Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a simulării de Bacalaureat 2015 la Limba și literatura română pentru clasa a XI-a, profil umanist/pedagogic. Subiectul I are nouă cerințe pe un fragment din schița Grand Hotel „Victoria Română” de I.L. Caragiale, Subiectul al II-lea cere un text argumentativ despre importanța vizitării muzeelor și a caselor memoriale, iar Subiectul al III-lea un eseu despre relația dintre două personaje dintr-o nuvelă studiată.
Sfat: la itemul 7, prezentul din fragment este un prezent narativ (istoric): întâmplările sunt trecute, dar relatate ca și cum s-ar petrece acum. Numește explicit acest efect. La eseu, Alexandru Lăpușneanul oferă o relație foarte clară între domnitor și doamna Ruxanda.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Sinonime neologice pentru „să mărturisesc” și „aleasă” (2p)
Model: să mărturisesc – să recunosc, să declar; aleasă – distinsă, select.
2. Rolul cratimei în „asupră-mi” (2p)
Model: Cratima marchează pronunțarea legată a două cuvinte: prepoziția asupra și pronumele personal mi, în inversiune.
3. Enunț cu sensul conotativ al substantivului „dimineață” (2p)
Model: Copilăria este dimineața vieții. (sens conotativ: început, perioadă de debut)
4. Două motive literare (4p)
Model: motivul călătoriei și motivul privirii (se acceptă și: amintirea, întoarcerea în orașul natal).
5. Tipul de perspectivă narativă (4p)
Model: Perspectiva narativă este subiectivă: naratorul este personaj, relatează la persoana I („eram”, „trec”, „opresc o cameră”) și își exprimă direct impresiile și iritarea.
6. Două secvențe cu dimensiunea temporală (4p)
Model: „Toată noaptea trecută” și „de dimineață” (se acceptă: „pe-nserate”, „pe a doua zi la patru”).
7. Rolul verbelor la prezent (4p)
Model: Verbele la prezent („trec”, „tocmesc”, „trag”, „opresc”) au valoare de prezent narativ: întâmplările trecute sunt relatate ca și cum s-ar desfășura sub ochii cititorului. Prezentul dă vioiciune povestirii, creează impresia de actualitate și de oralitate și îl face pe cititor martorul scenei. Totodată, prezentul descriptiv („Otelul meu are două caturi”) fixează decorul, contribuind la ironia cu care naratorul privește mica societate de provincie.
8. Două trăsături ale genului epic, ilustrate (4p)
Model: Prima trăsătură este prezența instanțelor comunicării narative: naratorul-personaj și personajele din oraș, între care băiețelul Nicu și mama lui. A doua este narațiunea îmbinată cu descrierea: sosirea în oraș și instalarea la hotel sunt relatate succesiv, iar clădirea hotelului este descrisă în detaliu.
9. Comentariul secvenței (60–100 de cuvinte) (4p)
Model (≈ 90 de cuvinte): Secvența satirizează curiozitatea excesivă a „societății alese” dintr-un orășel de provincie. Mesele întinse până în mijlocul străzii sugerează pretenția localnicilor de a imita viața mondenă a marilor orașe. Sosirea unui străin devine un eveniment, iar hiperbola „toți ochii se pironesc” și metafora privirilor care îl „săgetează” arată disconfortul naratorului, transformat în obiect de spectacol. Ironia fină se vede și în contrastul dintre numele pretențios al hotelului și monotonia locului. Prezentul narativ și propozițiile scurte dau scenei vioiciune și caracter dramatic.
Punctaj: 3p comentariul + 1p limita de cuvinte.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Cerința: text argumentativ de 150–300 de cuvinte despre importanța vizitării muzeelor și caselor memoriale pentru cultura generală.
Model (≈ 245 de cuvinte):
Consider că vizitarea muzeelor și a caselor memoriale contribuie în mod decisiv la dezvoltarea culturii generale, deoarece transformă informația abstractă într-o experiență directă.
În primul rând, într-un muzeu vedem cu ochii noștri obiectele despre care am învățat doar din manuale. Un elev care a studiat istoria dacilor înțelege mult mai bine civilizația lor atunci când vede, la Muzeul Național de Istorie, tezaurul de aur sau armele originale. Contactul direct cu autenticul fixează cunoștințele în memorie și stârnește curiozitatea de a afla mai mult. Prin urmare, muzeul devine o prelungire vie a școlii.
În al doilea rând, casele memoriale ne apropie de oamenii care au creat valorile unei culturi. Vizitând Bojdeuca lui Ion Creangă din Iași sau casa lui George Enescu de la Liveni, descoperim universul cotidian al acestor personalități: camerele modeste, manuscrisele, obiectele personale. Astfel, operele lor capătă un context uman, iar autorii nu mai par figuri îndepărtate, ci oameni reali. Această apropiere ne poate motiva să le citim sau să le ascultăm creațiile.
În concluzie, muzeele și casele memoriale sunt spații de învățare prin experiență, care ne îmbogățesc cultura generală și ne leagă de memoria comunității din care facem parte.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de 600–900 de cuvinte despre relația dintre două personaje dintr-o nuvelă studiată.
Repere: statutul fiecărui personaj (2 × 2p); evoluția relației prin două secvențe comentate (4p); patru componente de structură, compoziție și limbaj (4 × 1p); opinie argumentată (4p). Redactare: 14p.
Textul ales: Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi, relația Alexandru Lăpușneanul – doamna Ruxanda (alternative: Ghiță – Lică; Ghiță – Ana din Moara cu noroc).
Eseu-model (≈ 620 de cuvinte)
Costache Negruzzi a publicat nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul în 1840, în Dacia literară, ca răspuns la îndemnul lui Kogălniceanu de a valorifica istoria națională. Una dintre relațiile semnificative ale operei este cea dintre domnitorul Alexandru Lăpușneanul și soția sa, doamna Ruxanda, construită pe antiteza dintre cruzime și blândețe.
Alexandru Lăpușneanul este, ca statut social, domnitorul Moldovei, care revine pe tron în a doua domnie, cu ajutorul unei oști străine. Psihologic, este inteligent, disimulat, autoritar și crud. Moral, este un tiran răzbunător, care nu ține seama de viața oamenilor. Doamna Ruxanda este fiica fostului domnitor Petru Rareș, căsătorită cu Lăpușneanul pentru a-i legitima domnia. Psihologic, este o femeie blândă, sensibilă, temătoare. Moral, este milostivă și credincioasă, încercând să oprească vărsarea de sânge. Prin raportare la conflict, ea se află între soțul ei și boierii pe care el îi persecută, iar în final devine instrumentul pedepsei lui.
Relația dintre cei doi evoluează de la supunere la revoltă tăcută și, în final, la trădare. Un prim episod semnificativ este cel din capitolul al doilea, al cărui moto este replica „Ai să dai samă, doamnă!”. O văduvă a unui boier ucis o întâmpină pe Ruxanda și îi cere socoteală pentru crimele soțului. Tulburată, doamna îl roagă pe Lăpușneanul să înceteze omorurile. Domnitorul îi răspunde cu dispreț, numind-o „femeie nebună”, dar îi promite că îi va da în curând un „leac de frică”. Episodul arată că Ruxanda nu are putere reală asupra soțului, care o tratează cu superioritate. Al doilea episod este cel din finalul nuvelei. Bolnav, Lăpușneanul cere să fie călugărit, dar, trezindu-se, amenință că îi va ucide pe toți, inclusiv pe doamna și pe fiul lor. Speriată, Ruxanda este convinsă de mitropolitul Teofan și de boierii Spancioc și Stroici să-i dea otravă. Ea ezită, plânge, dar acceptă, gândindu-se la viața copilului. Gestul ei încheie relația: soția blândă devine, din disperare, cea care pune capăt tiraniei.
Un prim element de compoziție relevant este structura nuvelei, în patru capitole cu motouri. Motoul celui de-al doilea capitol, adresat chiar doamnei, arată că și ea poartă o parte de răspundere pentru crimele soțului. Al doilea element este conflictul: conflictul principal, dintre domnitor și boieri, influențează direct relația dintre soți, deoarece Ruxanda simte că este părtașă la violență. Al treilea element este antiteza, procedeu romantic prin care cele două personaje sunt construite ca opuse: el reprezintă răul și forța, ea binele și slăbiciunea. Al patrulea element sunt modalitățile de caracterizare: doamna Ruxanda este caracterizată direct de narator, care o prezintă ca pe o femeie blândă și frumoasă, iar indirect prin gesturi și replici: lacrimile, ezitarea și rugămințile ei. Lăpușneanul este caracterizat mai ales indirect, prin replici dure și fapte crude.
În opinia mea, relația dintre Lăpușneanul și doamna Ruxanda reflectă tema puterii și ideea că tirania distruge chiar și legăturile cele mai apropiate. Primul argument este faptul că, deși Ruxanda îi este soție, domnitorul nu o tratează ca pe un partener, ci ca pe un supus, ignorându-i rugămințile. Puterea absolută îl izolează de toți, inclusiv de familie. Al doilea argument este hotărârea finală a doamnei, care, din frică pentru viața copilului, acceptă să-l otrăvească. Prin urmare, tiranul este pedepsit chiar de ființa cea mai blândă din preajma lui, ceea ce sugerează că răul își atrage, inevitabil, propria pedeapsă.
Relația este pusă în valoare și de contrastul cu boierii. Dacă aceștia îl tem pe Lăpușneanul și îi suportă cruzimea în tăcere, doamna Ruxanda este singura care îndrăznește, la început, să-l roage să înceteze vărsarea de sânge. Glasul ei este însă fără putere, ceea ce arată izolarea ei la curte.
În concluzie, relația dintre Alexandru Lăpușneanul și doamna Ruxanda este construită prin structura cu motouri, conflict, antiteză și caracterizare directă și indirectă. Negruzzi arată, prin destinul acestui cuplu, că puterea fără limite duce la singurătate și la propria distrugere.
Greșeli frecvente
- La Subiectul I confunzi prezentul narativ cu prezentul „real”, fără să explici efectul.
- Alegi o schiță sau un roman în loc de o nuvelă.
- Prezinți personajele separat, fără să arăți cum se schimbă relația dintre ele.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I (1–9) | 30p | perspectivă subiectivă, prezentul narativ, comentariu de 60–100 de cuvinte |
| II | 30p | ipoteză proprie, două argumente dezvoltate, concluzie, 150–300 de cuvinte |
| III | 30p | statutul ambelor personaje, evoluția relației, patru componente, opinie, 600–900 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |