Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2022 la Limba și literatura română, profil uman, sesiunea iunie–iulie, varianta 1. Textul-suport de la Subiectul I este un fragment din Cum l-am cunoscut pe Vladimir Streinu de Șerban Cioculescu (volumul Amintiri). La Subiectul al II-lea se discută rolul notațiilor autorului într-o scenă din comedia Plicul de Liviu Rebreanu, iar eseul de la Subiectul al III-lea cere relația dintre două personaje dintr-un basm cult.
Sfat: subiectele I și II coincid cu cele de la profilul real, varianta 1; diferă doar eseul. Răspunsurile de mai jos arată ce punctează baremul și cum să formulezi. Nu le învăța pe de rost — folosește-le ca structură și scrie cu propriile cuvinte.
Subiectul I (50 de puncte)
A. Cerințe pe text (30 de puncte)
1. Sensul din text al secvenței „să treacă peste” (6p)
Model: În textul dat, secvența „să treacă peste” are sensul de „să depășească”, „să nu ia în seamă”.
Punctaj: 4p sensul, 1p enunț, 1p exprimare.
2. Activitatea lui Basil Munteanu la Cugetul românesc (6p)
Model: La Cugetul românesc, Basil Munteanu a fost secretar de redacție.
Punctaj: 4p + 1p + 1p.
3. Statutul social al lui Streinu la debut + justificare (6p)
Model: În momentul debutului literar, Vladimir Streinu era student, lucru dovedit de secvența „Debutase de pe băncile Universității cu poezii”.
Punctaj: 2p statutul (student), 2p secvența, 1p + 1p.
4. De ce i se spunea „Făt-Frumos din Teiu” (6p)
Model: Lui Vladimir Streinu i se spunea „Făt-Frumos din Teiu” deoarece semăna, fizic și moral, cu Mihai Eminescu, autorul basmului Făt-Frumos din tei. Porecla este un joc de cuvinte: titlul eminescian este asociat cu Teiu-Argeș, satul natal al lui Streinu, ceea ce sugerează admirația prietenului pentru prestanța lui.
Punctaj: 4p explicație nuanțată (2p încercare), 1p + 1p.
5. Atitudinea lui Streinu față de societate (paragraful al treilea), în 30–50 de cuvinte (6p)
Model (≈ 45 de cuvinte): Atitudinea lui Vladimir Streinu față de societate este contradictorie. În momentele de expansiune era încântător, căuta controversele și își impunea opiniile cu un ton fără replică. Alteori se închidea în sine, ca un solitar neîmpăcat cu semenii, devenind distant și disprețuitor.
Punctaj: 2p precizarea atitudinii (contradictorie), 2p prezentare nuanțată, 1p numărul de cuvinte, 1p exprimare.
B. Text argumentativ (20 de puncte)
Cerința: argumentează, în minimum 150 de cuvinte, dacă un incident influențează sau nu o relație de prietenie, raportându-te la fragment și la experiența personală/culturală.
Structura punctată (barem 2022): opinie (1p), două argumente enunțate (4p) și dezvoltate (4p), valorificarea textului (3p; simpla citare = 1p) + experiență (1p), concluzie (1p), conectori (2p), norme (1p), ortografie–punctuație (1p), așezare (1p), minimum 150 de cuvinte (1p).
Model (≈ 220 de cuvinte):
Consider că un incident nu influențează negativ o prietenie adevărată, ci, dimpotrivă, îi poate pune în lumină trăinicia.
În primul rând, o prietenie sinceră se bazează pe înțelegere și pe iertare. În textul lui Șerban Cioculescu, autorul pierde din neatenție inelul de aur primit de Vladimir Streinu de la mama lui, un obiect cu o mare valoare afectivă. Streinu nu îi reproșează însă niciodată paguba și își ascunde mâhnirea, iar incidentul nu umbrește relația lor. Mai mult, cei doi devin „inseparabili”, ceea ce arată că mărinimia unuia a întărit legătura dintre ei.
În al doilea rând, felul în care reacționăm la o greșeală ne arată adevărata valoare a celuilalt. Din experiența personală, am pierdut odată cartea împrumutată de cel mai bun prieten, o ediție la care ținea mult. M-am temut că se va supăra, dar el a acceptat scuzele mele și am căutat împreună un alt exemplar. De atunci, am încredere că pot fi sincer cu el în orice situație.
Prin urmare, un incident poate deveni o probă a prieteniei. Dacă relația este autentică, ea nu se rupe, ci iese mai puternică.
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Cerința: prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul din Plicul de Liviu Rebreanu.
Ce cere baremul: prezentare nuanțată a rolului notațiilor (6p; 3p ezitant; 1p simpla precizare): detalii scenografice, caracterizarea personajului, coordonate temporale/spațiale + 4p redactare.
Model (≈ 120 de cuvinte):
În fragmentul din comedia Plicul de Liviu Rebreanu, notațiile autorului au mai multe roluri. În primul rând, ele oferă indicații scenografice și de mișcare scenică: zgomotul cheii în broască, deschiderea ușii grele și apariția Victoriei în vestibul îi arată regizorului cum să construiască intrarea personajului. Indicațiile sonore, precum salutul servitoarei, creează impresia unei acțiuni reale, petrecute în afara scenei. În al doilea rând, notațiile caracterizează direct personajul: Victoria are 27 de ani, este drăguță și vioaie, dar are o melancolie romantică în privire, iar energia ei poate merge până la încăpățânare. În al treilea rând, ținuta de iarnă și replica despre ger fixează cadrul temporal, sugerând anotimpul rece.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de minimum 400 de cuvinte despre relația dintre două personaje dintr-un basm cult studiat.
Ce punctează baremul (18p + 12p redactare):
- Statutul social, psihologic, moral al fiecărui personaj (2 × 3p).
- Evoluția relației prezentată (2p) + ilustrată prin două episoade comentate (2 × 2p).
- Două elemente de structură/compoziție/limbaj relevante pentru evoluția relației (2 × 3p; 2p fără justificarea relevanței).
Textul ales: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă (1877); personajele: Harap-Alb și Spânul.
Eseu-model (≈ 480 de cuvinte)
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă este un basm cult al maturizării, în care drumul eroului spre împărăția lui Verde-Împărat devine o școală a vieții. Relația dintre Harap-Alb și Spânul, construită pe opoziția dintre stăpân și slugă, este esențială pentru această inițiere.
Harap-Alb este, la început, fiul cel mic al craiului, adică un tânăr de neam împărătesc, trimis să moștenească tronul unchiului său. Din punct de vedere psihologic, el este naiv și lipsit de experiență, iar moral este bun, milos și credincios cuvântului dat. După înșelătoria din fântână, statutul lui social se schimbă radical: devine sluga Spânului, iar numele primit exprimă tocmai această condiție de rob de neam ales.
Spânul este, din punct de vedere social, un om fără rang, care uzurpă identitatea fiului de crai și ajunge, prin minciună, la curtea împăratului. Psihologic, este viclean, răbdător și abil, iar moral este necinstit și crud. În concepția populară, omul spân era un om rău, de care trebuie să te ferești, cum îl avertizase de altfel craiul pe fiul său. Totuși, în economia basmului, Spânul are și rolul unui inițiator, un „rău necesar”.
Relația dintre cei doi evoluează de la înșelătorie la supunere și, în final, la răsturnarea raporturilor. Primul episod semnificativ este coborârea în fântână. Spânul îl convinge pe tânăr să intre să se răcorească, apoi îi cere, sub amenințarea morții, să schimbe rolurile și să jure pe ascuțișul paloșului că îl va sluji până va muri și va învia. Episodul arată naivitatea eroului, care încalcă sfatul tatălui, și marchează începutul relației de dependență, care îl va obliga să învețe smerenia.
Al doilea episod relevant este finalul, la curtea lui Verde-Împărat. Când fata Împăratului Roș dezvăluie impostura, Spânul îi taie capul lui Harap-Alb, crezând că acesta l-a trădat. Calul năzdrăvan îl pedepsește pe Spân, iar eroul este readus la viață. Jurământul este astfel împlinit — sluga „a murit și a înviat” —, iar Harap-Alb devine împărat. Relația se încheie cu triumful binelui și cu maturizarea completă a protagonistului.
Un prim element de structură relevant este conflictul, care organizează relația dintre personaje. Opoziția dintre bine și rău, specifică basmului, este întruchipată aici de Harap-Alb și de Spân. Spre deosebire de basmul popular, însă, răul nu este un zmeu, ci un om, iar conflictul durează pe aproape tot parcursul acțiunii. Probele impuse de Spân sunt, de fapt, etape ale inițierii, ceea ce arată că acest conflict contribuie la formarea eroului.
Al doilea element este motivul jurământului, care leagă cele două personaje. El fixează condiția încheierii relației și creează tensiune narativă: cititorul știe că eliberarea nu poate veni decât printr-o moarte simbolică. Prin acest motiv, Creangă transformă supunerea în probă morală, deoarece Harap-Alb își respectă cuvântul chiar și față de un stăpân nedrept.
În concluzie, relația dintre Harap-Alb și Spân, construită prin conflict și prin motivul jurământului, ilustrează ideea că omul se maturizează prin suferință. Spânul, deși personaj negativ, devine fără să vrea un educator al eroului.
Greșeli frecvente
- Prezinți statutul unui singur personaj — pierzi 3p.
- Nu spui explicit cum evoluează relația (2p separat în barem).
- Elementele de structură nu sunt legate de relația dintre personaje.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I.A (1–5) | 30p | „student” + secvența despre debut; atitudinea numită explicit la 5 |
| I.B | 20p | valorificarea textului (nu simpla citare) + minimum 150 de cuvinte |
| II | 10p | rolurile notațiilor: scenografie, caracterizare, timp/spațiu |
| III | 30p | statutul ambelor personaje, evoluția relației + 2 episoade, 2 elemente, minimum 400 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |