Rezolvarea completă a subiectului de Bacalaureat 2022 la Matematică M_mate-info dat la simularea națională (clasa a XII-a). Pentru fiecare cerință găsești enunțul pe scurt, rezolvarea pas cu pas, răspunsul final și cum se punctează conform baremului oficial. Timp de lucru: 3 ore; se acordă 10 puncte din oficiu.
Cum să folosești rezolvarea: lucrează întâi singur subiectul (deschide PDF-ul de mai sus), apoi compară fiecare pas. Dacă ai ajuns la alt drum corect, primești tot punctajul — baremul acceptă orice soluție corectă.
Subiectul I (30 de puncte)
1. z1=1−2i, z2=2+i: arătați că (z1+i)(z2−1)=2
z1+i=1−2i+i=1−i și z2−1=2+i−1=1+i. Atunci
(z1+i)(z2−1)=(1−i)(1+i)=1−i2=1−(−1)=2.
Barem: 2p înlocuirea și simplificarea parantezelor, 3p produsul.
2. f(x)=x2+4x+m: valorile lui m pentru care f(x)>0 pentru orice x
O funcție de gradul al doilea cu coeficientul dominant pozitiv (a=1>0) este strict pozitivă pe tot R exact când nu are rădăcini reale, adică Δ<0.
Δ=42−4⋅1⋅m=16−4m<0⟺m>4.
Răspuns:m∈(4,+∞). Pentru m=4, f(x)=(x+2)2 se anulează în x=−2, deci m=4 nu convine. Barem: 3p condiția Δ<0, 2p intervalul.
3. Ecuația 1+2log2x−2=log2x
Condiții de existență:x−2>0 (pentru ca x−2>0 să aibă logaritm) și x>0, deci x>2.
Deci x=2x−4⇒x=4, care respectă x>2. Verificare: 1+2log22=1+1=2=log24 ✔.
Răspuns:x=4. Barem: 3p ecuația x−2x=2, 2p soluția care convine.
4. Probabilitatea ca un număr de două cifre să aibă exact doi multipli de două cifre
Cazuri posibile:A={10,11,…,99} are 90 de elemente.
Cazuri favorabile: multiplii lui n∈A aflați în A sunt n,2n,3n,… (cât timp nu depășesc 99). Exact doi multipli înseamnă 2n≤99 și 3n>99, adică 33<n≤49,5, deci n∈{34,35,…,49}: 49−34+1=16 numere.
p=9016=458.
Răspuns:p=458. Barem: 2p cazurile posibile, 3p cazurile favorabile și probabilitatea.
5. Punctul N pentru care ABMN este paralelogram, A(−2,−2), B(3,1), M(2,4)
Într-un paralelogram ABMN diagonalele sunt AM și BN, iar ele se înjumătățesc. Mijlocul lui AM: P(2−2+2,2−2+4)=P(0,1).
P este și mijlocul lui BN, cu N(x,y): 23+x=0⇒x=−3, 21+y=1⇒y=1.
Verificare vectorială: AB=(5,3) și NM=(2−(−3),4−1)=(5,3) ✔.
Răspuns:N(−3,1). Barem: 2p mijlocul lui AM, 3p coordonatele lui N.
6. Dacă sin(A+B)+cosC=1, triunghiul ABC este dreptunghic
În orice triunghi A+B=π−C, deci sin(A+B)=sin(π−C)=sinC. Relația devine sinC+cosC=1.
Ridicăm la pătrat: sin2C+2sinCcosC+cos2C=1⇒1+sin2C=1⇒sin2C=0.
Cum C∈(0,π), avem 2C∈(0,2π), iar singura valoare cu sin2C=0 este 2C=π, adică C=2π. (Verificare: sin2π+cos2π=1+0=1 ✔.) Deci triunghiul este dreptunghic în C.
Barem: 2p sinC+cosC=1, 3p obținerea lui C=2π.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
1. A(a)=12a313a−11 și sistemul ⎩⎨⎧x+3y+az=22x+y−z=−1ax+3y+z=1
a) det(A(1))=0
det(A(1))=1213131−11=1+6+(−3)−1−(−3)−6=0.
Se vede și direct: linia 1 și linia 3 sunt egale, deci determinantul este 0. Barem: 3p dezvoltarea, 2p rezultatul.
c) Dacă sistemul are o infinitate de soluții, atunci x0y0+y0z0+z0x0≤0
Pas 1 — determinantul. Cu Sarrus:
det(A(a))=1+6a−3a−a2+3−6=−a2+3a−2=−(a−1)(a−2).
Un sistem cu o infinitate de soluții nu poate fi de tip Cramer, deci det(A(a))=0, adică a∈{1,2}.
Pas 2 — a=1. Prima și a treia ecuație au aceiași coeficienți x+3y+z, dar termeni liberi diferiți (2 și 1): sistemul este incompatibil, deci a=1 nu convine.
Pas 3 — a=2. Sistemul: x+3y+2z=2, 2x+y−z=−1, 2x+3y+z=1. Scăzând a doua ecuație din a treia: 2y+2z=2⇒y=1−z. Din a doua: 2x=−1−y+z=−1−1+z+z=2z−2⇒x=z−1. Prima ecuație se verifică: (z−1)+3(1−z)+2z=2 ✔. Notând z=α∈R, soluțiile sunt
(Ultimii doi termeni sunt opuși.) Deci inegalitatea are loc pentru orice soluție.
Barem: 2p determinantul și găsirea lui a=2 (cu eliminarea lui a=1), 3p soluția generală și inegalitatea.
2. Legea z1∗z2=4⋅∣z1z2∣+1z1+z2 pe C
Numitorul este mereu ≥1, deci legea e bine definită.
a) (−1)∗2=91
(−1)∗2=4⋅∣−2∣+1−1+2=8+11=91.
Barem: 3p înlocuirea, 2p calculul.
b) e=0 este element neutru
Pentru orice z∈C: z∗0=4⋅∣z⋅0∣+1z+0=1z=z și analog 0∗z=4⋅0+10+z=z. Deci 0 este element neutru.
Barem: 2p z∗0=z, 3p 0∗z=z și concluzia.
c) Există cel puțin trei numere complexe distincte și nenule cu ∣z∗z∣=∣z∣
z∗z=4∣z2∣+12z=4∣z∣2+12z, deci ∣z∗z∣=4∣z∣2+12∣z∣.
Egalitatea 4∣z∣2+12∣z∣=∣z∣, cu z=0 (împărțim cu ∣z∣>0), devine 4∣z∣2+1=2⇒∣z∣2=41⇒∣z∣=21.
Orice număr complex de modul 21 verifică egalitatea — de exemplu 21, −21, 2i, trei numere distincte și nenule. (De fapt sunt o infinitate: tot cercul de rază 21.)
Barem: 2p expresia lui z∗z, 3p condiția ∣z∣=21 și exemplele.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
1. f:(0,+∞)→R, f(x)=xx4+16
a) f′(x)=x2x4+16(x2−4)(x2+4)
Derivata radicalului: (x4+16)′=2x4+164x3=x4+162x3. Cu regula câtului:
Monotonia: din a), semnul lui f′ este semnul lui x2−4: f′<0 pe (0,2), f′>0 pe (2,+∞). Deci g este strict descrescătoare pe (0,2] și strict crescătoare pe [2,+∞), cu minimul g(2)=2⋅232=42.
Limitele:x→0+limg(x)=+∞ (numărător →4, numitor →0+) și x→+∞limg(x)=+∞.
x
0
2
+∞
g(x)
+∞
↘
42
↗
+∞
g fiind continuă, pentru m>42 ecuația are exact o soluție pe fiecare ramură (două în total), pentru m=42 doar x=2, iar pentru m<42 niciuna.
Răspuns:m∈(42,+∞). Barem: 2p semnul derivatei, 3p reducerea la 2f(x)=m și concluzia.
2. f:R→R, f(x)=exx2+1
a) ∫03exf(x)dx=12
exf(x)=x2+1, deci
∫03(x2+1)dx=(3x3+x)03=9+3=12.
Barem: 3p primitiva, 2p calculul.
b) Orice primitivă G a lui g(x)=f(x)1 este convexă
Răspuns:a=2. Barem: 3p calculul integralei, 2p valoarea lui a.
Rezumatul răspunsurilor
Cerință
Răspuns
I.2
m∈(4,+∞)
I.3
x=4
I.4
p=458
I.5
N(−3,1)
II.1.c
a=2, soluțiile (α−1,1−α,α)
II.2.c
orice z cu ∣z∣=21, ex. 21,−21,2i
III.1.b
y=x
III.1.c
m∈(42,+∞)
III.2.c
a=2
Ce merită reținut din simulare
Sisteme cu o infinitate de soluții: determinantul nul e doar condiție necesară — verifică fiecare valoare a parametrului (una poate da sistem incompatibil).
Legi cu modul pe C: lucrează cu ∣z∣ ca necunoscută reală.
Simetria f(4/x)=f(x) transformă ecuația într-una cu o singură funcție; numărul de soluții se citește din tabelul de variație.
Integrale cu x2+1: scrie numărătorul ca x(x2+1)−x și folosește (x2+1)′=2x.