Subiect și barem BAC 2026 Matematică M1 (mate-info)
2026
August–Septembrie
Varianta 4
Rezolvare explicată

Rezolvare BAC 2026 Matematică M1 (mate-info) — August–Septembrie, varianta 4

Rezolvarea completă a subiectului de Bacalaureat 2026 la Matematică M_mate-info, sesiunea august–septembrie, varianta 4. Pentru fiecare cerință găsești enunțul pe scurt, rezolvarea pas cu pas, răspunsul final și cum se punctează conform baremului oficial. Timp de lucru la examen: 3 ore; se acordă 10 puncte din oficiu.

Cum să folosești rezolvarea: lucrează întâi singur subiectul (deschide PDF-ul de mai sus), apoi compară fiecare pas. Dacă ai ajuns la alt drum corect, primești tot punctajul — baremul acceptă orice soluție corectă.

Subiectul I (30 de puncte)

1. Progresie geometrică: b3b_3, știind b1=2b_1 = 2 și b2=10b_2 = 10

Rația unei progresii geometrice este raportul dintre doi termeni consecutivi:

q=b2b1=102=5.q = \frac{b_2}{b_1} = \frac{10}{2} = 5.

Termenul general este bn=b1qn−1b_n = b_1 q^{n-1}, deci b3=b1q2=2⋅25=50b_3 = b_1 q^2 = 2 \cdot 25 = 50. (Verificare: b3=b2⋅q=10⋅5=50b_3 = b_2 \cdot q = 10 \cdot 5 = 50.)

Răspuns: b3=50b_3 = 50. Barem: 3p rația, 2p b3b_3.

2. f(x)=x−5f(x) = x - 5, g(x)=ax−1g(x) = ax - 1: determinați aa cu (f∘g)(2)=2(f \circ g)(2) = 2

Compunerea se calculează „din interior spre exterior”: (f∘g)(2)=f(g(2))(f\circ g)(2) = f(g(2)).

g(2)=2a−1g(2) = 2a - 1, apoi f(2a−1)=2a−1−5=2a−6f(2a - 1) = 2a - 1 - 5 = 2a - 6.

2a−6=2  ⟺  2a=8  ⟺  a=4.2a - 6 = 2 \iff 2a = 8 \iff a = 4.

Răspuns: a=4a = 4. Barem: 3p calculul lui (f∘g)(2)(f\circ g)(2), 2p rezolvarea ecuației.

3. Ecuația log⁡8x+log⁡8(8−x)=log⁡8(6+x)\log_8 x + \log_8(8 - x) = \log_8(6 + x)

Condiții de existență: x>0x > 0, 8−x>08 - x > 0, 6+x>06 + x > 0, adică x∈(0,8)x \in (0, 8).

Folosim log⁡8u+log⁡8v=log⁡8(uv)\log_8 u + \log_8 v = \log_8(uv):

log⁡8(x(8−x))=log⁡8(6+x)  ⟺  8x−x2=6+x  ⟺  x2−7x+6=0.\log_8\big(x(8-x)\big) = \log_8(6 + x) \iff 8x - x^2 = 6 + x \iff x^2 - 7x + 6 = 0.

Δ=49−24=25\Delta = 49 - 24 = 25, deci x1=7−52=1x_1 = \dfrac{7 - 5}{2} = 1, x2=7+52=6x_2 = \dfrac{7+5}{2} = 6. Ambele se află în (0,8)(0, 8), deci convin.

Răspuns: x∈{1,6}x \in \{1, 6\}. Barem: 2p ecuația de gradul II, 3p soluțiile care convin.

4. Câte numere naturale pare de două cifre se pot forma cu cifre din A={1,2,4,6,8}A = \{1, 2, 4, 6, 8\}

Un număr ab‾\overline{ab} este par dacă cifra unităților bb este pară: b∈{2,4,6,8}b \in \{2, 4, 6, 8\} — 4 moduri.

Cifra zecilor aa poate fi orice cifră din AA (cifrele se pot repeta, iar 0∉A0 \notin A, deci nu avem problema primei cifre nule) — 5 moduri.

Regula produsului: 4⋅5=204 \cdot 5 = 20.

Răspuns: 20 de numere. Barem: 2p alegerea cifrei unităților, 3p numărarea finală. Atenție: enunțul nu cere cifre distincte, deci numere ca 22 sau 88 se numără.

5. Dreapta dd prin B(2,2)B(2,2), paralelă cu ACAC, unde A(1,3)A(1,3), C(4,6)C(4,6)

Panta dreptei ACAC: mAC=6−34−1=1m_{AC} = \dfrac{6 - 3}{4 - 1} = 1. Drepte paralele au pante egale, deci md=1m_d = 1.

Ecuația dreptei prin BB cu panta 11: y−yB=md(x−xB)  ⟺  y−2=x−2  ⟺  y=xy - y_B = m_d(x - x_B) \iff y - 2 = x - 2 \iff y = x.

Răspuns: d:y=xd: y = x. Barem: 3p panta, 2p ecuația.

6. E(x)=3tg⁡x3+sin⁡x−2sin⁡2x3E(x) = 3\operatorname{tg}\dfrac{x}{3} + \sin x - 2\sin\dfrac{2x}{3}; arătați că E(π2)=1E\left(\dfrac{\pi}{2}\right) = 1

Pentru x=π2x = \dfrac{\pi}{2}: x3=π6\dfrac{x}{3} = \dfrac{\pi}{6} și 2x3=π3\dfrac{2x}{3} = \dfrac{\pi}{3}. Valorile necesare:

tg⁡π6=13=33,sin⁡π2=1,sin⁡π3=32.\operatorname{tg}\frac{\pi}{6} = \frac{1}{\sqrt3} = \frac{\sqrt3}{3}, \qquad \sin\frac{\pi}{2} = 1, \qquad \sin\frac{\pi}{3} = \frac{\sqrt3}{2}.

E(π2)=3⋅33+1−2⋅32=3+1−3=1.E\left(\frac{\pi}{2}\right) = 3\cdot\frac{\sqrt3}{3} + 1 - 2\cdot\frac{\sqrt3}{2} = \sqrt3 + 1 - \sqrt3 = 1.

Barem: 3p valorile trigonometrice, 2p calculul final.

Subiectul al II-lea (30 de puncte)

1. Matricea A(a)=(1a−2a2−1−a1−a0)A(a) = \begin{pmatrix}1 & a & -2a\\ 2 & -1 & -a\\ 1 & -a & 0\end{pmatrix} și sistemul {x+ay−2az=−12x−y−az=ax−ay=a\begin{cases}x + ay - 2az = -1\\ 2x - y - az = a\\ x - ay = a\end{cases}

a) det⁡(A(2))=4\det(A(2)) = 4

det⁡(A(2))=∣12−42−1−21−20∣.\det(A(2)) = \begin{vmatrix}1 & 2 & -4\\ 2 & -1 & -2\\ 1 & -2 & 0\end{vmatrix}.

Cu regula lui Sarrus: termenii cu plus sunt 1⋅(−1)⋅0=01\cdot(-1)\cdot 0 = 0, 2⋅(−2)⋅1=−42\cdot(-2)\cdot 1 = -4, (−4)⋅2⋅(−2)=16(-4)\cdot 2\cdot(-2) = 16; termenii cu minus sunt (−4)⋅(−1)⋅1=4(-4)\cdot(-1)\cdot 1 = 4, 1⋅(−2)⋅(−2)=41\cdot(-2)\cdot(-2) = 4, 2⋅2⋅0=02\cdot 2\cdot 0 = 0.

det⁡(A(2))=0−4+16−4−4−0=4.\det(A(2)) = 0 - 4 + 16 - 4 - 4 - 0 = 4.

Barem: 2p scrierea determinantului, 3p calculul.

b) Pentru a=1a = 1 sistemul are o infinitate de soluții

Pentru a=1a = 1 sistemul devine {x+y−2z=−12x−y−z=1x−y=1\begin{cases}x + y - 2z = -1\\ 2x - y - z = 1\\ x - y = 1\end{cases}, iar

det⁡(A(1))=∣11−22−1−11−10∣=0−1+4−2−1−0=0.\det(A(1)) = \begin{vmatrix}1 & 1 & -2\\ 2 & -1 & -1\\ 1 & -1 & 0\end{vmatrix} = 0 - 1 + 4 - 2 - 1 - 0 = 0.

Minorul ∣112−1∣=−3≠0\begin{vmatrix}1 & 1\\ 2 & -1\end{vmatrix} = -3 \ne 0 este minor principal, deci rangul matricei este 2, cu zz necunoscută secundară. Minorul caracteristic (bordăm cu coloana termenilor liberi și linia a treia):

Δc=∣11−12−111−11∣=−1+1+2−1+1−2=0.\Delta_c = \begin{vmatrix}1 & 1 & -1\\ 2 & -1 & 1\\ 1 & -1 & 1\end{vmatrix} = -1 + 1 + 2 - 1 + 1 - 2 = 0.

Conform teoremei lui Rouché, sistemul este compatibil; cum rangul (2) este mai mic decât numărul de necunoscute (3), el este compatibil nedeterminat, adică are o infinitate de soluții.

Concret: din ecuația a treia x=y+1x = y + 1; înlocuind în prima, 2y+1−2z=−1⇒y=z−12y + 1 - 2z = -1 \Rightarrow y = z - 1, x=zx = z. Soluțiile sunt (α,α−1,α)(\alpha, \alpha - 1, \alpha), α∈R\alpha \in \mathbb R (verifică și ecuația a doua: 2α−α+1−α=12\alpha - \alpha + 1 - \alpha = 1 ✔).

Barem: 2p determinantul nul, 3p minorul principal și minorul caracteristic nul.

c) Pentru a∈R∖{0,1}a \in \mathbb R \setminus\{0, 1\}: soluție unică și 4x0z0=14x_0z_0 = 1

Calculăm determinantul general (Sarrus):

det⁡(A(a))=0−a2+4a2−2a−a2−0=2a2−2a=2a(a−1).\det(A(a)) = 0 - a^2 + 4a^2 - 2a - a^2 - 0 = 2a^2 - 2a = 2a(a - 1).

Pentru a∉{0,1}a \notin \{0, 1\} avem det⁡(A(a))≠0\det(A(a)) \ne 0, deci sistemul este de tip Cramer și are soluție unică.

Rezolvăm direct. Din ecuația a treia: x=a+ayx = a + ay. Înlocuim în a doua: 2a+2ay−y−az=a⇒az=a+(2a−1)y2a + 2ay - y - az = a \Rightarrow az = a + (2a - 1)y. Înlocuim în prima: a+ay+ay−2az=−1a + ay + ay - 2az = -1, iar 2az=2a+2(2a−1)y2az = 2a + 2(2a-1)y, deci

a+2ay−2a−(4a−2)y=−1  ⟺  (2−2a)y=a−1  ⟺  y0=−12(a≠1).a + 2ay - 2a - (4a - 2)y = -1 \iff (2 - 2a)y = a - 1 \iff y_0 = -\frac12 \quad (a \ne 1).

Atunci x0=a−a2=a2x_0 = a - \dfrac a2 = \dfrac a2, iar az0=a−2a−12=12⇒z0=12aa z_0 = a - \dfrac{2a - 1}{2} = \dfrac12 \Rightarrow z_0 = \dfrac{1}{2a} (a≠0a \ne 0).

4x0z0=4⋅a2⋅12a=1.4x_0 z_0 = 4\cdot\frac a2\cdot\frac{1}{2a} = 1.

Barem: 2p determinantul nenul și soluția unică, 3p calculul lui x0x_0, z0z_0 și concluzia.

2. Polinomul f=X3+X2+aX+8f = X^3 + X^2 + aX + 8

a) f(0)=8f(0) = 8 pentru orice aa

f(0)=03+02+a⋅0+8=8,f(0) = 0^3 + 0^2 + a\cdot 0 + 8 = 8,

indiferent de valoarea lui aa (termenul aXaX se anulează în 00). Barem: 3p înlocuirea, 2p finalizarea.

b) aa pentru care ff este divizibil cu g=X+2g = X + 2

După teorema lui Bézout, X+2∣f  ⟺  f(−2)=0X + 2 \mid f \iff f(-2) = 0.

f(−2)=−8+4−2a+8=4−2a=0  ⟺  a=2.f(-2) = -8 + 4 - 2a + 8 = 4 - 2a = 0 \iff a = 2.

Răspuns: a=2a = 2. Barem: 3p f(−2)f(-2), 2p valoarea lui aa.

c) aa pentru care raportul a două rădăcini este 22

Fie x1,x2,x3x_1, x_2, x_3 rădăcinile, cu x2=2x1x_2 = 2x_1 (rădăcinile sunt nenule, deoarece x1x2x3=−8≠0x_1x_2x_3 = -8 \ne 0). Relațiile lui Viète:

x1+x2+x3=−1,x1x2x3=−8.x_1 + x_2 + x_3 = -1, \qquad x_1x_2x_3 = -8.

Din prima: x3=−1−3x1x_3 = -1 - 3x_1. Din a doua: x1⋅2x1⋅(−1−3x1)=−8  ⟺  −2x12−6x13=−8  ⟺  3x13+x12−4=0x_1\cdot 2x_1\cdot(-1 - 3x_1) = -8 \iff -2x_1^2 - 6x_1^3 = -8 \iff 3x_1^3 + x_1^2 - 4 = 0.

Observăm că x1=1x_1 = 1 e rădăcină, deci 3x13+x12−4=(x1−1)(3x12+4x1+4)3x_1^3 + x_1^2 - 4 = (x_1 - 1)(3x_1^2 + 4x_1 + 4). Al doilea factor are Δ=16−48<0\Delta = 16 - 48 < 0, deci rădăcini complexe nereale.

De ce nu pot fi acelea? Dacă x1x_1 ar fi complex nereal, atunci și x2=2x1x_2 = 2x_1 ar fi nereal, iar un polinom cu coeficienți reali are rădăcinile nereale în perechi conjugate: conjugatul lui x1x_1 ar trebui să fie x2x_2 sau x3x_3. x1‾=2x1\overline{x_1} = 2x_1 ar da ∣x1∣=2∣x1∣|x_1| = 2|x_1|, imposibil; x1‾=x3\overline{x_1} = x_3 ar face ca x2‾=2x1‾\overline{x_2} = 2\overline{x_1} să fie o a patra rădăcină — imposibil la gradul 3. Deci x1=1x_1 = 1 real.

Atunci f(1)=0f(1) = 0: 1+1+a+8=0⇒a=−101 + 1 + a + 8 = 0 \Rightarrow a = -10.

Verificare: X3+X2−10X+8=(X−1)(X−2)(X+4)X^3 + X^2 - 10X + 8 = (X - 1)(X - 2)(X + 4), rădăcinile 1,2,−41, 2, -4, iar 21=2\dfrac21 = 2 ✔.

Răspuns: a=−10a = -10. Barem: 3p ecuația 3x13+x12−4=03x_1^3 + x_1^2 - 4 = 0 din relațiile lui Viète, 2p rezolvarea și valoarea lui aa.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

1. f:R→Rf:\mathbb R \to \mathbb R, f(x)=2x2−4x−3−(2x−3)e2xf(x) = 2x^2 - 4x - 3 - (2x - 3)e^{2x}

a) f′(x)=4(x−1)(1−e2x)f'(x) = 4(x - 1)(1 - e^{2x})

Derivăm termen cu termen; pentru produs folosim (uv)′=u′v+uv′(uv)' = u'v + uv', cu (e2x)′=2e2x(e^{2x})' = 2e^{2x}:

f′(x)=4x−4−[2e2x+(2x−3)⋅2e2x]=4x−4−e2x(2+4x−6)=4(x−1)−4(x−1)e2x.f'(x) = 4x - 4 - \left[2e^{2x} + (2x - 3)\cdot 2e^{2x}\right] = 4x - 4 - e^{2x}(2 + 4x - 6) = 4(x-1) - 4(x-1)e^{2x}.

Dăm factor comun 4(x−1)4(x-1): f′(x)=4(x−1)(1−e2x)f'(x) = 4(x - 1)(1 - e^{2x}), x∈Rx \in \mathbb R. Barem: 3p derivarea, 2p forma finală.

b) lim⁡x→0f(x)x2=4\displaystyle\lim_{x\to0}\frac{f(x)}{x^2} = 4

f(0)=−3−(−3)⋅1=0f(0) = -3 - (-3)\cdot 1 = 0, deci avem nedeterminarea 00\frac00. Aplicăm regula lui l'Hôpital:

lim⁡x→0f(x)x2=lim⁡x→0f′(x)2x=lim⁡x→04(x−1)(1−e2x)2x=lim⁡x→04(x−1)⋅1−e2x2x.\lim_{x\to0}\frac{f(x)}{x^2} = \lim_{x\to0}\frac{f'(x)}{2x} = \lim_{x\to0}\frac{4(x-1)(1 - e^{2x})}{2x} = \lim_{x\to 0} 4(x-1)\cdot\frac{1 - e^{2x}}{2x}.

Din limita remarcabilă lim⁡t→0et−1t=1\lim\limits_{t\to0}\dfrac{e^t - 1}{t} = 1 (cu t=2xt = 2x) obținem lim⁡x→01−e2x2x=−1\lim\limits_{x\to0}\dfrac{1 - e^{2x}}{2x} = -1. Deci limita este 4⋅(−1)⋅(−1)=44\cdot(-1)\cdot(-1) = 4.

Barem: 3p aplicarea l'Hôpital, 2p calculul limitei.

c) Ecuația f(x)+n=0f(x) + n = 0 are soluție unică pentru orice n∈N∗n \in \mathbb N^*

Ecuația este f(x)=−nf(x) = -n, cu −n≤−1<0-n \le -1 < 0. Studiem semnul lui f′(x)=4(x−1)(1−e2x)f'(x) = 4(x - 1)(1 - e^{2x}): f′(x)=0  ⟺  x=1f'(x) = 0 \iff x = 1 sau e2x=1  ⟺  x=0e^{2x} = 1 \iff x = 0.

xx−∞-\infty0011+∞+\infty
x−1x - 1−-−-−-00++
1−e2x1 - e^{2x}++00−-−-−-
f′(x)f'(x)−-00++00−-
f(x)f(x)↘00↗e2−5e^2 - 5↘−∞-\infty
  • Pe (−∞,0](-\infty, 0], ff este descrescătoare, deci f(x)≥f(0)=0f(x) \ge f(0) = 0.
  • Pe [0,1][0, 1], ff este crescătoare, deci f(x)≥f(0)=0f(x) \ge f(0) = 0.

Așadar f(x)≥0>−nf(x) \ge 0 > -n pe (−∞,1](-\infty, 1] — acolo ecuația nu are soluții.

  • Pe (1,+∞)(1, +\infty), ff este strict descrescătoare, deci injectivă; e continuă, f(1)=e2−5>0f(1) = e^2 - 5 > 0 și lim⁡x→+∞f(x)=−∞\lim\limits_{x\to+\infty} f(x) = -\infty (termenul −(2x−3)e2x-(2x-3)e^{2x} domină). Prin proprietatea lui Darboux, f((1,+∞))=(−∞,e2−5)f\big((1, +\infty)\big) = (-\infty, e^2 - 5), care conține −n-n.

Prin urmare ecuația f(x)=−nf(x) = -n are exact o soluție, situată în (1,+∞)(1, +\infty), pentru orice n∈N∗n \in \mathbb N^*.

Barem: 3p monotonia, 2p concluzia (folosind f(0)=0f(0) = 0, limita la +∞+\infty și continuitatea).

2. f:R→Rf:\mathbb R \to \mathbb R, f(x)=x−2x2−4x+5f(x) = \dfrac{x - 2}{\sqrt{x^2 - 4x + 5}}

Observație utilă: x2−4x+5=(x−2)2+1>0x^2 - 4x + 5 = (x - 2)^2 + 1 > 0, deci ff este bine definită pe R\mathbb R.

a) ∫24f(x)x2−4x+5 dx=2\displaystyle\int_2^4 f(x)\sqrt{x^2 - 4x + 5}\,dx = 2

Radicalii se simplifică: f(x)x2−4x+5=x−2f(x)\sqrt{x^2 - 4x + 5} = x - 2.

∫24(x−2) dx=(x22−2x)∣24=(8−8)−(2−4)=0−(−2)=2.\int_2^4 (x - 2)\,dx = \left(\frac{x^2}{2} - 2x\right)\Big|_2^4 = (8 - 8) - (2 - 4) = 0 - (-2) = 2.

Barem: 3p primitiva, 2p calculul.

b) ∫13f(x) dx=0\displaystyle\int_1^3 f(x)\,dx = 0

Observăm că (x2−4x+5)′=2x−4=2(x−2)(x^2 - 4x + 5)' = 2x - 4 = 2(x - 2), deci f(x)=(x2−4x+5)′2x2−4x+5=(x2−4x+5)′f(x) = \dfrac{(x^2 - 4x + 5)'}{2\sqrt{x^2 - 4x + 5}} = \left(\sqrt{x^2 - 4x + 5}\right)'.

∫13f(x) dx=x2−4x+5 ∣13=2−2=0.\int_1^3 f(x)\,dx = \sqrt{x^2 - 4x + 5}\,\Big|_1^3 = \sqrt{2} - \sqrt{2} = 0.

(Alternativ: graficul lui ff este simetric față de punctul (2,0)(2, 0) — f(4−x)=−f(x)f(4 - x) = -f(x) — iar intervalul [1,3][1, 3] este simetric față de 22.) Barem: 3p primitiva, 2p calculul.

c) mm nenul cu V=π(1−πm)V = \pi\left(1 - \dfrac{\pi}{m}\right) pentru g=f∣[2,3]g = f|_{[2,3]}

Volumul corpului de rotație: V=π∫23g2(x) dxV = \pi\displaystyle\int_2^3 g^2(x)\,dx, cu

g2(x)=(x−2)2(x−2)2+1=1−1(x−2)2+1.g^2(x) = \frac{(x-2)^2}{(x-2)^2 + 1} = 1 - \frac{1}{(x-2)^2 + 1}.

O primitivă a lui 1(x−2)2+1\dfrac{1}{(x-2)^2 + 1} este arctg⁡(x−2)\operatorname{arctg}(x - 2), deci

V=π(x−arctg⁡(x−2))∣23=π[(3−arctg⁡1)−(2−arctg⁡0)]=π(1−π4).V = \pi\Big(x - \operatorname{arctg}(x - 2)\Big)\Big|_2^3 = \pi\left[(3 - \operatorname{arctg}1) - (2 - \operatorname{arctg}0)\right] = \pi\left(1 - \frac{\pi}{4}\right).

Egalând cu π(1−πm)\pi\left(1 - \dfrac\pi m\right): πm=π4⇒m=4\dfrac\pi m = \dfrac\pi4 \Rightarrow m = 4.

Răspuns: m=4m = 4. Barem: 3p scrierea și calculul integralei, 2p valoarea lui mm.

Rezumatul răspunsurilor

CerințăRăspuns
I.1b3=50b_3 = 50
I.2a=4a = 4
I.3x∈{1,6}x \in \{1, 6\}
I.420 de numere
I.5y=xy = x
I.6E(π/2)=1E(\pi/2) = 1
II.1.cx0=a2x_0 = \frac a2, z0=12az_0 = \frac{1}{2a}
II.2.ba=2a = 2
II.2.ca=−10a = -10
III.1.csoluție unică în (1,+∞)(1, +\infty)
III.2.cm=4m = 4

Ce merită reținut din varianta 4

  • Sistem compatibil nedeterminat: determinant nul + minor principal nenul + toți minorii caracteristici nuli.
  • Rădăcini într-un raport dat: notează x2=2x1x_2 = 2x_1, folosește relațiile lui Viète și argumentează de ce rădăcina găsită trebuie să fie reală.
  • Unicitatea soluției lui f(x)=cf(x) = c: tabelul de variație arată pe ce intervale e imposibilă egalitatea și pe care ff e strict monotonă și surjectivă.
  • Volume de rotație cu fracții raționale: scrie t2t2+1=1−1t2+1\dfrac{t^2}{t^2+1} = 1 - \dfrac{1}{t^2+1} ca să apară arctg⁡\operatorname{arctg}.

Alte subiecte Matematică M1 (mate-info) rezolvate

Reclamă