Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2011 la Limba și literatura română, sesiunea august–septembrie, varianta 3 (subiect comun tuturor profilurilor). Subiectul I pornește de la un fragment din romanul Adela de Garabet Ibrăileanu și are nouă cerințe, Subiectul al II-lea cere un text argumentativ despre prietenie, iar Subiectul al III-lea un eseu despre reflectarea unei teme într-o nuvelă studiată.
Sfat: structura din 2011 este diferită de cea de azi: nouă itemi scurți la Subiectul I, eseu argumentativ de 15–30 de rânduri la Subiectul al II-lea și eseu de două–trei pagini la Subiectul al III-lea. Răspunde mereu în enunțuri complete și folosește modelele ca structură, nu ca text de memorat.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Sinonime pentru „odinioară” și „alarmat” (2p)
Model: odinioară – cândva, demult; alarmat – accelerat, agitat, neliniștit.
2. Rolul punctelor de suspensie (2p)
Model: Punctele de suspensie din secvența dată marchează întreruperea rememorării și tonul nostalgic al naratorului, care retrăiește emoția unui moment trecut și nu își poate continua imediat confesiunea.
3. Enunț cu o locuțiune/expresie cu verbul „a se duce” (2p)
Model: Toată munca lui de un an s-a dus pe apa sâmbetei după ce a pierdut fișierele. (Alte variante: a se duce de râpă, a se duce vestea.)
4. Tipul de perspectivă narativă (4p)
Model: Perspectiva narativă este subiectivă: naratorul este personaj-narator (Emil Codrescu), relatează la persoana I („mă obsedează”, „mă duc”) și filtrează întâmplările prin propria conștiință.
5. Două cuvinte din câmpul semantic al timpului (4p)
Model: „trecutul”, „zilele” (se acceptă și: „clipă”, „verii”, „cândva”, „odinioară”, „moment”).
6. Două motive literare (4p)
Model: motivul amintirii (rememorarea verii petrecute cu Adela) și motivul despărțirii (plecarea Adelei cu trăsura). Se acceptă și motivul sărutului sau al voalului.
7. Rolul interogației retorice (4p)
Model: Interogația retorică, preluată dintr-o carte veche de versuri, exprimă îndoiala naratorului cu privire la realitatea iubirii trăite: vara alături de Adela pare acum un vis. Întrebarea nu așteaptă răspuns, ci accentuează starea de nesiguranță și nostalgie, sugerând fragilitatea fericirii și trecerea ei ireversibilă în amintire. Faptul că versul îl „obsedează” pe narator arată că această incertitudine devine o stare interioară permanentă.
Punctaj: 4p pentru prezentare nuanțată; 2p dacă doar numești rolul.
8. Două trăsături ale genului epic, ilustrate (4p)
Model: O primă trăsătură este prezența instanțelor comunicării narative: naratorul-personaj și personajul Adela, alături de un personaj episodic, birjarul. A doua trăsătură este folosirea narațiunii ca mod de expunere dominant, îmbinată cu monologul interior: plecarea Adelei este relatată prin verbe de acțiune („a închis”, „s-a dus”, „dispăru”), apoi naratorul își analizează trăirile.
Punctaj: 1p + 1p trăsăturile, 1p + 1p exemplele.
9. Comentariul secvenței „În acest moment începu trecutul...” (4p)
Model (≈ 8 rânduri): Secvența marchează momentul în care prezentul fericit se transformă brusc în amintire. Plecarea Adelei devine o graniță temporală: tot ce s-a trăit în vară trece, dintr-odată, în trecut. Comparația cu o muzică „de pe alte tărâmuri”, auzită doar ca ecou, sugerează caracterul ireal, îndepărtat și estompat al clipelor de iubire. Epitetul „fierbinți” evocă intensitatea trăirilor, iar punctele de suspensie finale prelungesc starea de melancolie. Fragmentul exprimă astfel tema timpului ireversibil și a iubirii devenite amintire.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Cerința: text argumentativ de 15–30 de rânduri despre prietenie, pornind de la afirmația lui Nichita Stănescu despre prietenia ca prezență, nu ca dor.
Ce punctează baremul: ipoteză proprie (2p) — nu „sunt de acord cu afirmația”! — două argumente enunțate (2 × 3p) și dezvoltate (2 × 3p), concluzie (2p), structură echilibrată (4p), mijloace lingvistice de apreciere: verbe de opinie, conectori (4p), norme și limită de spațiu (6p).
Model (≈ 25 de rânduri):
Cred că prietenia adevărată se dovedește prin implicarea concretă în viața celuilalt, nu prin simpla nostalgie a unei relații de altădată.
În primul rând, un prieten este cel care rămâne alături în momentele dificile. Dorul este un sentiment pasiv: îți poate lipsi cineva fără ca tu să faci nimic pentru el. Prezența, în schimb, presupune timp, atenție și sacrificiu. Atunci când un coleg trece printr-o perioadă grea, prietenul nu se mulțumește să-i trimită un mesaj, ci îl ascultă, îl ajută la învățat sau pur și simplu stă cu el. Prin urmare, prietenia se măsoară în fapte.
În al doilea rând, prezența nu înseamnă neapărat apropiere fizică, ci disponibilitate. Doi prieteni aflați în orașe diferite pot rămâne apropiați dacă își împărtășesc constant bucuriile și grijile. De exemplu, literatura oferă modelul prieteniei dintre Ion Creangă și Mihai Eminescu, care s-au sprijinit reciproc atât în viața de zi cu zi, cât și prin scrisori. Așadar, ceea ce contează este faptul că celălalt simte că poate conta pe tine oricând.
