Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2014 la Limba și literatura română, profil umanist/pedagogic, sesiunea iunie–iulie, varianta 4. Subiectul I are nouă cerințe pe un fragment din romanul Donna Alba de Gib I. Mihăescu, Subiectul al II-lea cere un text argumentativ despre îndrumarea lecturii elevilor, iar Subiectul al III-lea un eseu despre tema și viziunea despre lume dintr-un text poetic de Tudor Arghezi, Ion Barbu sau Nichita Stănescu.
Sfat: la itemul 9 respectarea limitei de 60–100 de cuvinte valorează un punct separat — numără-ți cuvintele. La eseu, „viziunea despre lume” trebuie numită explicit, nu doar sugerată prin analiza figurilor de stil.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Sinonime neologice pentru „adevărat” și „se vor încrucișa” (2p)
Model: adevărat – veritabil, autentic; se vor încrucișa – se vor intersecta.
2. Rolul cratimei în „și-n semne” (2p)
Model: Cratima marchează căderea vocalei î din prepoziția în și rostirea legată a două cuvinte.
3. Enunț cu sensul conotativ al substantivului „mare” (2p)
Model: La festival a venit o mare de oameni. (sens conotativ: mulțime foarte numeroasă)
4. Două motive literare (4p)
Model: motivul privirii (ochii întunecați ai Albei) și motivul amintirii (naratorul rememorează prima întâlnire); se acceptă și motivul femeii fatale sau al florilor.
5. Tipul de perspectivă narativă (4p)
Model: Perspectiva narativă este subiectivă: naratorul este și personaj, relatează la persoana I („am văzut”, „mi s-a întâmplat”) și își prezintă propriile trăiri.
6. Două secvențe cu dimensiunea temporală (4p)
Model: „acel moment al vieții mele” și „când am văzut întâia oară pe Alba” (se acceptă și „atâția ani de mai târziu”).
7. Rolul interogațiilor retorice (4p)
Model: Interogațiile retorice exprimă uimirea și jena naratorului față de propria stângăcie: el nu se întreabă cu adevărat, ci comentează, cu autoironie, „succesul” paradoxal de a o fi făcut pe Alba să râdă. Întrebarea despre mândria tinerei sugerează nesiguranța lui și dorința de a-i ghici gândurile, dând confesiunii un ton dramatic și emoțional.
Punctaj: 4p pentru prezentare nuanțată; 2p pentru una schematică.
8. Două trăsături ale genului epic, ilustrate (4p)
Model: Prima trăsătură este prezența instanțelor comunicării narative: naratorul-personaj și personajul Alba. A doua este narațiunea ca mod de expunere dominant: episodul căderii dicționarelor este relatat prin succesiunea acțiunilor (mâna tremură, cărțile alunecă și cad pe caldarâm), iar Alba izbucnește în râs.
9. Comentariul secvenței (60–100 de cuvinte) (4p)
Model (≈ 90 de cuvinte): Secvența construiește portretul Albei ca apariție aproape mitică, într-un cadru dominat de tineri. Mersul „de sus” și privirea care nu se oprește asupra nimănui sugerează mândria și distanța ei. Comparația cu valurile Mării Roșii care se despart în fața lui Moise transformă trecerea femeii într-un eveniment solemn, aproape biblic. Gestul fetelor, care îi aruncă flori ca semn de omagiu, arată admirația unanimă. Lipsa invidiei le transformă pe tinere în martore ale unui ideal de frumusețe pe care speră să-l atingă și ele.
Punctaj: 3p comentariul + 1p limita de cuvinte.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Cerința: text argumentativ de 150–300 de cuvinte despre importanța activităților de îndrumare a lecturii elevilor.
Model (≈ 245 de cuvinte):
Sunt convins că îndrumarea lecturii este esențială pentru ca elevii să devină cititori pasionați, nu doar cititori obligați.
În primul rând, un elev care nu primește recomandări riscă să se piardă în oferta uriașă de cărți sau să abandoneze lectura după o experiență nereușită. Un profesor sau un bibliotecar care îi cunoaște interesele îi poate propune volume potrivite vârstei și gusturilor sale, de la romane de aventuri la literatură clasică. De exemplu, un cerc de lectură în care fiecare participant își prezintă cartea preferată îi motivează și pe ceilalți să citească. Prin urmare, îndrumarea face ca prima întâlnire cu literatura să fie una plăcută.
În al doilea rând, discuțiile ghidate despre o carte îi învață pe elevi să interpreteze, nu doar să parcurgă textul. Atunci când sunt întrebați ce simt, ce ar fi făcut în locul personajului sau ce mesaj transmite autorul, ei își formează gândirea critică și capacitatea de argumentare. Astfel, lectura devine o formă de dezvoltare personală, nu o simplă temă.
Desigur, îndrumarea nu trebuie să se transforme în impunere; libertatea de a alege rămâne importantă pentru plăcerea lecturii.
În concluzie, activitățile de îndrumare a lecturii îi ajută pe elevi să descopere valoarea cărților și să le citească cu înțelegere și cu bucurie.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de 600–900 de cuvinte despre tema și viziunea despre lume dintr-un text poetic de Arghezi, Barbu sau Stănescu.
Repere (câte 4p): două trăsături de încadrare; două imagini/idei poetice relevante; patru elemente de compoziție și limbaj (4 × 1p); opinie argumentată. Redactare: 14p.
Textul ales: Testament de Tudor Arghezi (alternative: Flori de mucigai; Ion Barbu – Riga Crypto și lapona Enigel; Nichita Stănescu – Leoaică tânără, iubirea).
Eseu-model (≈ 640 de cuvinte)
Tudor Arghezi este unul dintre marii poeți interbelici, alături de Lucian Blaga și Ion Barbu. Poezia Testament, care deschide volumul Cuvinte potrivite (1927), este o artă poetică în care autorul își exprimă concepția despre rolul poetului și al poeziei, în relație cu strămoșii și cu urmașii.
Textul aparține modernismului interbelic. O primă trăsătură modernistă este estetica urâtului, preluată de la Baudelaire: Arghezi introduce în poezie cuvinte considerate nepoetice, precum „bube”, „mucegaiuri și noroi”, și le transformă în valori artistice. A doua trăsătură este limbajul inovator, în care termenii arhaici, regionalismele și neologismele se îmbină cu metafore surprinzătoare și cu o sintaxă neobișnuită. Poezia renunță la viziunea romantică a inspirației divine și pune accentul pe meșteșugul poetului.
Tema poeziei este creația literară, concepută ca moștenire spirituală lăsată urmașilor. Viziunea despre lume este una în care poezia devine legătura dintre generații: ea transformă suferința strămoșilor în frumusețe și cunoaștere.
O primă idee poetică relevantă este cea a cărții ca unică moștenire. În incipit, eul liric îi spune fiului său spiritual că nu-i va lăsa bunuri materiale, ci doar „un nume adunat pe o carte”. Cartea este numită metaforic „hrisovul” cel dintâi și treapta pe care urmașii pot urca spre cunoaștere. Ideea sugerează că valoarea unei generații stă în cultură, nu în avere.
A doua idee poetică este transfigurarea muncii și a suferinței în artă. Poetul mărturisește că a preschimbat sapa strămoșilor în condei și brazda în călimară. Metaforele arată continuitatea dintre munca țăranului și cea a poetului, iar arta devine o formă superioară de muncă. Tot astfel, din „graiul” lor simplu, potrivit pentru vite, eul liric a făcut cuvinte potrivite, iar din „bube, mucegaiuri și noroi” a creat „frumuseți și prețuri noi”. Această imagine ilustrează estetica urâtului și ideea că orice realitate, oricât de umilă, poate deveni poezie.
Un prim element de compoziție semnificativ este titlul. În sens denotativ, testamentul este un act juridic prin care cineva își lasă averea urmașilor. În sens conotativ, el desemnează moștenirea spirituală: opera poetică lăsată generațiilor viitoare. Al doilea element este incipitul, construit ca o adresare directă către „fiul” cititor, care stabilește relația dintre eul liric și urmași și dă textului caracterul unui monolog adresat. Al treilea element este structura, organizată pe baza unor opoziții: trecut-prezent, strămoși-urmași, urât-frumos, sapă-condei. Aceste antiteze subliniază transformarea pe care o realizează poezia. Al patrulea element este limbajul, cu metafore inedite (cartea-„treaptă”, „Dumnezeu de piatră” transformat în idol), cu termeni din registre diferite și cu o prozodie liberă, cu ritm și rimă variabile. Ultimele versuri arată că arta este rezultatul colaborării dintre inspirație și efort: „slova de foc” și „slova făurită” se împletesc.
În opinia mea, viziunea despre lume din Testament este una profund modernă, deoarece pune creația poetică în slujba memoriei colective și o definește ca muncă, nu ca simplă inspirație. Primul argument este faptul că poetul se vede pe sine ca un intermediar între strămoși și urmași: el preia „durerea” înaintașilor și o transformă în cântec. Al doilea argument este rolul atribuit urâtului: într-o viziune clasică, poezia ar trebui să evite realitățile josnice, însă Arghezi demonstrează că valoarea artistică provine din modul în care sunt prelucrate cuvintele. Prin urmare, poetul nu mai este un ales al divinității, ci un meșteșugar al cuvântului, iar opera devine bunul cel mai de preț al unei comunități.
Merită observat și tonul poeziei, care alternează între solemnitate și familiaritate. Pe de o parte, eul liric vorbește ca un patriarh care își lasă moștenirea, folosind termeni vechi, precum „hrisovul”; pe de altă parte, adresarea către „fiul” cititor este caldă, aproape intimă. Această îmbinare de registre arată că, pentru Arghezi, poezia este în același timp document al istoriei și dialog viu între generații.
În concluzie, Testament este o artă poetică modernistă în care tema creației este ilustrată prin metafore inedite, antiteze și un limbaj original. Tudor Arghezi își prezintă poezia ca pe o carte-moștenire, care unește generațiile și transformă suferința în frumusețe.
Greșeli frecvente
- Alegi un poet care nu este în listă (de exemplu, Blaga) — nu răspunzi cerinței.
- Analizezi elemente de compoziție fără să arăți legătura lor cu tema și viziunea despre lume.
- Opinia este doar enunțată („Mi-a plăcut poezia”), fără argumente — primești 1p din 4.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I (1–9) | 30p | perspectivă subiectivă, exemple din text, comentariu de 60–100 de cuvinte |
| II | 30p | ipoteză proprie, două argumente dezvoltate, concluzie, 150–300 de cuvinte |
| III | 30p | două trăsături de încadrare, două imagini, patru elemente, opinie, 600–900 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |