Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2022 la Limba și literatura română, profil uman, sesiunea iunie–iulie, varianta 6. Textul-suport de la Subiectul I este un fragment din Doamna Elena Cuza de Nicolae Iorga (volumul Oameni cari au fost). La Subiectul al II-lea apare un fragment din romanul Întunecare de Cezar Petrescu, iar eseul de la Subiectul al III-lea cere construcția unui personaj dintr-o comedie studiată.
Sfat: subiectele I și II coincid cu cele de la profilul real, varianta 6; diferă doar eseul. Răspunsurile de mai jos arată ce punctează baremul și cum să formulezi. Nu le învăța pe de rost — folosește-le ca structură și scrie cu propriile cuvinte.
Subiectul I (50 de puncte)
A. Cerințe pe text (30 de puncte)
1. Sensul din text al secvenței „de față” (6p)
Model: În textul dat, secvența „de față” are sensul de „prezenți”.
Punctaj: 4p sensul, 1p enunț, 1p exprimare.
2. Scopul vizitei studentelor (6p)
Model: Studentele o vizitează pe Elena Cuza pentru a-i prezenta o scrisoare omagială din partea colegelor lor de la Universitatea din București.
Punctaj: 4p + 1p + 1p.
3. O reacție a Elenei Cuza la auzul numelui soțului + justificare (6p)
Model: Când aude pomenindu-se numele soțului ei, Elena Cuza lăcrimează, lucru dovedit de secvența „o lacrimă mare se strecură încet”.
Punctaj: 2p reacția, 2p secvența, 1p + 1p.
4. De ce locuiește Elena Cuza la Piatra-Neamț (6p)
Model: După revenirea în țară, Elena Cuza locuiește la Piatra-Neamț pentru că nu mai avea o casă proprie: își dăruise locuința lui Theodor Rosetti înainte de a pleca. La întoarcere, o familie bogată din Piatra-Neamț i-a oferit găzduire într-o căsuță curată, pe care fosta Doamnă a acceptat-o.
Punctaj: 4p explicație nuanțată (2p încercare), 1p + 1p.
5. O trăsătură morală a Elenei Cuza, în 30–50 de cuvinte (6p)
Model (≈ 45 de cuvinte): O trăsătură morală a Elenei Cuza este modestia. Deși fusese Doamna țării, ea trăiește într-o căsuță simplă, poartă o rochie săracă de doliu și îi primește pe vizitatori fără fast. Simplitatea ei se îmbină însă cu demnitatea unei adevărate suverane.
Punctaj: 2p trăsătura, 2p prezentare nuanțată, 1p numărul de cuvinte, 1p exprimare. Acceptate și: patriotismul („Să trăiască România tânără!”), demnitatea.
B. Text argumentativ (20 de puncte)
Cerința: argumentează, în minimum 150 de cuvinte, dacă întâlnirea cu o personalitate produce sau nu emoție, raportându-te la fragment și la experiența personală/culturală.
Structura punctată (barem 2022): opinie (1p), două argumente enunțate (4p) și dezvoltate (4p), valorificarea textului (3p) + experiență (1p), concluzie (1p), conectori (2p), norme (1p), ortografie–punctuație (1p), așezare (1p), minimum 150 de cuvinte (1p).
Model (≈ 220 de cuvinte):
Cred că întâlnirea cu o personalitate produce, de cele mai multe ori, o emoție puternică, deoarece ne pune în contact direct cu cineva care a marcat istoria sau cultura.
În primul rând, o personalitate trezește emoție prin ceea ce reprezintă pentru o comunitate. În textul lui Nicolae Iorga, studentele care îi citesc Elenei Cuza scrisoarea omagială sunt emoționate, iar autorul însuși îndrăznește cu greu să o privească în ochi. Pentru ei, femeia micuță și fragilă din fotoliu este soția domnitorului Unirii, adică o parte vie a istoriei naționale. De aceea, întâlnirea capătă aproape o valoare sacră.
În al doilea rând, întâlnirea cu un om pe care îl admirăm ne poate inspira. Din experiența personală, la un festival de carte am vorbit câteva minute cu un scriitor ale cărui romane le citisem. Am fost atât de emoționat, încât abia am reușit să-i cer un autograf, dar sfaturile lui despre lectură m-au motivat să scriu și eu pentru revista școlii.
În concluzie, întâlnirea cu o personalitate nu ne lasă indiferenți. Emoția provine din respectul pentru valoarea omului și din conștiința că trăim un moment unic.
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Cerința: prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul din Întunecare de Cezar Petrescu.
Ce cere baremul: perspectivă de tip obiectiv (2p) + prezentare nuanțată, cu exemple: relatare la persoana a III-a, omnisciență (4p) + redactare (4p).
Model (≈ 110 cuvinte):
În fragmentul din romanul Întunecare de Cezar Petrescu, perspectiva narativă este de tip obiectiv. Naratorul nu este personaj și relatează la persoana a III-a: Radu Comșa se oprește în ușă și face semn că i-a văzut pe ceilalți. Naratorul este omniscient, deoarece cunoaște gândurile personajelor: știe că tonul unchiului Pol arată disprețul acestuia față de necunoscutul în haine decolorate. De asemenea, el cunoaște trecutul lui Virgil Probotă, fost preceptor al copiilor, și amintirea pe care le-a lăsat-o acestora. Dialogul scurt alternează cu descrierea și cu portretul, iar relatarea rămâne credibilă și detașată.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularitățile de construcție a unui personaj dintr-o comedie studiată.
Ce punctează baremul (18p + 12p redactare):
- Statutul social, psihologic, moral al personajului (6p; 3p ezitant; 1p schematic).
- O trăsătură menționată (2p) + ilustrată prin două scene comentate (2 × 2p).
- Două componente de structură și/sau limbaj relevante pentru construcția personajului (2 × 3p; 2p fără justificarea relevanței).
Textul ales: O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale (1884); personajul: Nae Cațavencu.
Eseu-model (≈ 430 de cuvinte)
O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale este o comedie de moravuri care satirizează viața politică a unui oraș de provincie în timpul alegerilor. Unul dintre cele mai memorabile personaje ale piesei este Nae Cațavencu, liderul grupării „independente”, care încearcă să obțină candidatura de deputat prin șantaj.
Statutul social al lui Cațavencu este cel al unui avocat, director al ziarului Răcnetul Carpaților și președinte al societății „Enciclopedia-cooperativa-economică-progresul-ul”. El reprezintă opoziția față de grupul prefectului Tipătescu și aspiră la o poziție politică. Psihologic, este ambițios, abil, dar și instabil: trece rapid de la aroganță la umilință, în funcție de împrejurări. Moral, este un impostor fără scrupule, care pretinde că apără interesele țării, dar urmărește doar propriul folos. Caragiale îl construiește ca pe tipul demagogului.
Trăsătura definitorie a personajului este demagogia, adică folosirea unui discurs patriotic emfatic pentru a ascunde interese personale. Ea apare mai întâi în actul al II-lea, în scena negocierii cu Tipătescu și cu Zoe. Cațavencu cere, în schimbul scrisorii de amor, sprijinul pentru alegere, dar își prezintă cererea ca pe o datorie față de „țărișoara” lui. Contrastul dintre vorbele nobile și gestul de șantaj arată ipocrizia personajului.
A doua scenă relevantă este discursul de la întrunirea electorală din actul al III-lea. Cațavencu își începe intervenția cu o falsă emoție, se oprește pentru a-și stăpâni „lacrimile” și rostește fraze lipsite de logică, precum ideea că un popor care nu merge înainte stă pe loc. Publicul îl aplaudă, iar personajul se crede un mare orator. Scena arată că demagogia lui se bazează pe efecte retorice, nu pe idei.
O primă componentă relevantă pentru construcția personajului este caracterizarea indirectă prin limbaj. Cațavencu folosește greșit neologismele, face confuzii și formulează enunțuri tautologice, ceea ce îi trădează incultura sub aparența de om luminat. Faptul că nu-și înțelege propriile vorbe, deși pretinde că luminează poporul, amplifică efectul comic și scoate în evidență tocmai impostura.
A doua componentă este conflictul dramatic, prin care se urmărește evoluția personajului. Cât timp deține scrisoarea, Cațavencu este arogant și sigur pe sine. După ce își pierde pălăria cu scrisoarea, iar Dandanache primește candidatura, el devine slugarnic și umil. În final, după ce Zoe îl iartă, el conduce chiar manifestația în cinstea noului deputat. Această schimbare rapidă de atitudine arată lipsa oricăror principii și transformă personajul într-o figură a adaptării oportuniste. Astfel, evoluția lui în conflict confirmă trăsătura dominantă: vorbele mari se schimbă după interes, iar demagogul rămâne același indiferent de tabără.
În concluzie, Nae Cațavencu este un personaj construit prin limbaj, prin gesturi și prin poziția lui în conflictul dramatic. Prin el, Caragiale creează un portret satiric al demagogului, un tip uman care rămâne recognoscibil și astăzi.
Greșeli frecvente
- Descrii doar ce face Cațavencu, fără să numești trăsătura.
- Prezinți doar statutul social, uitând de cel psihologic și moral.
- Analizezi limbajul fără să arăți ce spune despre personaj.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I.A (1–5) | 30p | reacția + secvența cu lacrima la 3; trăsătura numită la 5 |
| I.B | 20p | valorificarea textului + experiență + minimum 150 de cuvinte |
| II | 10p | „perspectivă de tip obiectiv” + omnisciență ilustrată |
| III | 30p | statut, trăsătură + 2 scene, 2 componente legate de personaj, minimum 400 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |