Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a modelului de subiect pentru Bacalaureatul 2013 la Limba și literatura română, profil umanist/pedagogic. Subiectul I are nouă cerințe pe poezia Să fie sara-n asfințit de Mihai Eminescu, Subiectul al II-lea cere un text argumentativ despre rolul studiilor critice în formarea unei opinii proprii asupra textului literar, iar Subiectul al III-lea un eseu despre relația dintre două personaje dintr-un roman al experienței.
Sfat: pentru acest model nu a fost publicat barem; răspunsurile de mai jos urmează baremele variantelor oficiale din 2013, care aveau aceeași structură. „Roman al experienței” este eticheta dată de critică romanelor lui Camil Petrescu, Mircea Eliade sau Anton Holban — alege unul pe care îl cunoști bine.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Sinonime neologice pentru „singuri” și „privește” (2p)
Model: singuri – solitari, izolați; privește – contemplă, observă.
2. Rolul virgulei din versul al șaselea (2p)
Model: Virgula de la finalul versului al șaselea separă două propoziții coordonate prin juxtapunere: dorința ca luna să împrăștie lumină pe cărări și dorința ca îndrăgostiții să stea împreună în umbră.
3. Enunț cu sensul conotativ al cuvântului „scântei” (2p)
Model: În privirea lui se aprindeau scântei de bucurie când vorbea despre muzică. (sens conotativ: licăriri, manifestări bruște ale unei emoții)
4. O temă și un motiv literar (4p)
Model: Tema este iubirea, proiectată într-un cadru natural ocrotitor; un motiv literar este luna (se acceptă: teiul, lacul, seara, visul).
5. Două mărci lexico-gramaticale ale subiectivității (4p)
Model: pronume și adjective pronominale de persoana I („mă”, „meu”, „mea”) și pronume de persoana a II-a, care marchează adresarea către iubită („tu”, „tău”).
6. Două secvențe cu dimensiunea temporală (4p)
Model: „Să fie sara-n asfințit” și „noaptea să înceapă”. Se acceptă și „liniște de veci”, „iubirea mea dentâi”, „visul meu din urmă”.
7. Valoarea expresivă a verbelor la conjunctiv (4p)
Model: Verbele la conjunctiv („să fie”, „să înceapă”, „să stăm”) exprimă o dorință, nu o realitate: întâlnirea cu iubita este proiectată în viitor, ca un vis al eului liric. Ele construiesc un scenariu ideal al iubirii, cu valoare optativă, și dau poeziei un ton de rugă și de speranță.
8. Două trăsături ale romantismului, ilustrate (4p)
Model: Prima trăsătură este corespondența dintre natură și sentimentele umane: luna, teiul și crângurile alcătuiesc un cadru ocrotitor pentru cei doi îndrăgostiți. A doua este cultivarea visului și a evadării din real: eul liric își imaginează o întâlnire ideală, iar iubita devine „visul” lui din urmă. Se acceptă și: preferința pentru cadrul nocturn, motivul lunii.
9. Comentariul primelor două strofe (60–100 de cuvinte) (4p)
Model (≈ 95 de cuvinte): Primele două strofe conturează decorul ideal al întâlnirii de iubire. Cadrul temporal este cel al înserării, iar cel cosmic este dominat de luna care răsare din ape, imagine vizuală tipic eminesciană. Verbele la conjunctiv transformă tabloul într-o proiecție a dorinței. Lumina lunii, care împrăștie „scântei” pe cărări, și metafora „ploaia florilor de tei” creează o atmosferă de vis, în care natura pare să-i ocrotească pe îndrăgostiți. Singurătatea în doi, „în umbră”, sugerează intimitatea și armonia cuplului, într-un spațiu protejat de lumea exterioară.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Cerința: text argumentativ de 150–300 de cuvinte despre rolul studiilor critice în formularea unui punct de vedere propriu asupra textului literar.
Model (≈ 245 de cuvinte):
Consider că studiile critice sunt utile pentru formarea unei opinii proprii despre un text literar, cu condiția ca ele să fie citite după lectura operei, nu în locul ei.
În primul rând, interpretările criticilor ne ajută să observăm aspecte pe care, la o primă lectură, le-am putea ignora. Un elev care citește Luceafărul poate fi impresionat doar de povestea de iubire, însă un studiu critic îi arată dimensiunea filosofică a poemului și semnificația condiției geniului. Prin urmare, critica ne oferă instrumente de analiză și ne lărgește perspectiva.
În al doilea rând, totuși, un punct de vedere propriu se construiește prin dialog cu aceste studii, nu prin preluarea lor mecanică. Atunci când citim mai multe interpretări, descoperim că și criticii au păreri diferite: unii îl consideră pe Ion o victimă a sorții, alții un personaj vinovat de propria cădere. Comparând opiniile și raportându-le la text, ajungem să ne formăm propria judecată. De aceea, cititorul care învață doar comentarii pe de rost riscă să nu mai aibă nimic personal de spus.
În concluzie, studiile critice sunt un sprijin valoros, dar adevărata interpretare apare abia atunci când cititorul le confruntă cu propria experiență de lectură.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de 600–900 de cuvinte despre relația dintre două personaje dintr-un roman al experienței studiat.
Repere: statutul fiecărui personaj (2 × 2p); evoluția relației prin două secvențe comentate (4p); patru elemente de structură și compoziție (4 × 1p); opinie argumentată (4p). Redactare: 14p.
Textul ales: Maitreyi de Mircea Eliade, relația Allan – Maitreyi (alternativă: Ștefan Gheorghidiu – Ela din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război).
Eseu-model (≈ 640 de cuvinte)
Mircea Eliade, istoric al religiilor și prozator, a publicat în 1933 romanul Maitreyi, inspirat din experiența propriei șederi în India. Opera este un roman al experienței, scris la persoana I, în care naratorul își analizează trăirile autentice. În centrul ei se află relația dintre Allan, un tânăr inginer european, și Maitreyi, fiica șefului său, o iubire care se lovește de diferențele de cultură.
Allan este un inginer englez, angajat la o companie din Calcutta. Social, el este un străin, un european care privește India cu o curiozitate de colonist. Psihologic, este un tânăr lucid, rațional, dar și impulsiv, care trece de la indiferență la pasiune. Moral, el este sincer în sentimente, chiar dacă la început o tratează pe Maitreyi cu o anumită superioritate. Maitreyi este fiica inginerului Narendra Sen, o tânără bengaleză de șaisprezece ani, educată, poetă apreciată de Tagore. Psihologic, ea este enigmatică, spontană și profund spirituală. Moral, este devotată familiei și tradiției, dar are curajul de a încălca regulile pentru a-și apăra iubirea.
Relația dintre cei doi evoluează de la neînțelegere la iubire și apoi la despărțire. Un prim episod relevant este cel al primei întâlniri. Allan o descrie pe Maitreyi ca pe o fată urâtă, cu ochi prea mari, dar recunoaște imediat că ceva din ea îl tulbură. Impresia contradictorie arată distanța culturală dintre ei: tânărul nu are încă instrumentele necesare pentru a înțelege frumusețea unei lumi diferite de a lui. Mutarea lui în casa familiei Sen apropie cele două personaje. Lecțiile de franceză și de bengali devin un pretext al apropierii, iar Allan se îndrăgostește treptat. Al doilea episod este logodna simbolică din grădină, când Maitreyi îi dăruiește un inel și își ia angajamentul în fața naturii, după ritualul ei. Pentru tânăra indiancă, gestul are valoare sacră, iar iubirea devine o legătură spirituală, nu doar una erotică. Relația atinge apogeul, dar se va rupe atunci când tatăl află adevărul și îl alungă pe Allan din casă.
Un prim element de compoziție relevant este perspectiva narativă subiectivă. Povestea este relatată de Allan, la persoana I, ceea ce face ca Maitreyi să fie cunoscută doar prin ochii lui. Misterul ei se păstrează, pentru că naratorul nu îi poate pătrunde gândurile. Al doilea element este tehnica jurnalului: Allan mărturisește că reconstituie întâmplările din însemnările de atunci, pe care le comentează din prezentul scrierii. Astfel, cititorul vede atât trăirile din momentul iubirii, cât și interpretarea lor ulterioară. Al treilea element este conflictul, care este dublu. Conflictul exterior este cel dintre iubirea celor doi și familia lui Maitreyi, care nu poate accepta un străin. Conflictul interior apare în conștiința lui Allan, sfâșiat între rațiunea europeanului și fascinația pentru o spiritualitate pe care nu o înțelege. Al patrulea element este spațiul: casa din Bhowanipore, cu biblioteca și grădina, devine un spațiu al inițierii, iar alungarea lui Allan echivalează cu pierderea paradisului. Retragerea lui în Himalaya, după despărțire, încearcă să-i aducă purificarea.
În opinia mea, relația dintre Allan și Maitreyi reflectă tema iubirii ca experiență a cunoașterii celuilalt și ideea că diferențele de cultură pot face imposibilă împlinirea. Primul argument este faptul că cei doi trăiesc iubirea în moduri diferite: pentru Allan ea este o pasiune trupească și sufletească, iar pentru Maitreyi este o legătură sacră, aproape cosmică. Al doilea argument este finalul deschis al romanului. Allan află că Maitreyi s-a dăruit unui vânzător de fructe pentru a fi alungată și ea din casă, gest disperat de fidelitate față de iubirea lor. Tânărul nu știe dacă să creadă povestea și se întreabă dacă nu ar trebui să o caute. Incertitudinea arată că el nu a reușit niciodată să o cunoască pe deplin.
În concluzie, Maitreyi este un roman al experienței în care relația dintre doi tineri din lumi diferite este analizată cu luciditate și autenticitate. Prin perspectiva subiectivă, jurnal și conflict, Eliade transformă o poveste de iubire într-o meditație despre limitele cunoașterii celuilalt.
Greșeli frecvente
- Alegi un roman care nu poate fi încadrat în proza experienței (de exemplu, Baltagul).
- Prezinți statutul unui singur personaj sau nu legi episoadele de evoluția relației.
- La itemul 7 numești doar modul verbelor, fără să explici valoarea lor expresivă.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I (1–9) | 30p | sinonime neologice, conjunctivul ca dorință, trăsături romantice ilustrate |
| II | 30p | ipoteză proprie, două argumente dezvoltate, concluzie, 150–300 de cuvinte |
| III | 30p | statutul ambelor personaje, evoluția relației, patru elemente, opinie, 600–900 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |