Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2015 la Limba și literatura română, profil umanist/pedagogic, sesiunea august–septembrie, varianta 9. Subiectul I are nouă cerințe pe poezia Preludiu de toamnă de Radu Stanca, Subiectul al II-lea cere un text argumentativ despre utilitatea cunoașterii biografiei unei personalități culturale sau științifice, iar Subiectul al III-lea un eseu despre relația dintre două personaje dintr-o nuvelă studiată.
Sfat: poezia are cinci catrene; ultima strofă reia aproape identic începutul, dar cu o schimbare esențială — „un altul” îl așteaptă pe cel iubit. Observă diferența, pentru că pe ea se construiește comentariul de la itemul 9.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Sinonime neologice pentru „tăcut” și „întors” (2p)
Model: tăcut – calm, taciturn; întors – revenit.
2. Rolul cratimei în „mai-nainte” (2p)
Model: Cratima marchează căderea vocalei î și pronunțarea legată a două cuvinte, pentru păstrarea ritmului.
3. Enunț cu sensul conotativ al substantivului „floare” (2p)
Model: La festivitate au fost premiați elevii care reprezintă floarea liceului. (sens conotativ: elita, partea cea mai valoroasă)
4. Două mărci lexico-gramaticale ale subiectivității (4p)
Model: verbul la persoana I „aștept” și adjectivul pronominal posesiv „mea” (se acceptă: „sunt”, „visez”, „mine”).
5. Tema și un motiv literar (4p)
Model: Tema poeziei este iubirea, trăită în atmosfera melancolică a toamnei; un motiv literar este toamna (se acceptă și: cocorii, florile, pragul).
6. Două secvențe cu dimensiunea temporală (4p)
Model: „Sunt altul azi” și „S-au rupt acum toate mâhnirile” (se acceptă și „ca altădată iarăși”).
7. Două figuri de stil din strofele a treia și a patra (4p)
Model: Epitetul „privirea-ți fumurie” sugerează o privire tainică, învăluită în ceața amintirii, pe care eul liric o caută cu dor. Personificarea norilor numiți „tovarăși” arată că natura de toamnă devine o companie pentru eul liric, care nu se mai simte singur, ci în armonie cu lumea.
Punctaj: 1p + 1p identificarea, 1p + 1p semnificația. Se acceptă și oximoronul tristeții care îl „răsfață” și îl „bucură”.
8. Două trăsături ale genului liric, ilustrate (4p)
Model: Prima trăsătură este transmiterea directă a sentimentelor: eul liric mărturisește că tristețea îl bucură din nou, ca altădată. A doua este prezența instanțelor comunicării lirice: eul liric, marcat prin persoana I („Te-aștept”), și iubita, căreia i se adresează prin imperativul „Vino!”.
9. Comentariul ultimei strofe (60–100 de cuvinte) (4p)
Model (≈ 95 de cuvinte): Ultima strofă reia invitația din incipit, ceea ce dă poeziei o structură circulară. Conjuncția „deci” transformă chemarea într-o concluzie: întoarcerea toamnei justifică reîntâlnirea. Imaginea cocorilor care pleacă în triunghi sugerează trecerea timpului și despărțirea, dar și frumusețea melancolică a anotimpului. Schimbarea esențială apare în ultimele versuri: nu mai este „sunt altul”, ci „un altul”, mai simplu și mai tăcut, care așteaptă cu flori. Eul liric se privește ca pe un străin, transformat de suferință, iar iubirea devine o formă de renaștere.
Punctaj: 3p comentariul + 1p limita de cuvinte.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Cerința: text argumentativ de 150–300 de cuvinte despre utilitatea cunoașterii biografiei unei personalități culturale sau științifice.
Model (≈ 245 de cuvinte):
Cred că a cunoaște biografia unei personalități culturale sau științifice este util, deoarece ne oferă modele de perseverență și ne ajută să înțelegem contextul realizărilor ei.
În primul rând, viața marilor personalități arată că succesul nu apare peste noapte. Biografia lui Henri Coandă, de exemplu, ne dezvăluie anii de experimente, eșecurile și neîncrederea celor din jur, care au precedat recunoașterea invențiilor sale. Atunci când aflăm prin câte încercări a trecut un om de știință, înțelegem că talentul trebuie însoțit de muncă. Prin urmare, biografia devine o lecție de tenacitate pentru tineri.
În al doilea rând, cunoașterea vieții unei personalități ne ajută să înțelegem mai bine opera sau descoperirile ei. Când știm în ce epocă a trăit un compozitor ca George Enescu, ce influențe a primit și ce greutăți a înfruntat, muzica lui ne apare într-o lumină nouă. Totuși, biografia nu trebuie să înlocuiască analiza operei: ea rămâne un context, nu o explicație completă.
În concluzie, biografia unei personalități culturale sau științifice este utilă, pentru că ne inspiră și ne oferă cheile necesare pentru a înțelege mai profund valoarea moștenirii lăsate.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de 600–900 de cuvinte despre relația dintre două personaje dintr-o nuvelă studiată.
Repere: statutul fiecărui personaj (2 × 2p); evoluția relației prin două secvențe comentate (4p); patru componente de structură, compoziție și limbaj (4 × 1p); opinie argumentată (4p). Redactare: 14p.
Textul ales: Moara cu noroc de Ioan Slavici, relația Ghiță – Ana (alternative: Alexandru Lăpușneanul – doamna Ruxanda; Ghiță – Lică).
Eseu-model (≈ 630 de cuvinte)
Ioan Slavici este unul dintre clasicii literaturii române, iar nuvela Moara cu noroc, publicată în 1881 în volumul Novele din popor, este o capodoperă a prozei realiste și psihologice. Relația dintre Ghiță și soția sa, Ana, se transformă dramatic pe parcursul nuvelei: de la armonia unei familii tinere la neîncredere, trădare și moarte.
Ghiță este, ca statut social, un cizmar sărac, care hotărăște să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc pentru a-și asigura bunăstarea. Psihologic, este un om muncitor și iubitor, dar orgolios și slab în fața tentației banului. Moral, el se degradează treptat, ajungând complice la fărădelegi. Ana este o femeie tânără, frumoasă și sinceră, „fragedă și subțirică”, cum o descrie naratorul, devotată soțului și copiilor. Psihologic, este naivă, dar intuitivă: ea simte imediat pericolul pe care îl reprezintă Lică Sămădăul. Moral, este o soție fidelă, care cade în păcat abia atunci când se simte părăsită de soț.
Relația dintre cei doi evoluează de la încredere la ruptură. Un prim episod semnificativ este începutul vieții la Moara cu noroc. Ghiță și Ana sunt fericiți, câștigă bine, iar seara, după ce numără banii, el o privește cu drag și se simte mulțumit. Familia trăiește în armonie, iar Ana este sprijinul soțului. Odată cu apariția lui Lică, Ghiță devine însă tăcut și închis în sine. Nu-i mai împărtășește soției gândurile, iar Ana, care îl întreabă de ce s-a schimbat, nu primește răspuns. Comunicarea se rupe, iar femeia se simte singură. Al doilea episod este cel de la sfârșitul nuvelei, de Paști. Ghiță o lasă pe Ana singură cu Lică, pentru a-l prinde pe acesta în flagrant și a-l preda jandarmului Pintea. Ana, revoltată de lașitatea soțului, care o folosește ca momeală, i se dăruiește lui Lică, pe care îl consideră „om” în comparație cu Ghiță. Când află, Ghiță o ucide, iar el însuși este omorât de Răuț, din porunca lui Lică.
Un prim element de compoziție relevant este construcția subiectului, care urmează momentele clasice: expozițiunea prezintă hanul și familia, intriga este apariția lui Lică, iar desfășurarea acțiunii urmărește prăbușirea lui Ghiță și a relației conjugale. Al doilea element este conflictul: conflictul interior al lui Ghiță, între dorința de a rămâne cinstit și atracția banului, se reflectă direct în relația cu Ana, pe care o neglijează. Al treilea element este spațiul: hanul de la răscruce, izolat, devine un loc al tentației, iar cârciuma în care trebuia să crească fericirea familiei se transformă în scena tragediei. Focul din final, care distruge hanul, are rol purificator. Al patrulea element este perspectiva narativă: naratorul omniscient și obiectiv urmărește trăirile interioare ale personajelor, inclusiv frământările Anei, care se întreabă de ce soțul ei s-a îndepărtat.
În opinia mea, relația dintre Ghiță și Ana reflectă tema efectului distrugător al banului asupra familiei și ideea că lăcomia rupe legăturile umane cele mai puternice. Primul argument este faptul că Ghiță o pierde pe Ana nu din cauza lui Lică, ci din cauza propriei tăceri: obsedat de câștig, el încetează să-și mai privească soția ca pe un partener. Al doilea argument este reacția Anei, care, simțindu-se trădată și umilită, caută în Lică puterea pe care soțul ei a pierdut-o. Prin urmare, banul nu distruge doar morala lui Ghiță, ci întreaga lui familie.
Rolul personajului Lică Sămădăul este, de asemenea, decisiv pentru relația dintre soți. El este cel care se interpune între ei: Ghiță îl urăște, dar îl și admiră, iar Ana îl privește la început cu teamă, apoi cu o fascinație ciudată. Prezența lui la han transformă căminul într-un spațiu al pericolului, în care încrederea dintre soți nu mai poate supraviețui.
În concluzie, relația dintre Ghiță și Ana este construită prin structura riguroasă a subiectului, conflict, spațiu simbolic și perspectivă obiectivă. Slavici arată, printr-o poveste aparent simplă, că liniștea căminului este mai prețioasă decât orice avere, așa cum anunța soacra lui Ghiță încă din primele rânduri.
Greșeli frecvente
- Alegi un roman în loc de o nuvelă (de exemplu, Ion).
- Prezinți statutul unui singur personaj sau doar unul dintre aspecte (social, psihologic, moral).
- Rezumi întreaga nuvelă în loc să comentezi două episoade care arată evoluția relației.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I (1–9) | 30p | sinonime neologice, figuri de stil din strofele cerute, comentariu de 60–100 de cuvinte |
| II | 30p | ipoteză proprie, două argumente dezvoltate, concluzie, 150–300 de cuvinte |
| III | 30p | statutul ambelor personaje, evoluția relației, patru componente, opinie, 600–900 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |