Rezolvarea completă a modelului oficial de Bacalaureat 2026 la Matematică M_mate-info, publicat de Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare. Pentru fiecare cerință găsești enunțul pe scurt, rezolvarea pas cu pas, răspunsul final și cum se punctează conform baremului oficial. Timp de lucru la examen: 3 ore; se acordă 10 puncte din oficiu.
Cum să folosești rezolvarea: lucrează întâi singur subiectul (deschide PDF-ul de mai sus), apoi compară fiecare pas. Dacă ai ajuns la alt drum corect, primești tot punctajul — baremul acceptă orice soluție corectă.
Subiectul I (30 de puncte)
1. x, 8, 2x+1 termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice
Trei numere a,b,c sunt termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice dacă termenul din mijloc este media aritmetică a vecinilor: b=2a+c.
2x+2x+1=8⟺3x+1=16⟺x=5.
Verificare: 5,8,11 — rația 3 ✔.
Răspuns:x=5. Barem: 3p relația de medie aritmetică, 2p valoarea lui x.
2. f(x)=2x+1, g(x)=x+4: determinați a cu (f∘g)(a)=−a
Pentru x>0, 2log5x=log5x2, deci ecuația devine log5x2=log5(4x+5). Funcția logaritmică este injectivă:
x2=4x+5⟺x2−4x−5=0⟺(x−5)(x+1)=0.
x=−1 nu convine (log5(−1) nu există), x=5 convine: 2log55=2=log525 ✔.
Răspuns:x=5. Barem: 2p ecuația de gradul II, 3p selectarea soluției care convine. Capcană: dacă scrii direct x2=4x+5 fără condiția x>0, riști să păstrezi și x=−1.
4. Numere de două cifre distincte, cu cifra zecilor impară, cu cifre din A={1,3,5,7,8}
Cifra zecilor trebuie să fie impară: {1,3,5,7} — 4 moduri.
Cifra unităților: orice cifră din A diferită de cifra zecilor — 5−1=4 moduri (inclusiv 8).
Vectorii de poziție: OA=5j, OB=3i+4j, deci OA+OB=3i+9j.
OC=31(3i+9j)=i+3j⇒C(1,3).
(De fapt C este centrul de greutate al triunghiului OAB: (30+0+3,30+5+4).)
Răspuns:C(1,3). Barem: 3p suma vectorilor, 2p coordonatele lui C.
6. Triunghiul ABC cu A=2π, C=3π, AE=2 (CE bisectoare): arătați că d(B,CE)=23
Unghiurile: B=π−2π−3π=6π. Bisectoarea împarte unghiul C în două unghiuri de 6π: ∠ACE=∠ECB=6π.
Pasul 1. În triunghiul EBC, ∠ECB=∠EBC=6π, deci triunghiul este isoscel cu EB=EC. Într-un triunghi isoscel, înălțimile din vârfurile bazei sunt egale (aria =21EC⋅d(B,CE)=21EB⋅d(C,BE)), deci d(B,CE)=d(C,BE).
Pasul 2. Dreapta BE este dreapta AB, iar CA⊥AB (unghiul A e drept), deci d(C,BE)=CA.
Pasul 3. În triunghiul dreptunghic ACE (unghi drept în A):
tg∠ACE=ACAE⇒31=AC2⇒AC=23.
Deci d(B,CE)=CA=23.
Barem: 3p reducerea la d(B,CE)=CA (triunghiul isoscel), 2p calculul lui AC.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
1. Matricea A(a)=a12011−21−a−2 și sistemul ⎩⎨⎧ax−2z=4x+y+(1−a)z=32x+y−2z=5
c) Pentru a=2: x0z0+y0≥0 pentru orice soluție reală
Pentru a=2 sistemul devine ⎩⎨⎧2x−2z=4x+y−z=32x+y−2z=5, cu determinant nul (din b), deci nu e de tip Cramer.
Din prima ecuație: x−z=2. Înlocuind x−z=2 în a doua: 2+y=3⇒y=1. A treia: 2(x−z)+y=4+1=5 ✔ — este automat satisfăcută. Sistemul este compatibil nedeterminat; notând x=α:
(x0,y0,z0)=(α,1,α−2),α∈R.
Atunci
x0z0+y0=α(α−2)+1=α2−2α+1=(α−1)2≥0.
Barem: 3p mulțimea soluțiilor, 2p finalizarea.
2. Pe M=(1,+∞), legea x∗y=(x−1)(y−1)xy−1
a) 3∗5=47
3∗5=(3−1)(5−1)3⋅5−1=2⋅414=814=47.
Barem: 3p înlocuirea, 2p calculul.
b) x∈M cu x∗x=3
x∗x=(x−1)2x2−1=(x−1)2(x−1)(x+1)=x−1x+1,
simplificarea fiind permisă deoarece x>1, deci x−1=0.
x−1x+1=3⟺x+1=3x−3⟺x=2∈M.
Răspuns:x=2. Barem: 3p expresia lui x∗x, 2p soluția.
c) (x∗2)∗x>2 pentru orice x∈M
Pasul 1: x∗2=(x−1)⋅12x−1=x−12x−1. (Remarcă: pentru x>1, x−12x−1=2+x−11>1, deci rezultatul e tot în M.)
Pasul 2: notăm u=x∗2. Atunci u−1=x−1x și ux−1=x−1(2x−1)x−(x−1)=x−12x2−2x+1. Deci
(ln2x)′=2lnx⋅x1 (derivata funcției compuse), iar (xlnx)′=lnx+x⋅x1=lnx+1. Deci
f′(x)=1+x2lnx−lnx−1=x2lnx−xlnx=x(2−x)lnx,x>0.
Barem: 3p derivarea, 2p forma finală.
b) Abscisele punctelor în care tangenta este paralelă cu Ox
Tangenta în A(a,f(a)) are panta f′(a); ea este paralelă cu Ox exact când f′(a)=0:
a(2−a)lna=0⟺a=2saulna=0⟺a∈{1,2}.
Ambele aparțin domeniului (0,+∞).
Răspuns:a=1 și a=2. Barem: 2p condiția f′(a)=0, 3p rezolvarea.
c) Ecuația f(x)=0 are soluție unică
Semnul lui f′(x)=x(2−x)lnx (numitorul x>0):
x
0
1
2
+∞
2−x
+
+
+
0
−
lnx
−
0
+
+
+
f′(x)
−
0
+
0
−
f(x)
↘
1
↗
f(2)
↘
−∞
Pe (0,1]f este descrescătoare, deci f(x)≥f(1)=1+0−0=1>0.
Pe [1,2]f este crescătoare, deci f(x)≥f(1)=1>0.
Pe (0,2] ecuația nu are soluții.
Pe (2,+∞)f este strict descrescătoare (deci injectivă) și continuă, f(2)≥f(1)=1>0, iar
limx→+∞f(x)=limx→+∞x(1−lnx+xln2x)=−∞,
deoarece lnx→+∞ și xln2x→0. Din proprietatea lui Darboux, f ia valoarea 0 pe (2,+∞), iar din strict monotonie o ia o singură dată.
Concluzie: ecuația f(x)=0 are soluție unică (situată în (2,+∞)).
Barem: 2p monotonia, 3p concluzia (folosind f(1)=1, limita la +∞ și continuitatea).
2. f:R→R, f(x)=x2−2+x2+4
a) ∫03(f(x)−x2+4)dx=3
Radicalul se reduce: f(x)−x2+4=x2−2.
∫03(x2−2)dx=(3x3−2x)03=(9−6)−0=3.
Barem: 3p primitiva, 2p calculul.
b) ∫05f(x)−x2+2xdx=1
Numitorul: f(x)−x2+2=x2+4. Cum (x2+4)′=2x,
x2+4x=2x2+4(x2+4)′=(x2+4)′.
∫05x2+4xdx=x2+405=9−4=3−2=1.
Barem: 3p primitiva, 2p calculul.
c) x→0limx21∫0xF(t)dt=0, unde F este primitiva lui f cu F(0)=0
F este derivabilă (deci continuă), iar ∫0xF(t)dt→0 și x2→0: nedeterminare 00. Aplicăm l'Hôpital; derivata integralei cu limita superioară variabilă este F(x):
limx→0x2∫0xF(t)dt=limx→02xF(x).
Din nou 00 (pentru că F(0)=0). Aplicăm l'Hôpital încă o dată, cu F′=f:
limx→02xF(x)=limx→02f(x)=2f(0)=20−2+4=0.
(Am folosit continuitatea lui f în 0.) Barem: 3p aplicarea l'Hôpital, 2p calculul limitei.
Rezumatul răspunsurilor
Cerință
Răspuns
I.1
x=5
I.2
a=−3
I.3
x=5
I.4
16 numere
I.5
C(1,3)
I.6
d(B,CE)=23
II.1.b
a∈R∖{1,2}
II.1.c
soluțiile (α,1,α−2), x0z0+y0=(α−1)2
II.2.b
x=2
III.1.b
a∈{1,2}
III.2.c
limita este 0
Ce merită reținut din modelul 2026
Ecuații logaritmice: pune condițiile de existență înainte de a „scăpa” de logaritmi și verifică fiecare soluție.
Sisteme cu determinant nul: exprimă soluțiile cu un parametru α și transformă expresia cerută într-un pătrat perfect.
Legi de compoziție: simplifică folosind domeniul (x>1⇒x−1=0) și scrie rezultatul ca „număr + fracție pozitivă” pentru inegalități.
Limite cu integrale: l'Hôpital se poate aplica de mai multe ori, cât timp rămâne nedeterminarea 00.