Rezolvarea completă a subiectului de la simularea națională a Bacalaureatului 2025 la Matematică M_mate-info. Pentru fiecare cerință găsești enunțul pe scurt, rezolvarea pas cu pas, răspunsul final și cum se punctează conform baremului oficial. Timp de lucru: 3 ore; se acordă 10 puncte din oficiu.
Cum să folosești rezolvarea: lucrează întâi singur subiectul (deschide PDF-ul de mai sus), apoi compară fiecare pas. Dacă ai ajuns la alt drum corect, primești tot punctajul — baremul acceptă orice soluție corectă.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Progresie geometrică: b1, știind b3=40 și b4=80
Într-o progresie geometrică raportul dintre doi termeni consecutivi este constant (rația q):
q=b3b4=4080=2.
Termenul general este bn=b1qn−1, deci b3=b1q2 și
b1=q2b3=440=10.
Răspuns:b1=10. Barem: 2p rația, 3p termenul b1.
2. f(x)=x2−2x+m: graficul intersectează Ox în două puncte distincte
Punctele de intersecție cu Ox corespund soluțiilor ecuației f(x)=0. Două puncte distincte ⟺ două soluții reale distincte ⟺Δ>0:
Δ=(−2)2−4⋅1⋅m=4−4m>0⟺m<1.
Răspuns:m∈(−∞,1). Barem: 3p condiția Δ>0, 2p mulțimea valorilor lui m.
3. Ecuație exponențială: 3x+2⋅3x+1=63
Scriem 3x+1=3⋅3x și dăm factor comun 3x:
3x+6⋅3x=63⟺7⋅3x=63⟺3x=9=32⟺x=2.
Verificare:9+2⋅27=63 ✔.
Răspuns:x=2. Barem: 3p 3x=9, 2p soluția.
4. Probabilitatea ca, pentru n natural de două cifre, n2 să aibă trei cifre
Cazuri posibile: numerele de două cifre sunt 10,11,…,99, adică 90.
Cazuri favorabile:100≤n2≤999. Cum 102=100, 312=961 și 322=1024, condiția este 10≤n≤31, adică 31−10+1=22 numere.
p=9022=4511.
Răspuns:p=4511. Barem: 2p cazurile posibile, 3p cazurile favorabile și probabilitatea.
5. A(1,2), B(7,4), AB=2AC: coordonatele lui D cu OD=CB
Din AB=2AC, punctul C este mijlocul segmentului AB, deci CB=21AB.
AB=(7−1)i+(4−2)j=6i+2j, deci CB=3i+j.
OD=3i+j, iar coordonatele lui D sunt chiar componentele vectorului său de poziție.
(Verificare: C este mijlocul lui AB, C(4,3), și CB=(7−4)i+(4−3)j=3i+j ✔.)
Răspuns:D(3,1). Barem: 3p CB=21AB și AB, 2p coordonatele lui D.
6. Triunghi ascuțitunghic, AB=10, AD=8 (înălțime), d(D,AC)=42: aria este 56
AD⊥BC, deci triunghiurile ADB și ADC sunt dreptunghice în D (triunghiul fiind ascuțitunghic, D se află între B și C).
BD: cu Pitagora în △ADB: BD=AB2−AD2=100−64=6.
DC: fie E piciorul perpendicularei din D pe AC, DE=42. DE este înălțimea din unghiul drept în △ADC, deci △AED este dreptunghic în E și
sin(∠DAC)=ADDE=842=22⇒∠DAC=45∘.
Atunci △ADC este dreptunghic isoscel: DC=AD=8. (Alternativ: DE=ACAD⋅DC dă 64+DC28DC=42, cu soluția pozitivă DC=8.)
BC=BD+DC=14,AABC=2BC⋅AD=214⋅8=56.
Barem: 3p DC=8 și BD=6, 2p BC și aria.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
1. A(a)=a3111−3−a−2a și sistemul ⎩⎨⎧ax+y−az=13x+y−2z=1x−3y+az=−3
a) det(A(0))=−2
det(A(0))=03111−30−20=0+(−2)⋅1⋅1+0−0−0−0=−2.
Detaliat (Sarrus): diagonala principală și paralelele: 0⋅1⋅0+3⋅(−3)⋅0+1⋅1⋅(−2)=−2; diagonala secundară și paralelele: 0⋅1⋅1+(−2)⋅(−3)⋅0+0⋅3⋅1=0. Diferența: −2. Barem: 2p scrierea determinantului, 3p calculul.
(Termenii: a⋅1⋅a=a2, 3⋅(−3)⋅(−a)=9a, 1⋅1⋅(−2)=−2; minus (−a)⋅1⋅1=−a, (−2)⋅(−3)⋅a=6a, a⋅3⋅1=3a.)
a2+a−2=(a−1)(a+2)=0⟺a∈{−2,1}. Sistemul are soluție unică ⟺det(A(a))=0:
Răspuns:a∈R∖{−2,1}. Barem: 2p determinantul, 3p condiția și mulțimea.
c) Pentru a=1: soluțiile (x1,y1,z1), (x2,y2,z2) cu y1=x2 și z1=y2
Pentru a=1: ⎩⎨⎧x+y−z=13x+y−2z=1x−3y+z=−3, cu determinant 0 (punctul b).
Scăzând prima ecuație din a doua: 2x−z=0⇒z=2x. Din prima: y=1−x+z=1+x. Verificăm a treia: x−3(1+x)+2x=−3 ✔ (identitate). Notând x=α, soluțiile sunt
(α,α+1,2α),α∈R.
Fie (x1,y1,z1)=(α1,α1+1,2α1) și (x2,y2,z2)=(α2,α2+1,2α2). Condițiile:
y1=x2⇒α1+1=α2;
z1=y2⇒2α1=α2+1=α1+2⇒α1=2, deci α2=3.
Răspuns:(x1,y1,z1)=(2,3,4) și (x2,y2,z2)=(3,4,6). Barem: 2p forma generală a soluțiilor, 3p determinarea celor două soluții.
2. Pe M=(0,+∞): x∗y=xy+xy1+2x+y−2
a) 1∗4=3
1∗4=4+41+21+4−2=2+21+25−2=3.
Barem: 3p înlocuirea, 2p calculul.
b) x∈M cu x∗x=1
Pentru x>0, x⋅x=x, deci
x∗x=x+x1+x−2=x2x2−2x+1.
x2x2−2x+1=1⟺2x2−3x+1=0⟺(2x−1)(x−1)=0,
deci x=21 sau x=1, ambele pozitive, deci în M.
Răspuns:x∈{21,1}. Barem: 2p expresia lui x∗x, 3p soluțiile care convin.
c) [1,+∞) este parte stabilă a lui M
Trebuie arătat că pentru orice x,y≥1 avem x∗y≥1.
Grupăm primii termeni într-un pătrat: notând t=xy>0,
t+t1−2=tt2−2t+1=t(t−1)2≥0.
Deci
x∗y=xy(xy−1)2+2x+y.
Pentru x,y≥1: primul termen este ≥0, iar 2x+y≥21+1=1. Rezultă x∗y≥1, adică x∗y∈[1,+∞). Cum [1,+∞)⊂M, mulțimea [1,+∞) este parte stabilă a lui M în raport cu „∗”. ■
Barem: 3p scrierea lui x∗y ca sumă de termeni controlabili, 2p concluzia.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
1. f:(0,+∞)→R, f(x)=x+22x−2+lnxx+2
a) f′(x)=x(x+2)24(x−1)
Primul termen, cu regula câtului:
(x+22x−2)′=(x+2)22(x+2)−(2x−2)=(x+2)26.
Al doilea termen: scriem lnxx+2=ln(x+2)−lnx (pentru x>0), deci derivata este x+21−x1=x(x+2)−2.
Răspuns: dreapta y=2 este asimptota orizontală spre +∞. Barem: 3p limita, 2p concluzia.
c) n∈N pentru care ecuația f(x)=n nu are soluții
Pe (0,+∞) numitorul x(x+2)2>0, deci semnul lui f′ este semnul lui x−1:
x
0
1
+∞
f′(x)
−
0
+
f(x)
+∞
↘
ln3
↗
2
Valorile: f(1)=0+ln3=ln3≈1,099; x→0+limf(x)=2−2+(+∞)=+∞ (căci xx+2→+∞); spre +∞, f crește spre 2 (fără să-l atingă).
f este continuă, deci (proprietatea lui Darboux) pe (0,1] ia toate valorile din [ln3,+∞), iar pe [1,+∞) valorile din [ln3,2). Imaginea lui f este [ln3,+∞).
Ecuația f(x)=n nu are soluții ⟺n<ln3. Cum 1<ln3<2 (pentru că e<3<e2), numerele naturale cu această proprietate sunt n=0 și n=1.
Răspuns:n∈{0,1}. Barem: 2p monotonia, 3p limita în 0, f(1)=ln3 și concluzia.
2. f(x)=2x2+1x2
a) ∫−12(2x2+1)f(x)dx=3
(2x2+1)f(x)=x2, deci
∫−12x2dx=3x3−12=38−(−31)=39=3.
Barem: 3p simplificarea și primitiva, 2p calculul.
b) ∫02f(x)dx=1
Pentru x∈[0,2], x≥0, deci f(x)=2x2+1x2=2x2+1x (atenție: x2=∣x∣=x doar pentru x≥0).
Observăm că (2x2+1)′=4x, deci 2x2+1x=21⋅22x2+1(2x2+1)′=21(2x2+1)′:
∫022x2+1xdx=212x2+102=21(9−1)=21⋅2=1.
Barem: 3p primitiva, 2p calculul.
c) In=∫01f(ex)xndx: arătați că (n+1)In−In+1=n+22(n+1)+e1
Pentru a doua, observăm că (xn+1e−x)′=(n+1)xne−x−xn+1e−x — exact integrandul. Deci
∫01((n+1)xn−xn+1)e−xdx=xn+1e−x01=e−1−0=e1.
Adunând: (n+1)In−In+1=n+22(n+1)+e1, pentru orice n∈N∗. ■
Barem: 2p scrierea lui (n+1)In−In+1 ca o singură integrală, 3p calculul celor două părți. (Baremul ajunge la același rezultat prin integrare prin părți; recunoașterea derivatei produsului xn+1e−x e drumul cel mai scurt.)
Rezumatul răspunsurilor
Cerință
Răspuns
I.1
b1=10
I.2
m∈(−∞,1)
I.3
x=2
I.4
p=4511
I.5
D(3,1)
I.6
A=56
II.1.b
a∈R∖{−2,1}
II.1.c
(2,3,4) și (3,4,6)
II.2.b
x∈{21,1}
III.1.b
y=2
III.1.c
n∈{0,1}
Ce merită reținut din simulare
Parte stabilă: grupează termenii în pătrate perfecte (t+t1−2=t(t−1)2) ca să obții minorări simple.
Sisteme compatibile nedeterminate: scrie soluția generală cu un parametru, apoi impune condițiile între soluții.
Numărul de soluții ale lui f(x)=n: tabelul de variație, limitele la capete și Darboux dau imaginea funcției.
Relații de recurență pentru In: caută în integrand derivata unui produs, de tipul (xn+1e−x)′.