Rezolvarea completă a subiectului de Bacalaureat 2026 la Matematică M_mate-info, sesiunea august–septembrie, varianta 4. Pentru fiecare cerință găsești enunțul pe scurt, rezolvarea pas cu pas, răspunsul final și cum se punctează conform baremului oficial. Timp de lucru la examen: 3 ore; se acordă 10 puncte din oficiu.
Cum să folosești rezolvarea: lucrează întâi singur subiectul (deschide PDF-ul de mai sus), apoi compară fiecare pas. Dacă ai ajuns la alt drum corect, primești tot punctajul — baremul acceptă orice soluție corectă.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Progresie geometrică: b3, știind b1=2 și b2=10
Rația unei progresii geometrice este raportul dintre doi termeni consecutivi:
q=b1b2=210=5.
Termenul general este bn=b1qn−1, deci b3=b1q2=2⋅25=50. (Verificare: b3=b2⋅q=10⋅5=50.)
Răspuns:b3=50. Barem: 3p rația, 2p b3.
2. f(x)=x−5, g(x)=ax−1: determinați a cu (f∘g)(2)=2
Compunerea se calculează „din interior spre exterior”: (f∘g)(2)=f(g(2)).
g(2)=2a−1, apoi f(2a−1)=2a−1−5=2a−6.
2a−6=2⟺2a=8⟺a=4.
Răspuns:a=4. Barem: 3p calculul lui (f∘g)(2), 2p rezolvarea ecuației.
3. Ecuația log8x+log8(8−x)=log8(6+x)
Condiții de existență:x>0, 8−x>0, 6+x>0, adică x∈(0,8).
Folosim log8u+log8v=log8(uv):
log8(x(8−x))=log8(6+x)⟺8x−x2=6+x⟺x2−7x+6=0.
Δ=49−24=25, deci x1=27−5=1, x2=27+5=6. Ambele se află în (0,8), deci convin.
Răspuns:x∈{1,6}. Barem: 2p ecuația de gradul II, 3p soluțiile care convin.
4. Câte numere naturale pare de două cifre se pot forma cu cifre din A={1,2,4,6,8}
Un număr ab este par dacă cifra unităților b este pară: b∈{2,4,6,8} — 4 moduri.
Cifra zecilor a poate fi orice cifră din A (cifrele se pot repeta, iar 0∈/A, deci nu avem problema primei cifre nule) — 5 moduri.
Regula produsului: 4⋅5=20.
Răspuns: 20 de numere. Barem: 2p alegerea cifrei unităților, 3p numărarea finală. Atenție: enunțul nu cere cifre distincte, deci numere ca 22 sau 88 se numără.
5. Dreapta d prin B(2,2), paralelă cu AC, unde A(1,3), C(4,6)
Panta dreptei AC: mAC=4−16−3=1. Drepte paralele au pante egale, deci md=1.
Ecuația dreptei prin B cu panta 1: y−yB=md(x−xB)⟺y−2=x−2⟺y=x.
Răspuns:d:y=x. Barem: 3p panta, 2p ecuația.
6. E(x)=3tg3x+sinx−2sin32x; arătați că E(2π)=1
Pentru x=2π: 3x=6π și 32x=3π. Valorile necesare:
1. Matricea A(a)=121a−1−a−2a−a0 și sistemul ⎩⎨⎧x+ay−2az=−12x−y−az=ax−ay=a
a) det(A(2))=4
det(A(2))=1212−1−2−4−20.
Cu regula lui Sarrus: termenii cu plus sunt 1⋅(−1)⋅0=0, 2⋅(−2)⋅1=−4, (−4)⋅2⋅(−2)=16; termenii cu minus sunt (−4)⋅(−1)⋅1=4, 1⋅(−2)⋅(−2)=4, 2⋅2⋅0=0.
det(A(2))=0−4+16−4−4−0=4.
Barem: 2p scrierea determinantului, 3p calculul.
b) Pentru a=1 sistemul are o infinitate de soluții
Pentru a=1 sistemul devine ⎩⎨⎧x+y−2z=−12x−y−z=1x−y=1, iar
det(A(1))=1211−1−1−2−10=0−1+4−2−1−0=0.
Minorul 121−1=−3=0 este minor principal, deci rangul matricei este 2, cu z necunoscută secundară. Minorul caracteristic (bordăm cu coloana termenilor liberi și linia a treia):
Δc=1211−1−1−111=−1+1+2−1+1−2=0.
Conform teoremei lui Rouché, sistemul este compatibil; cum rangul (2) este mai mic decât numărul de necunoscute (3), el este compatibil nedeterminat, adică are o infinitate de soluții.
Concret: din ecuația a treia x=y+1; înlocuind în prima, 2y+1−2z=−1⇒y=z−1, x=z. Soluțiile sunt (α,α−1,α), α∈R (verifică și ecuația a doua: 2α−α+1−α=1 ✔).
Barem: 2p determinantul nul, 3p minorul principal și minorul caracteristic nul.
c) Pentru a∈R∖{0,1}: soluție unică și 4x0z0=1
Calculăm determinantul general (Sarrus):
det(A(a))=0−a2+4a2−2a−a2−0=2a2−2a=2a(a−1).
Pentru a∈/{0,1} avem det(A(a))=0, deci sistemul este de tip Cramer și are soluție unică.
Rezolvăm direct. Din ecuația a treia: x=a+ay. Înlocuim în a doua: 2a+2ay−y−az=a⇒az=a+(2a−1)y. Înlocuim în prima: a+ay+ay−2az=−1, iar 2az=2a+2(2a−1)y, deci
a+2ay−2a−(4a−2)y=−1⟺(2−2a)y=a−1⟺y0=−21(a=1).
Atunci x0=a−2a=2a, iar az0=a−22a−1=21⇒z0=2a1 (a=0).
4x0z0=4⋅2a⋅2a1=1.
Barem: 2p determinantul nenul și soluția unică, 3p calculul lui x0, z0 și concluzia.
2. Polinomul f=X3+X2+aX+8
a) f(0)=8 pentru orice a
f(0)=03+02+a⋅0+8=8,
indiferent de valoarea lui a (termenul aX se anulează în 0). Barem: 3p înlocuirea, 2p finalizarea.
b) a pentru care f este divizibil cu g=X+2
După teorema lui Bézout, X+2∣f⟺f(−2)=0.
f(−2)=−8+4−2a+8=4−2a=0⟺a=2.
Răspuns:a=2. Barem: 3p f(−2), 2p valoarea lui a.
c) a pentru care raportul a două rădăcini este 2
Fie x1,x2,x3 rădăcinile, cu x2=2x1 (rădăcinile sunt nenule, deoarece x1x2x3=−8=0). Relațiile lui Viète:
x1+x2+x3=−1,x1x2x3=−8.
Din prima: x3=−1−3x1. Din a doua: x1⋅2x1⋅(−1−3x1)=−8⟺−2x12−6x13=−8⟺3x13+x12−4=0.
Observăm că x1=1 e rădăcină, deci 3x13+x12−4=(x1−1)(3x12+4x1+4). Al doilea factor are Δ=16−48<0, deci rădăcini complexe nereale.
De ce nu pot fi acelea? Dacă x1 ar fi complex nereal, atunci și x2=2x1 ar fi nereal, iar un polinom cu coeficienți reali are rădăcinile nereale în perechi conjugate: conjugatul lui x1 ar trebui să fie x2 sau x3. x1=2x1 ar da ∣x1∣=2∣x1∣, imposibil; x1=x3 ar face ca x2=2x1 să fie o a patra rădăcină — imposibil la gradul 3. Deci x1=1 real.
Atunci f(1)=0: 1+1+a+8=0⇒a=−10.
Verificare:X3+X2−10X+8=(X−1)(X−2)(X+4), rădăcinile 1,2,−4, iar 12=2 ✔.
Răspuns:a=−10. Barem: 3p ecuația 3x13+x12−4=0 din relațiile lui Viète, 2p rezolvarea și valoarea lui a.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
1. f:R→R, f(x)=2x2−4x−3−(2x−3)e2x
a) f′(x)=4(x−1)(1−e2x)
Derivăm termen cu termen; pentru produs folosim (uv)′=u′v+uv′, cu (e2x)′=2e2x:
c) Ecuația f(x)+n=0 are soluție unică pentru orice n∈N∗
Ecuația este f(x)=−n, cu −n≤−1<0. Studiem semnul lui f′(x)=4(x−1)(1−e2x): f′(x)=0⟺x=1 sau e2x=1⟺x=0.
x
−∞
0
1
+∞
x−1
−
−
−
0
+
1−e2x
+
0
−
−
−
f′(x)
−
0
+
0
−
f(x)
↘
0
↗
e2−5
↘
−∞
Pe (−∞,0], f este descrescătoare, deci f(x)≥f(0)=0.
Pe [0,1], f este crescătoare, deci f(x)≥f(0)=0.
Așadar f(x)≥0>−n pe (−∞,1] — acolo ecuația nu are soluții.
Pe (1,+∞), f este strict descrescătoare, deci injectivă; e continuă, f(1)=e2−5>0 și x→+∞limf(x)=−∞ (termenul −(2x−3)e2x domină). Prin proprietatea lui Darboux, f((1,+∞))=(−∞,e2−5), care conține −n.
Prin urmare ecuația f(x)=−n are exact o soluție, situată în (1,+∞), pentru orice n∈N∗.
Barem: 3p monotonia, 2p concluzia (folosind f(0)=0, limita la +∞ și continuitatea).
2. f:R→R, f(x)=x2−4x+5x−2
Observație utilă: x2−4x+5=(x−2)2+1>0, deci f este bine definită pe R.
a) ∫24f(x)x2−4x+5dx=2
Radicalii se simplifică: f(x)x2−4x+5=x−2.
∫24(x−2)dx=(2x2−2x)24=(8−8)−(2−4)=0−(−2)=2.
Barem: 3p primitiva, 2p calculul.
b) ∫13f(x)dx=0
Observăm că (x2−4x+5)′=2x−4=2(x−2), deci f(x)=2x2−4x+5(x2−4x+5)′=(x2−4x+5)′.
∫13f(x)dx=x2−4x+513=2−2=0.
(Alternativ: graficul lui f este simetric față de punctul (2,0) — f(4−x)=−f(x) — iar intervalul [1,3] este simetric față de 2.) Barem: 3p primitiva, 2p calculul.
c) m nenul cu V=π(1−mπ) pentru g=f∣[2,3]
Volumul corpului de rotație: V=π∫23g2(x)dx, cu
g2(x)=(x−2)2+1(x−2)2=1−(x−2)2+11.
O primitivă a lui (x−2)2+11 este arctg(x−2), deci