Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a modelului de subiect pentru Bacalaureatul 2015 la Limba și literatura română, profil umanist/pedagogic. Subiectul I are nouă cerințe pe Sonetul CCXX de Vasile Voiculescu, Subiectul al II-lea cere un text argumentativ despre destinul cărții tipărite într-o societate digitalizată, iar Subiectul al III-lea un eseu despre relația dintre două personaje dintr-un roman al experienței.
Sfat: sonetul are paisprezece versuri — „primele șase” se opresc la imaginea Timpului cerșetor, iar „ultimele șase” încep cu mărturisirea „Nu-s rege”. La eseu, romanele lui Camil Petrescu sunt alegerea firească; modelul folosește Patul lui Procust.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Sinonime neologice pentru „milă” și „nepăsător” (2p)
Model: milă – compasiune; nepăsător – indiferent.
2. Rolul cratimei în „să-nghețe” (2p)
Model: Cratima marchează căderea vocalei î și rostirea legată a două cuvinte, pentru păstrarea ritmului.
3. Enunț cu sensul conotativ al substantivului „lume” (2p)
Model: Toată lumea din sală a aplaudat la finalul spectacolului. (sens conotativ: oamenii, publicul)
4. Două mărci lexico-gramaticale ale subiectivității (4p)
Model: verbul la persoana I „am scris” și pronumele personal „eu” (se acceptă: „mi-e”, „al meu”, „Nu-s”).
5. Tema și un motiv literar (4p)
Model: Tema poeziei este timpul care amenință iubirea (se acceptă și: iubirea ca adorare, creația); un motiv literar este dorul (se acceptă: eternitatea, icoana).
6. Două secvențe cu dimensiunea temporală (4p)
Model: „Tu zilnic zvârli fărâme” și „eternitatea mi-e singura unealtă” (se acceptă și „să-nghețe vecii”).
7. Două figuri de stil din primele șase versuri (4p)
Model: Antiteza dintre cuvântul-omidă și cuvântul-condor exprimă neputința limbajului de a se ridica la înălțimea sentimentului: eul liric vrea un cuvânt care să zboare, dar are doar unul care se târăște. Personificarea Timpului, înfățișat ca un cerșetor „hain” la poarta iubitei, sugerează că trecerea timpului îi răpește treptat frumusețea, cerându-i zilnic câte o parte din ea.
Punctaj: 1p + 1p identificarea, 1p + 1p semnificația.
8. Două trăsături ale genului liric, ilustrate (4p)
Model: Prima trăsătură este transmiterea directă a sentimentelor: eul liric își corectează cuvântul „iubire” cu „adorare”, apoi cu „disperare”, exprimând intensitatea trăirii. A doua este prezența instanțelor comunicării lirice: eul liric și iubita, căreia i se adresează direct prin imperativele „Iartă” și „citește”.
9. Comentariul ultimelor șase versuri (60–100 de cuvinte) (4p)
Model (≈ 95 de cuvinte): Ultimele șase versuri exprimă aspirația eului liric de a salva iubita de trecerea timpului prin artă. Negația din „Nu-s rege” respinge bogățiile lumești: singurul dar pe care îl poate oferi este eternitatea poeziei. Metafora „icoana ta înaltă” sacralizează imaginea femeii, iar hiperbola vecilor care îngheață sub ea sugerează oprirea timpului. Fraza rămâne însă suspendată, întreruptă de puncte de suspensie, iar ultimul vers reia formula din incipit, înlocuind „adorare” cu „disperare”. Schimbarea arată conștiința neputinței: cuvântul nu poate cuprinde absolutul iubirii.
Punctaj: 3p comentariul + 1p limita de cuvinte.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Cerința: text argumentativ de 150–300 de cuvinte despre destinul cărții tipărite într-o societate digitalizată.
Model (≈ 245 de cuvinte):
Sunt convins că, deși tehnologia digitală schimbă felul în care citim, cartea tipărită nu va dispărea, ci își va păstra un loc important alături de formatele electronice.
În primul rând, cartea tipărită oferă o experiență de lectură pe care ecranul nu o poate înlocui pe deplin. Mulți cititori preferă să simtă paginile, să sublinieze, să facă notițe pe margine și să-și aranjeze volumele în bibliotecă. Mai mult, studiile arată că textul citit pe hârtie este, de multe ori, înțeles și reținut mai bine, deoarece cititorul nu este distras de notificări. Prin urmare, cartea fizică rămâne un instrument valoros pentru o lectură profundă.
În al doilea rând, cartea digitală are avantaje evidente: este ieftină, ușor de transportat și accesibilă oriunde. Un elev poate avea zeci de cărți pe telefon, iar cercetătorii pot căuta rapid informații în biblioteci electronice uriașe. De aceea, cred că viitorul nu înseamnă înlocuirea cărții tipărite, ci conviețuirea celor două forme. Fiecare cititor își va alege formatul potrivit nevoii sale: e-bookul pentru informare rapidă, cartea pentru plăcerea lecturii.
În concluzie, cartea tipărită își schimbă rolul într-o societate digitalizată, dar nu își pierde valoarea, pentru că oferă o relație intimă și durabilă cu textul.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de 600–900 de cuvinte despre relația dintre două personaje dintr-un roman al experienței studiat.
Repere: statutul fiecărui personaj (2 × 2p); evoluția relației prin două secvențe comentate (4p); patru componente de structură, compoziție și limbaj (4 × 1p); opinie argumentată (4p). Redactare: 14p.
Textul ales: Patul lui Procust de Camil Petrescu (1933), relația Fred Vasilescu – doamna T. (alternative: Ștefan Gheorghidiu – Ela; Allan – Maitreyi).
Eseu-model (≈ 650 de cuvinte)
Camil Petrescu a publicat în 1933 romanul Patul lui Procust, una dintre cele mai originale opere ale prozei interbelice. Romanul experienței, construit din scrisori și jurnale, analizează iubirea ca formă de cunoaștere. În centrul lui se află relația dintre Fred Vasilescu și doamna T., doi oameni care se iubesc, dar nu reușesc să se apropie.
Fred Vasilescu este, ca statut social, fiul unui industriaș bogat, tânăr diplomat, elegant și monden, un aviator pasionat. Psihologic, este lucid, introvertit și orgolios, un om care se ascunde în spatele unei atitudini de superficialitate. Moral, este un om delicat, care se teme să nu fie ridicol și preferă să sufere în tăcere. Doamna T. (Maria T.) este o femeie divorțată, inteligentă și rafinată, care conduce un magazin de mobilă și obiecte de decorație. Psihologic, este sensibilă, profundă, dar și ea marcată de dificultatea de a-și exprima deschis sentimentele. Moral, este sinceră și demnă, refuzând compromisurile vieții mondene.
Relația dintre cei doi evoluează de la o apropiere intensă la o despărțire inexplicabilă și apoi la o distanță dureroasă. Un prim episod relevant este cel al începutului iubirii, rememorat de doamna T. în scrisorile adresate autorului. Ea povestește despre un bărbat pe care îl numește doar „X.”, de care a fost îndrăgostită și care, după o scurtă perioadă de apropiere, a dispărut din viața ei fără explicații. Doamna T. nu înțelege retragerea lui și suferă, dar își păstrează demnitatea. Cititorul va descoperi că acel bărbat este chiar Fred. Al doilea episod este mărturisirea lui Fred din „caietul” său, scris într-o după-amiază de august. El recunoaște că o iubește pe doamna T. și că s-a retras din teama că o iubire atât de puternică ar putea fi umilită de o eventuală neîmplinire. Fred o urmărește de departe, o caută prin oraș, dar nu are curajul să-i vorbească. Relația rămâne astfel suspendată, alimentată de orgoliu și de neînțelegere.
Un prim element de structură relevant este compoziția romanului, alcătuită din scrisorile doamnei T., din jurnalul lui Fred și din „epiloguri” semnate de autor. Această structură permite cititorului să vadă aceeași relație din perspectiva ambilor parteneri. Al doilea element este perspectiva narativă subiectivă, multiplă: fiecare personaj relatează la persoana I, iar adevărul este relativ, deoarece niciunul nu știe ce gândește celălalt. Al treilea element sunt notele de subsol, prin care autorul comentează mărturisirile personajelor, ca un editor al unor documente reale. Ele întăresc autenticitatea textului, una dintre trăsăturile esențiale ale romanului experienței. Al patrulea element este finalul: Fred moare într-un accident de avion, posibil o sinucidere, iar relația cu doamna T. rămâne neîmplinită. Moartea lui închide definitiv posibilitatea unei explicații.
În opinia mea, relația dintre Fred și doamna T. reflectă tema iubirii ca imposibilitate de comunicare și ideea, sugerată de titlu, că fiecare om încearcă să-l potrivească pe celălalt după propriile dimensiuni. Ca în mitul lui Procust, care își tortura victimele pentru a le face pe măsura patului său, personajele își impun unul altuia propriile tipare de iubire. Primul argument este faptul că Fred nu se poate apropia de doamna T. pentru că o idealizează și se teme că realitatea va distruge imaginea pe care și-a făcut-o. Al doilea argument este că doamna T., la rândul ei, interpretează retragerea lui ca indiferență, fără a-i bănui suferința. Astfel, cei doi trăiesc o iubire profundă, dar paralelă, fără punct de întâlnire.
Relația celor doi este pusă în evidență și prin contrastul cu povestea lui Ladima, poetul sărac îndrăgostit de actrița Emilia. Dacă Ladima își idealizează iubita până la orbire și se sinucide, Fred își cunoaște prea bine sentimentele, dar nu le mărturisește. Cele două povești de iubire, puse alături, arată două moduri de a eșua: prin iluzie și prin luciditate excesivă.
În concluzie, relația dintre Fred Vasilescu și doamna T. este construită prin mijloacele specifice romanului experienței: perspectivă subiectivă multiplă, scrisori, jurnal și note de subsol. Camil Petrescu arată că, uneori, iubirea cea mai puternică rămâne nespusă, iar orgoliul și teama de umilință pot fi mai puternice decât sentimentul însuși.
Greșeli frecvente
- Alegi un roman tradițional, obiectiv, care nu poate fi încadrat în proza experienței.
- Prezinți doar unul dintre personaje sau doar trăsăturile psihologice.
- Episoadele nu arată evoluția relației, ci doar momente izolate.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I (1–9) | 30p | sinonime neologice, figuri de stil din primele șase versuri, comentariu de 60–100 de cuvinte |
| II | 30p | ipoteză proprie, două argumente dezvoltate, concluzie, 150–300 de cuvinte |
| III | 30p | statutul ambelor personaje, evoluția relației, patru componente, opinie, 600–900 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |