Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2024 la Limba și literatura română, profil umanist (și pedagogic), sesiunea specială, varianta 9. Textul-suport de la Subiectul I este un fragment din Amintiri de Mihail Șerban, despre vizita unui publicist foarte vorbăreț la Mihail Sadoveanu. La Subiectul al II-lea se cere perspectiva narativă dintr-un fragment din nuvela Catastrofa de Liviu Rebreanu, iar eseul de la Subiectul al III-lea cere construcția unui personaj dintr-un text dramatic studiat.
Sfat: răspunsurile de mai jos arată ce punctează baremul și cum să formulezi. Nu le învăța pe de rost — evaluatorii recunosc textele memorate. Folosește-le ca structură și scrie cu propriile cuvinte.
Subiectul I (50 de puncte)
A. Cerințe pe text (30 de puncte)
1. Sensul din text al secvenței „în stare” și al cuvântului „oaspete” (6p)
Model: În textul dat, secvența „în stare” are sensul de „capabil”, iar cuvântul „oaspete” are sensul de „musafir”.
Punctaj: 2p + 2p pentru sensuri, 1p pentru răspuns în enunț, 1p pentru corectitudinea exprimării. Acceptate și: apt / invitat, vizitator.
2. Două indicii prin care Sadoveanu sugera că se vorbește prea mult (6p)
Model: Sadoveanu le sugera celorlalți că vorbesc prea mult privind pe fereastră și uitându-se la ceas.
Punctaj: 2p + 2p pentru cele două indicii (tăcerea, privitul pe fereastră, uitatul la ceas), 1p enunț, 1p exprimare.
3. Atitudinea lui Sadoveanu la plecarea publicistului + justificare (6p)
Model: În momentul plecării publicistului, Sadoveanu manifestă bunăvoință, lucru dovedit de secvența: „i-a zis Sadoveanu zâmbind, întinzându-i mâna cu prietenie”.
Punctaj: 2p atitudinea (bunăvoință, prietenie, amabilitate), 2p secvența justificativă, 1p + 1p formulare și exprimare. Se poate cita și invitația „Bine, să mai vii!”.
4. De ce se oprește brusc publicistul din vorbit (6p)
Model: Publicistul se oprește brusc din vorbit din cauza intervenției lui Mihail Sadoveanu. După ce semnele discrete, precum tăcerea sau privitul la ceas, nu au avut efect, scriitorul ridică mâna și îi spune direct că l-a obosit. Replica fermă rupe brusc „firul vorbirii”, iar publicistul, stânjenit, se face și mai mic în fotoliu și se hotărăște să plece.
Punctaj: 2p motivul, 2p explicația nuanțată (1p doar pentru încercare), 1p + 1p formulare și exprimare.
5. O stare a lui Constantin Mitru în timpul vizitei, în 30–50 de cuvinte (6p)
Model (≈ 45 de cuvinte): În timp ce publicistul vorbește, Constantin Mitru manifestă nerăbdare. El se ridică de mai multe ori, răspunde la telefon, iese pe ușă și lipsește odată atât de mult, încât naratorul crede că a plecat la cumpărături. Gesturile lui arată că nu mai suportă discursul interminabil al oaspetelui.
Punctaj: 2p starea, 2p prezentare adecvată și nuanțată, 1p încadrarea în 30–50 de cuvinte, 1p exprimare. Alte stări acceptate: plictiseală, iritare, agitație.
B. Text argumentativ (20 de puncte)
Cerința: argumentează, în minimum 150 de cuvinte, dacă vorbitul excesiv este sau nu o dovadă de impolitețe, raportându-te la textul lui Mihail Șerban și la experiența personală/culturală.
Structura care ia punctaj maxim: opinie (1p) → argument 1 enunțat (2p) și dezvoltat (2p) → argument 2 enunțat (2p) și dezvoltat (2p) → valorificarea textului (3p) + experiență personală/culturală (1p) → concluzie (1p) → conectori (2p) + normele limbii, ortografie și punctuație, așezare în pagină, număr de cuvinte (4p).
Model (≈ 225 de cuvinte):
Consider că vorbitul excesiv este o dovadă de impolitețe, chiar dacă nu este întotdeauna intenționat, deoarece arată lipsă de atenție față de ceilalți.
În primul rând, cel care vorbește fără oprire nu le mai lasă celorlalți dreptul de a se exprima. În textul Amintiri de Mihail Șerban, publicistul aflat în vizită la Sadoveanu monopolizează conversația, sărind de la un subiect la altul, fără să observe tăcerea gazdei sau privirile acesteia aruncate spre ceas. Deși este un om „foarte deștept și foarte cult”, el îi obosește pe toți, iar Constantin Mitru ajunge să iasă din cameră. Așadar, inteligența nu scuză lipsa de măsură.
În al doilea rând, vorbitul excesiv irosește timpul celorlalți. Publicistul uită chiar de propria întâlnire, la care întârzie o oră și jumătate. Din experiența personală, la un proiect de grup, un coleg care vorbea continuu ne-a făcut să pierdem aproape toată ora fără să luăm vreo decizie, iar ceilalți s-au simțit ignorați.
Prin urmare, a ști să asculți este la fel de important ca a ști să vorbești. Politețea înseamnă și respect pentru timpul și cuvântul celorlalți.
Observă conectorii: „În primul rând”, „Deși”, „Așadar”, „În al doilea rând”, „Prin urmare” — baremul îi punctează separat (2p).
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Cerința: prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul din Catastrofa de Liviu Rebreanu.
Ce cere baremul: numirea tipului — perspectivă de tip obiectiv (2p) — și prezentarea ei, ilustrată cu exemple din fragment (4p; 2p ezitantă, 1p simpla indicare a unor particularități fără raportare la text), plus 4p pentru redactare.
Model (≈ 115 cuvinte):
În fragmentul din nuvela Catastrofa de Liviu Rebreanu, perspectiva narativă este de tip obiectiv. Naratorul nu participă la acțiune și relatează la persoana a III-a despărțirea dintre David și Oprișor: „Apoi se despărțiră ca doi străini”. El este omniscient, pentru că pătrunde în conștiința personajelor și știe că amândoi simt că îi desparte un zid. Totodată, naratorul cunoaște trăirile lui David, care se pomenește invidiindu-l pe camaradul său, iar gândul acestuia este redat în vorbire directă: „Iată un om fericit care știe ce are să facă!”. Comparația frământărilor cu o „fulgerare năprasnică” arată că naratorul obiectiv se concentrează asupra dramei interioare a personajului.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularitățile de construcție a unui personaj dintr-un text dramatic studiat.
Ce punctează baremul (18p conținut + 12p redactare):
- Statutul social, psihologic, moral al personajului (6p; 3p ezitant, 1p schematic).
- O trăsătură numită (2p) + ilustrată prin două scene/secvențe comentate (2 × 2p).
- Două componente de structură și/sau de limbaj ale textului dramatic (acțiune, conflict dramatic, notațiile autorului, limbaj, act, scenă), cu justificarea relevanței (2 × 3p).
Textul ales: comedia O scrisoare pierdută (1884) de I. L. Caragiale, personajul Nae Cațavencu.
Eseu-model (≈ 500 de cuvinte)
Ion Luca Caragiale este cel mai important dramaturg român, iar O scrisoare pierdută, comedie jucată pentru prima dată în 1884, satirizează moravurile politice dintr-un oraș de provincie aflat în campanie electorală. Unul dintre personajele centrale este Nae Cațavencu, construit ca tip al demagogului și al parvenitului.
Din punct de vedere social, Cațavencu este avocat, director al ziarului „Răcnetul Carpaților” și prezident al societății „Enciclopedia Cooperativă Aurora Economică Română”. El reprezintă opoziția și dorește să fie ales deputat. Din punct de vedere psihologic, este ambițios, abil, dar lipsit de stăpânire de sine, trecând rapid de la aroganță la umilință. Din punct de vedere moral, este un om lipsit de scrupule, care folosește șantajul pentru a-și atinge scopul și care se declară patriot doar din interes.
Trăsătura dominantă a personajului este demagogia. O primă scenă semnificativă este discursul lui Cațavencu din actul al III-lea, la adunarea electorală. Emoționat, el își începe discursul cu „lacrimi” prefăcute și cu fraze sforăitoare despre patrie și progres. Ideile sale sunt confuze și contradictorii, iar tautologii precum cea despre poporul care, dacă nu merge înainte, „stă pe loc” scot în evidență incultura ascunsă sub retorica bombastică. Scena arată că discursul lui este doar un instrument de manipulare. A doua scenă relevantă este cea din actul al IV-lea, după ce scrisoarea îi este luată și Cațavencu își pierde arma șantajului. El trece imediat de partea învingătorilor și ține un discurs de împăcare la petrecerea finală, ridicând paharul în cinstea lui Dandanache. Schimbarea bruscă de atitudine confirmă lipsa de convingeri reale și demagogia personajului.
O primă componentă relevantă este limbajul. Cațavencu folosește neologisme pronunțate greșit, formulări pompoase și tautologii, care produc comicul de limbaj. Această vorbire arată contrastul dintre pretenția de intelectual și cultura superficială a personajului. Limbajul devine, astfel, principala modalitate de caracterizare indirectă, prin care Caragiale demască demagogia.
A doua componentă semnificativă este conflictul dramatic, declanșat de pierderea scrisorii de amor a Zoei către Tipătescu, pe care Cațavencu o găsește. Conflictul dintre opoziție și grupul puterii se poartă prin șantaj: Cațavencu cere candidatura în schimbul scrisorii. Evoluția conflictului, cu răsturnări de situație, scoate în evidență oscilațiile personajului: la început este sigur pe sine și insolent, apoi, după ce pierde scrisoarea, devine umil și servil. Conflictul arată astfel natura duplicitară a lui Cațavencu.
În concluzie, Nae Cațavencu este un personaj memorabil al comediei românești, construit prin limbaj, prin conflict și prin scene care îi dezvăluie demagogia. Prin el, Caragiale creează un tip uman universal: politicianul care vorbește despre patrie doar pentru propriul interes.
Ce urmărește evaluatorul la eseu
- Statutul este prezentat social, psihologic și moral, cu dovezi din piesă.
- Scenele sunt comentate în raport cu trăsătura, nu repovestite.
- Componentele alese sunt specifice textului dramatic și legate de personaj.
- Introducere, cuprins, încheiere și minimum 400 de cuvinte.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I.A (1–5) | 30p | răspunsuri în enunțuri, justificare cu citat |
| I.B | 20p | opinie + 2 argumente dezvoltate + text + experiență + concluzie |
| II | 10p | „perspectivă obiectivă” + exemple din text |
| III | 30p | statut, trăsătură + 2 scene comentate, 2 componente ale textului dramatic, minimum 400 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |