Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a simulării de Bacalaureat 2018 la Limba și literatura română pentru clasa a XII-a, profil umanist/pedagogic. Textul-suport de la Subiectul I este amintirea Cellei Delavrancea despre vizita în atelierul lui Constantin Brâncuși, din volumul Dintr-un secol de viață. La Subiectul al II-lea apare poezia Cenușa visărilor de Tudor Arghezi, iar eseul de la Subiectul al III-lea cere construcția unui personaj dintr-un roman psihologic.
Cum să folosești modelele: răspunsurile de mai jos arată ce punctează baremul și cum să formulezi. Nu le învăța pe de rost — evaluatorii recunosc textele memorate. Folosește-le ca structură și scrie cu propriile cuvinte.
Subiectul I (50 de puncte)
A. Cerințe pe text (30 de puncte)
1. Sensul expresiei „de-ale noastre” (6p)
Model: În secvența dată, expresia „de-ale noastre” se referă la muzica tradițională românească, adică la cântecele și jocurile populare.
2. O caracteristică a atelierului lui Brâncuși (6p)
Model: O caracteristică a atelierului lui Brâncuși este simplitatea rustică: pereții sunt văruiți, există o vatră mare cu un ceaun, iar masa și scaunele sunt cioplite din trunchiuri de copac.
3. Atitudinea lui Brâncuși față de oaspete + justificare (6p)
Model: La început, Brâncuși își privește oaspetele cu neîncredere, lucru dovedit de secvența „Șiretenie, bănuială și o sclipire de ostilitate jucau în ei.”
Punctaj: 2p atitudinea (se acceptă: scepticism, precauție, severitate), 2p secvența, 1p + 1p formulare și exprimare.
4. Motivul vizitei în atelier (6p)
Model: Cella Delavrancea face o vizită în atelierul lui Brâncuși din curiozitate: după ce văzuse, în casa unui prieten, o sculptură ciudată a artistului român, a dorit să-l cunoască pe autorul ei, un om despre care i se spusese că este foarte original.
5. O trăsătură a Cellei Delavrancea, din ultimele două paragrafe, în 30–50 de cuvinte (6p)
Model (≈ 45 de cuvinte): Din ultimele două paragrafe se desprinde intuiția artistică a Cellei Delavrancea. Privind o sculptură de alamă, ea „aude” cântecul cocoșului și ghicește ce reprezintă opera, deși nimeni nu reușise înainte, dovedind sensibilitate și o înțelegere profundă a artei lui Brâncuși.
B. Text argumentativ (20 de puncte)
Cerința: argumentează, în minimum 150 de cuvinte, dacă prima impresie este importantă sau nu pentru începutul unei prietenii, raportându-te la fragment și la experiența personală/culturală.
Structura punctată: opinie (1p) → două argumente enunțate (2 × 2p) și dezvoltate (2 × 2p) → text (3p) + experiență (1p) → concluzie (1p) → conectori (2p) + norme, ortografie, așezare (4p).
Model (≈ 220 de cuvinte):
Consider că prima impresie nu este decisivă pentru începutul unei prietenii, deoarece oamenii se cunosc cu adevărat abia în timp.
În primul rând, prima impresie poate fi înșelătoare. În fragmentul din volumul Dintr-un secol de viață, Brâncuși o întâmpină pe Cella Delavrancea cu priviri bănuitoare și cu o remarcă ironică despre muzica pe care o cântă. Dacă tânăra s-ar fi oprit la această primire rece, nu ar fi descoperit niciodată omul cald și generos, care o invită apoi la masă. Prin urmare, o primă reacție stângace nu spune totul despre o persoană.
În al doilea rând, prietenia se naște din interese și emoții comune, descoperite treptat. Relația dintre sculptor și oaspetele său se schimbă abia atunci când ea îi înțelege operele, iar el simte că a găsit pe cineva care îi „aude” sculpturile. Din experiența personală, cel mai bun prieten al meu mi s-a părut, în prima zi de liceu, distant și arogant; abia după ce am lucrat împreună la un proiect am descoperit că era doar timid.
În concluzie, prima impresie poate deschide sau închide o ușă, dar adevărata prietenie se construiește prin cunoaștere reciprocă, nu printr-o singură întâlnire.
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Cerința: comentează, în minimum 50 de cuvinte, poezia Cenușa visărilor de Tudor Arghezi, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
Ce cere baremul: comentariu adecvat și nuanțat, cu legătura idee–mijloace artistice (6p), plus 4p pentru redactare.
Model (≈ 120 de cuvinte):
Poezia Cenușa visărilor de Tudor Arghezi exprimă sentimentul prăbușirii idealurilor și al unei lumi lipsite de sens. Metafora din titlu, reluată în incipit, transformă visele într-o cenușă care se cerne peste oameni, sugerând că speranțele s-au stins. Comparația cu petalele care cad atinse de o gâză arată fragilitatea acestor visuri. În a doua strofă, natura devine ostilă: vântul personificat „geme”, cerul și pământul se confundă, iar comparația aerului cu fierul sugerează răceala unei lumi dezumanizate. Ultima strofă, prin metafora pământului ca „moară deșartă” și prin imaginea larvelor din pulbere, accentuează ideea de haos și de zădărnicie. Muzicalitatea rimei și vocabularul sumbru întăresc tonul elegiac al poeziei.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de minimum 400 de cuvinte despre construcția unui personaj dintr-un roman psihologic studiat.
Cele trei repere (câte 6p) + redactarea (12p):
- Statutul social, psihologic, moral al personajului (6p).
- O trăsătură ilustrată prin două scene comentate (6p).
- Două elemente de structură, compoziție sau limbaj, analizate în raport cu personajul (2 × 3p).
Textul ales: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, personajul Ștefan Gheorghidiu.
Eseu-model (≈ 430 de cuvinte)
Camil Petrescu a publicat în 1930 romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, primul mare roman psihologic modern al literaturii române. Protagonistul, Ștefan Gheorghidiu, este un intelectual lucid, care își analizează obsesiv trăirile și caută absolutul în iubire.
Din punct de vedere social, Ștefan Gheorghidiu este, la începutul rememorării, un student sărac la Filosofie, căsătorit cu o colegă, Ela. După moartea unchiului Tache, el primește o moștenire care îi schimbă statutul și îl introduce în lumea mondenă. În prezentul narațiunii, este sublocotenent în armata română, în 1916. Psihologic, este hipersensibil, orgolios și analitic, incapabil să trăiască fără a-și cerceta fiecare emoție. Moral, este un om intransigent, care disprețuiește compromisul, interesul material și superficialitatea.
Trăsătura definitorie a lui Gheorghidiu este luciditatea, dusă până la obsesie. O primă scenă care o ilustrează este discuția de la popota ofițerilor, din incipitul romanului. Când camarazii comentează un caz de crimă pasională, Ștefan intervine violent și susține că iubirea adevărată implică drepturi absolute. Reacția lui arată un om care nu acceptă jumătățile de măsură și care judecă totul prin propria experiență. Discuția declanșează analiza retrospectivă a căsniciei sale.
A doua scenă este excursia la Odobești. Ștefan observă fiecare gest al Elei față de domnul G., un bărbat monden: felul în care stă lângă el în mașină, privirile, zâmbetele. El interpretează aceste detalii ca dovezi ale infidelității și suferă intens, dar nu reușește să afle adevărul. Luciditatea, care ar trebui să-l ajute să înțeleagă, devine un instrument al torturii interioare: cu cât analizează mai mult, cu atât se îndepărtează de certitudine.
Un prim element de construcție semnificativ este perspectiva narativă subiectivă. Romanul este scris la persoana I, iar Gheorghidiu este, în același timp, narator și personaj. Tot ce află cititorul este filtrat prin conștiința lui, ceea ce face ca imaginea Elei să fie incertă. Această perspectivă este esențială pentru construcția personajului, deoarece îi arată atât inteligența, cât și limitele: el nu poate ieși din propria minte pentru a-l vedea pe celălalt.
Al doilea element este timpul subiectiv. Romanul nu urmează ordinea cronologică, ci curgerea memoriei: din prezentul frontului, personajul se întoarce în trecutul căsniciei, iar evenimentele sunt evocate în funcție de importanța lor afectivă. Experiența războiului, din a doua parte, îi oferă un alt tip de luciditate. În fața morții, Gheorghidiu constată că drama geloziei este mică, iar în final se detașează de Ela, lăsându-i „tot trecutul”.
În concluzie, Ștefan Gheorghidiu este un personaj modern, construit prin perspectivă subiectivă, timp psihologic și scene de analiză interioară. Camil Petrescu creează în el imaginea intelectualului care caută adevărul absolut și descoperă, prin suferință, că acesta nu poate fi atins.
Greșeli frecvente
- Confunzi narațiunea la persoana I cu o lipsă de analiză — baremul cere să arăți de ce perspectiva contează pentru personaj.
- Prezinți trăsătura doar prin rezumatul romanului, fără scene comentate.
- Sub 400 de cuvinte — nu se acordă punctajul de redactare (12p).
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I.A (1–5) | 30p | răspunsuri în enunțuri, justificare cu citat |
| I.B | 20p | opinie + 2 argumente dezvoltate + text + experiență + concluzie |
| II | 10p | comentariu care leagă ideea poetică de figurile de stil |
| III | 30p | statut, trăsătură cu două scene, două elemente analizate, minimum 400 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |