Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a modelului de subiect pentru Bacalaureatul 2015 la Limba și literatura română (subiect comun tuturor profilurilor). Subiectul I are nouă cerințe pe poezia Iarăși de Virgil Carianopol, Subiectul al II-lea cere un text argumentativ despre rolul prietenilor pentru un adolescent, iar Subiectul al III-lea un eseu despre relația dintre două personaje dintr-un text narativ de Ion Creangă, I.L. Caragiale sau Ioan Slavici.
Sfat: poezia are patru catrene; strofa a treia este cea a nopții „de mărgele” și a bărcii lunii. La eseu, Amintiri din copilărie oferă o relație ușor de urmărit — Nică și mama sa, Smaranda.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Sinonime pentru „parfum” și „singur” (2p)
Model: parfum – mireasmă, aromă; singur – solitar.
2. Rolul cratimei în „Până-n depărtare” (2p)
Model: Cratima marchează căderea vocalei î din prepoziția în și rostirea legată a două cuvinte.
3. Enunț cu o locuțiune/expresie cu substantivul „noapte” (2p)
Model: Am învățat noaptea târziu pentru teza la fizică. (Alte variante: a face noaptea zi, peste noapte – brusc.)
4. Două mărci lexico-gramaticale ale subiectivității (4p)
Model: verbul la persoana I „am stat” și pronumele personal „eu” (se acceptă: „mine”, „nu știu”, „draga mea”).
5. Două motive literare (4p)
Model: motivul nopții și motivul singurătății (se acceptă: luna, stelele, codrul).
6. Două secvențe cu dimensiunea temporală (4p)
Model: „Ce frumos și-azi-noapte” și „Noaptea era-naltă” (se acceptă și „Despre ziuă”).
7. Două figuri de stil din strofa a treia (4p)
Model: Metafora „barca lunii” transformă astrul într-o ambarcațiune care plutește pe cer, sugerând călătoria, visul și evadarea. Epitetul „noapte... de mărgele” sugerează strălucirea stelelor, care împodobesc cerul ca niște pietre prețioase, și creează o atmosferă de basm.
Punctaj: 1p + 1p identificarea, 1p + 1p semnificația. Se acceptă și personificarea astrului care „căuta” lumea.
8. Două trăsături ale genului liric, ilustrate (4p)
Model: Prima trăsătură este transmiterea directă a sentimentelor: eul liric își exprimă regretul că iubita nu a fost alături de el în acea noapte. A doua este prezența instanțelor comunicării lirice: eul liric, marcat prin persoana I („am stat”), și destinatarul, iubita, numită „draga mea”.
9. Comentariul ultimei strofe (60–100 de cuvinte) (4p)
Model (≈ 90 de cuvinte): Ultima strofă aduce sfârșitul nopții de vis și exprimă regretul eului liric. Exclamația din primul vers arată că frumusețea nopții a fost incompletă fără iubită. Timpul personificat, care „nu dormea”, vine din „tării uitate” și distruge decorul nocturn: suflă în stele și le stinge, apoi pleacă cu barca lunii. Imaginea sugerează trecerea ireversibilă a clipelor de grație și apropierea dimineții. Reluarea metaforei bărcii lunii leagă finalul de strofa anterioară, iar ritmul trohaic și rima încrucișată dau tristeții o muzicalitate simplă, aproape de cântec.
Punctaj: 3p comentariul + 1p limita de cuvinte.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Cerința: text argumentativ de 150–300 de cuvinte despre rolul prietenilor pentru un adolescent.
Model (≈ 240 de cuvinte):
Consider că prietenii au un rol esențial în viața unui adolescent, deoarece îl sprijină emoțional și îl ajută să-și descopere propria identitate.
În primul rând, adolescența este o perioadă a schimbărilor și a nesiguranței, iar prietenii sunt, adesea, primii cărora le împărtășim temerile. Un adolescent care trece printr-un eșec școlar sau printr-o dezamăgire sentimentală se simte mai puțin singur atunci când un prieten îl ascultă fără să-l judece. Prin urmare, prietenia oferă un sprijin pe care, uneori, nici familia nu îl poate oferi, pentru că prietenii trăiesc experiențe asemănătoare.
În al doilea rând, prietenii influențează felul în care ne formăm valorile și pasiunile. Într-un grup de prieteni care citesc, fac sport sau se implică în proiecte de voluntariat, adolescentul este motivat să-și dezvolte aceleași interese. De exemplu, mulți tineri descoperă muzica sau programarea datorită unui coleg care îi atrage în activitatea lui. Desigur, influența poate fi și negativă, de aceea este important să ne alegem prietenii cu grijă.
În concluzie, prietenii sunt pentru un adolescent un sprijin și un model, iar o prietenie autentică îl ajută să treacă mai ușor prin încercările vârstei și să devină un adult echilibrat.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de 600–900 de cuvinte despre relația dintre două personaje dintr-un text narativ de Creangă, Caragiale sau Slavici.
Repere: statutul fiecărui personaj (2 × 2p); evoluția relației prin două secvențe comentate (4p); patru componente de structură, compoziție și limbaj (4 × 1p); opinie argumentată (4p). Redactare: 14p.
Textul ales: Amintiri din copilărie de Ion Creangă, relația Nică – Smaranda (alternative: Ghiță – Lică din Moara cu noroc; Ghiță – Ana).
Eseu-model (≈ 650 de cuvinte)
Ion Creangă, unul dintre marii clasici ai literaturii române, a publicat Amintiri din copilărie între 1881 și 1892, în revista Convorbiri literare. Opera, un roman al copilăriei cu caracter autobiografic, evocă universul satului Humulești și formarea lui Nică, alter ego-ul autorului. Una dintre relațiile esențiale ale operei este cea dintre Nică și mama sa, Smaranda, care evoluează de la ocrotirea copilăriei la despărțirea impusă de plecarea fiului la școală.
Nică este, din punct de vedere social, fiul unei familii de țărani răzeși din Humulești, băiatul lui Ștefan a Petrei și al Smarandei. Psihologic, este un copil curios, poznaș, leneș uneori, dar sensibil și isteț. Moral, el greșește des, dar își recunoaște vina și are o conștiință vie. Smaranda este o femeie de la țară, harnică și credincioasă, care își dorește ca băiatul ei să ajungă preot. Psihologic, este autoritară și severă, dar profund iubitoare. Moral, este o mamă devotată, care crede în puterea educației și face sacrificii pentru viitorul fiului.
Relația dintre cei doi evoluează de la autoritatea maternă protectoare la despărțirea dureroasă. Un prim episod semnificativ este cel al pupezei. Nică fură pupăza din teiul de lângă casă, pasărea care o trezea pe mamă dimineața la treabă. Încercând să o vândă la târg, el o pierde: pupăza scapă și se întoarce în tei, iar copilul, rușinat, învață că fapta rea are urmări. Smaranda apare aici ca o figură a autorității și a dreptății, dar și ca un model moral. Naratorul își amintește și că mama sa știa, după credințele satului, să alunge norii cu toporul înfipt în prag sau să descânte de deochi. Admirația lui arată că, pentru copil, mama este o ființă aproape magică. Al doilea episod este plecarea lui Nică la școala de catiheți din Fălticeni. Mama insistă ca băiatul să învețe carte, deși tatăl ar fi preferat să rămână acasă, la munca câmpului. Nică pleacă cu greu din Humulești, iar despărțirea de mamă și de satul natal este trăită ca o pierdere a paradisului copilăriei. Relația lor se transformă: copilul ocrotit devine tânărul care trebuie să-și urmeze singur drumul.
Un prim element de compoziție relevant este perspectiva narativă. Opera este scrisă la persoana I, iar naratorul adult își rememorează copilăria cu nostalgie și umor. Distanța dintre eul narator și eul personaj permite comentarii pline de ironie și duioșie la adresa propriilor pozne. Al doilea element este structura în patru părți, fiecare cu un debut liric sau reflexiv, care leagă amintirile de etapele formării lui Nică. Al treilea element sunt modalitățile de caracterizare: Smaranda este caracterizată mai ales indirect, prin faptele și vorbele ei, iar Nică prin autocaracterizare, când își recunoaște, cu umor, lenea și poznele. Al patrulea element este limbajul, cu oralitatea specifică lui Creangă: expresii populare, proverbe, zicători, adresări către cititor. Replicile Smarandei, pline de înțelepciune populară, dau autenticitate relației.
În opinia mea, relația dintre Nică și Smaranda reflectă tema copilăriei ca vârstă de aur și ideea că educația primită în familie formează omul. Primul argument este faptul că mama, prin severitatea ei, îl învață pe Nică diferența dintre bine și rău: după fiecare poznă, copilul înțelege urmarea faptelor sale. Al doilea argument este insistența ei de a-l trimite la școală, gest care arată o mamă capabilă să renunțe la apropierea copilului pentru viitorul lui. Iubirea ei nu este posesivă, ci lucidă. Prin urmare, Smaranda este cea care îl pregătește pe Nică pentru drumul vieții, iar amintirea ei rămâne pentru narator unul dintre reperele copilăriei.
Relația este completată și de figura tatălui, Ștefan a Petrei, care are altă viziune asupra viitorului lui Nică. Dacă mama vrea să-l facă preot, tatăl crede că băiatul ar trebui să rămână la muncă, pentru că școala costă. Contrastul dintre cei doi părinți pune în evidență hotărârea Smarandei.
În concluzie, relația dintre Nică și Smaranda este construită prin perspectiva narativă la persoana I, structura pe capitole, caracterizarea indirectă și oralitatea limbajului. Creangă transformă povestea unei familii de țărani într-o imagine universală a copilăriei și a iubirii materne.
Greșeli frecvente
- Alegi un autor din afara listei (de exemplu, Sadoveanu).
- Prezinți doar pozne izolate, fără să arăți cum evoluează relația dintre personaje.
- Uiți statutul moral sau social al unuia dintre personaje.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I (1–9) | 30p | răspunsuri exacte, figuri de stil din strofa a treia, comentariu de 60–100 de cuvinte |
| II | 30p | ipoteză proprie, două argumente dezvoltate, concluzie, 150–300 de cuvinte |
| III | 30p | statutul ambelor personaje, evoluția relației, patru componente, opinie, 600–900 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |