. Din a) și b): −x2≤0 și 4xarctgx+1>0, deci f′(x)≤0 pe R (f descrescătoare pe R). Cum f(0)=1 și f(1)=1−1−0=0, pentru x∈[0,1]:
0=f(1)≤f(x)≤f(0)=1.
Pas 2 — inegalitatea tgu≥u pe [0,1]. Fie g:[0,1]→R, g(u)=tgu−u (bine definită, 1<2π). g′(u)=cos2u1−1≥0, deci g crescătoare, g(u)≥g(0)=0, adică tgu≥u pentru orice u∈[0,1].
Prima inegalitate: cum f(x)∈[0,1], aplicăm Pas 2 cu u=f(x): tg(f(x))≥f(x).
A doua inegalitate: din Pas 2 cu u=x: tgx≥x. Cum f este descrescătoare pe R, f(tgx)≤f(x).
Deci tg(f(x))≥f(x)≥f(tgx) pentru orice x∈[0,1]. Barem: 2p monotonia și 0≤f(x)≤1, 3p inegalitatea tgx≥x și concluzia.
2. f:R→R, f(x)=1+e−xx2+ex
a) ∫03(1+e−x)f(x)dx=8+e3
(1+e−x)f(x)=x2+ex, deci
∫03(x2+ex)dx=(3x3+ex)03=9+e3−0−1=8+e3.
Barem: 3p primitiva, 2p calculul.
b) ∫−mmx2+exf(x)dx=m, pentru orice m>0
x2+exf(x)=1+e−x1=ex+1ex=ex+1(ex+1)′, cu primitiva ln(ex+1):