În concluzie, prietenia nu trăiește din amintiri, ci din gesturi repetate de încredere și sprijin; ea este o formă de prezență activă în viața celuilalt.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de două–trei pagini despre modul în care se reflectă o temă într-o nuvelă studiată.
Repere (câte 4p): încadrarea nuvelei (tipologie/curent), opinie despre reflectarea temei, patru elemente de structură și compoziție (4 × 1p), relația dintre două personaje. Redactare: 14p — numai dacă eseul are minimum două pagini.
Textul ales: Moara cu noroc de Ioan Slavici, tema banului (variante: Alexandru Lăpușneanul – istoria/puterea; Moromeții nu e nuvelă!).
Eseu-model (≈ 620 de cuvinte)
Ioan Slavici este unul dintre clasicii literaturii române, iar nuvela Moara cu noroc, publicată în volumul Novele din popor (1881), este considerată o capodoperă a prozei realiste. Tema care străbate întreaga operă este banul și efectul lui distrugător asupra omului.
Opera este o nuvelă psihologică realistă. Trăsătura care permite această încadrare este analiza minuțioasă a transformărilor interioare ale personajului principal: Ghiță trece de la statutul de om cinstit la cel de complice al unui criminal, iar naratorul urmărește pas cu pas frământările, îndoielile și remușcările lui. Realismul se vede în veridicitatea mediului social, Ardealul sfârșitului de secol al XIX-lea, și în obiectivitatea naratorului.
În opinia mea, tema banului este reflectată ca o forță care corupe treptat, nu dintr-odată. Slavici nu condamnă dorința firească de bunăstare, ci lăcomia care îl face pe om să-și piardă liniștea. Avertismentul bătrânei din incipit, care pune liniștea colibei mai presus de bogăție, anunță întreaga dramă.
Incipitul și finalul formează o structură circulară. Nuvela începe cu cuvintele soacrei, care îl previne pe Ghiță, și se încheie tot cu vocea ei, care constată că așa le-a fost scris. Cele două replici încadrează povestea ca pe o parabolă despre urmările lăcomiei.
Acțiunea urmărește etapele decăderii. Ghiță, cizmar sărac, ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc pentru a aduna bani. Prosperitatea de la început este întreruptă de apariția lui Lică Sămădăul, care îi cere să-i devină om de încredere. Din acest moment, hangiul se implică în fărădelegi, mărturisește strâmb la proces și ajunge să-și folosească soția ca momeală.
Conflictul principal este interior: Ghiță se zbate între dorința de a rămâne cinstit și atracția câștigului. Conflictul exterior, dintre el și Lică, nu face decât să-l amplifice. Personajul nu poate renunța la cârciumă, deși știe că pierde tot ce avea mai de preț.
Spațiul are valoare simbolică. Hanul se află la o răscruce de drumuri, într-un loc pustiu, înconjurat de păduri: este un spațiu al tentației și al alegerii morale. Timpul are și el semnificație: acțiunea începe de Sfântul Gheorghe și se încheie de Paști, sugerând un ciclu de pedeapsă și purificare prin foc.
Relația dintre Ghiță și Lică evidențiază cel mai clar tema. Lică Sămădăul este omul care a învins frica și care stăpânește prin bani și prin violență. El își dă seama imediat că Ghiță are o slăbiciune: dorința de a fi bogat. Hangiul îl privește la început cu neîncredere, își ia argați și cumpără pistoale, dar treptat se lasă atras. Fiecare sumă primită de la Lică îl leagă mai mult de el. Ghiță ajunge să-l admire și să-l urască în același timp, dorindu-și să fie la fel de puternic. În încercarea disperată de a-l da pe mâna jandarmului Pintea, el o lasă pe Ana singură cu Lică, iar trădarea o împinge pe femeie spre Sămădău. Relația dintre cei doi bărbați se încheie tragic: Ghiță își ucide soția, este omorât de Răuț, iar Lică, încolțit, se sinucide. Banii, care trebuiau să aducă fericirea, aduc moartea tuturor.
Și relația dintre Ghiță și Ana confirmă tema. La început, Ana este sprijinul soțului, iar familia este unită. Pe măsură ce banii lui Lică intră în casă, Ghiță devine tăcut și ursuz, nu-și mai împărtășește gândurile și ajunge să-și folosească soția ca momeală. Ana, care simte pericolul încă de la prima vizită a Sămădăului, se simte trădată și părăsită. Astfel, banul nu distruge doar conștiința lui Ghiță, ci și legătura cea mai apropiată din viața lui, ceea ce arată că lăcomia îl izolează pe om de cei pe care îi iubește.
În concluzie, Moara cu noroc este o nuvelă psihologică în care tema banului este ilustrată prin construcția riguroasă a acțiunii, prin conflictul interior și prin relația dintre Ghiță și Lică. Slavici transmite un mesaj moralizator: liniștea sufletească valorează mai mult decât orice avere.
Greșeli frecvente
- Formulezi ipoteza la Subiectul al II-lea ca „Sunt de acord cu Nichita Stănescu” — nu primești cele 2p.
- La Subiectul al III-lea enumeri elementele de compoziție fără să le legi de temă — baremul cere să fie „semnificative pentru tema aleasă”.
- Eseul sub două pagini pierde toate cele 14p de la redactare.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I (1–9) | 30p | răspunsuri exacte, exemple din text, comentariu în 6–10 rânduri |
| II | 30p | ipoteză proprie, două argumente dezvoltate, concluzie, conectori |
| III | 30p | încadrare, opinie, patru elemente de compoziție, relația dintre personaje, minimum două pagini |
| Oficiu | 10p | — |