Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2019 la Limba și literatura română, profil uman, simularea pentru clasa a XII-a. Textul-suport de la Subiectul I este un fragment din Sub constelațiile numerelor de Ion Barbu, despre profesorul de matematică Banciu de la Liceul „Lazăr”. La Subiectul al II-lea se comentează un fragment din poezia Toamnă de suflet de Tudor Arghezi, iar eseul de la Subiectul al III-lea cere relația dintre două personaje dintr-un roman interbelic.
Sfat: subiectele I și II coincid cu cele de la simularea pentru profilul real; diferă doar eseul. Răspunsurile de mai jos arată ce punctează baremul și cum să formulezi. Nu le învăța pe de rost — folosește-le ca structură și scrie cu propriile cuvinte.
Subiectul I (50 de puncte)
A. Cerințe pe text (30 de puncte)
1. Sensul din text al secvenței „să-i soarbă învățătura” (6p)
Model: În textul dat, secvența „să-i soarbă învățătura” indică dorința elevilor de cunoaștere, nevoia lor de a învăța cu nesaț tot ce le preda profesorul.
Punctaj: 4p sensul, 1p enunț, 1p exprimare.
2. Localitatea din care vine autorul (6p)
Model: Autorul vine la București din Câmpulung.
De ce: textul îi numește pe cei patru prieteni „mici câmpulungeni ambițioși”. (4p + 1p + 1p)
3. O caracteristică a matematicianului autentic + justificare (6p)
Model: O caracteristică a unui matematician autentic este pasiunea pentru cercetare, lucru dovedit de mărturisirea autorului că Banciu i-a sădit „patima cercetării, fără de care nu poți fi matematician”.
Punctaj: 2p caracteristica (rigoarea, pasiunea cercetării, emoția în fața unei teoreme), 2p secvența, 1p + 1p.
4. De ce Banciu a însemnat mai mult pentru autor decât pentru colegi (6p)
Model: Profesorul Banciu a reprezentat mai mult pentru autor deoarece acesta a ales o carieră în matematică. Pentru Ion Barbu, Banciu a fost un model și un maestru care nu doar l-a informat, ci i-a transmis rigoarea, emoția în fața frumuseții unei teoreme și pasiunea cercetării, adică tot ce i-a definit apoi profesia.
Punctaj: 4p explicație nuanțată (2p încercare), 1p + 1p.
5. Transformarea elevilor în primul semestru, în 30–50 de cuvinte (6p)
Model (≈ 45 de cuvinte): În primul semestru, elevii veniți din orașe diferite își pierd identitatea de provinciali și devin „lăzăriști”. Mai mult, ei capătă conștiința apartenenței la un grup aparte, clasa lui Banciu, și un sentiment clar de diferențiere față de ceilalți, datorat exigenței profesorului.
Punctaj: 4p prezentare nuanțată, 1p numărul de cuvinte, 1p exprimare.
B. Text argumentativ (20 de puncte)
Cerința: argumentează, în minimum 150 de cuvinte, dacă profesorii influențează sau nu elevii în alegerea carierei, raportându-te la fragment și la experiența personală/culturală.
Structura punctată: opinie (1p), două argumente enunțate (4p) și dezvoltate (4p), raportare la text (3p) + experiență (1p), concluzie (1p), conectori (2p), norme (2p), ortografie–punctuație (1p), așezare (1p).
Model (≈ 220 de cuvinte):
Consider că profesorii influențează în mod semnificativ alegerea carierei, mai ales atunci când reușesc să le transmită elevilor pasiunea pentru disciplina lor.
În primul rând, un profesor dedicat poate trezi interesul pentru un domeniu. În fragmentul din Sub constelațiile numerelor, Ion Barbu arată că profesorul Banciu le-a impus elevilor o „trăire matematică aproape exclusivă”: aceștia rezolvau probleme pentru Gazeta matematică și sufereau când soluțiile le erau respinse. Pentru autor, influența a fost decisivă, deoarece a devenit matematician, iar Banciu a rămas pentru el „maestrul” de la care a învățat esențialul.
În al doilea rând, profesorii sunt adesea primele modele profesionale pe care le întâlnim. Din experiența personală, o profesoară de biologie m-a încurajat să particip la olimpiadă și mi-a arătat cum funcționează un laborator. Datorită ei, mă gândesc acum să urmez Facultatea de Medicină. Fără acest sprijin, probabil că nu aș fi descoperit că îmi place cercetarea.
Prin urmare, deși decizia finală aparține elevului, profesorii pot fi cei care îi deschid drumul. Un dascăl pasionat poate schimba destinul unui tânăr.
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Cerința: comentează, în minimum 50 de cuvinte, fragmentul din Toamnă de suflet de T. Arghezi, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
Ce cere baremul: comentariu nuanțat care leagă ideea poetică de mijloacele artistice (6p; 3p ezitant; 1p simpla numire) + 4p redactare.
Model (≈ 120 de cuvinte):
Fragmentul din poezia Toamnă de suflet de Tudor Arghezi exprimă sentimentul trecerii ireversibile a timpului și apropierea de sfârșitul vieții. Ideea poetică se construiește prin comparația zilelor cu niște „bărci tăcute”, care pleacă fără lopeți, sugerând că timpul se scurge de la sine, fără ca omul să-l poată controla. Epitetul „albe” poate trimite la zilele senine, dar și la golul lor. Metafora serii, extinsă de la peisaj la „șirul vieții noastre”, transformă amurgul în imagine a bătrâneții. Steaua care păzește „cripta nopții” anunță moartea, iar enumerația negativă („fără sunet, nici vânt, nici amintiri”) sugerează vidul. Opoziția „ieri”–„azi” și imaginea „convoiului de goluri” accentuează senzația de pierdere continuă.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de minimum 400 de cuvinte despre relația dintre două personaje dintr-un roman interbelic studiat.
Ce punctează baremul (18p + 12p redactare):
- Statutul social, psihologic, moral al fiecărui personaj (2 × 3p).
- Evoluția relației prezentată (2p) + ilustrată prin două episoade comentate (2 × 2p).
- Două componente de structură, compoziție și limbaj relevante pentru evoluția relației (2 × 3p; 2p fără justificare).
Textul ales: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu (1930); personajele: Ștefan Gheorghidiu și Ela.
Eseu-model (≈ 450 de cuvinte)
Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, apărut în 1930, este un roman psihologic de analiză, în care iubirea este privită prin conștiința unui intelectual însetat de absolut. Relația dintre Ștefan Gheorghidiu și soția sa, Ela, constituie nucleul primei părți a romanului.
Ștefan Gheorghidiu este, la început, student sărac la Filozofie, iar mai târziu, după o moștenire neașteptată, devine un om înstărit; în prezentul narațiunii este sublocotenent pe front. Psihologic, este un introvertit hiperlucid, care își analizează orice trăire, iar moral este un idealist intransigent, care refuză compromisul.
Ela este studentă la Litere, orfană, crescută de o mătușă, și cea mai frumoasă colegă a facultății. Ea este cunoscută doar prin ochii lui Ștefan, ceea ce face dificilă o caracterizare sigură. Pare inițial o tânără tandră și admirativă, dar, după moștenire, se lasă atrasă de lumea mondenă. Moral, rămâne ambiguă: cititorul nu află niciodată dacă l-a înșelat sau nu pe soțul ei.
Relația dintre cei doi evoluează de la iubirea idealizată la criza geloziei și, în final, la detașare. Primul episod semnificativ este cel al căsătoriei. Ștefan mărturisește că a fost impresionat mai întâi de orgoliul de a fi iubit de cea mai frumoasă studentă și că iubirea a crescut treptat, din „duioșie” și obișnuință. Relația începe, așadar, sub semnul admirației reciproce, într-o perioadă de sărăcie fericită.
Al doilea episod relevant este excursia la Odobești, organizată după ce Ștefan primește moștenirea. Ela îi acordă multă atenție domnului G., iar Ștefan interpretează fiecare gest ca pe un semn al trădării. Din acest moment, iubirea se transformă în suferință, iar distanța dintre soți crește: ea dorește viață mondenă, el caută absolutul. În final, întors de pe front, Ștefan constată că s-a detașat și îi lasă Elei casa și banii, adică „tot trecutul”, ceea ce marchează sfârșitul relației.
O primă componentă relevantă pentru evoluția relației este perspectiva narativă subiectivă. Romanul este scris la persoana I, din punctul de vedere al lui Ștefan, iar Ela nu are niciodată o voce proprie. De aceea, relația este prezentată prin filtrul geloziei lui, iar infidelitatea rămâne neconfirmată. Această perspectivă transformă iubirea într-o dramă a cunoașterii: Ștefan nu suferă doar din dragoste, ci și din imposibilitatea de a afla adevărul.
A doua componentă este timpul subiectiv. Povestea iubirii este evocată retrospectiv, în timp ce eroul se află pe front, iar memoria involuntară reconstituie episoadele în ordinea lor afectivă, nu cronologică. Astfel, prezentul războiului relativizează trecutul: confruntat cu moartea, Ștefan înțelege cât de mică devine drama conjugală, iar detașarea de Ela apare ca o consecință firească a acestei experiențe.
În concluzie, relația dintre Ștefan Gheorghidiu și Ela, construită prin perspectivă subiectivă și prin timp psihologic, ilustrează drama unui intelectual care caută în iubire absolutul și descoperă, în final, relativitatea oricărei certitudini.
Greșeli frecvente
- Descrii doar statutul lui Ștefan și uiți de Ela — pierzi 3p.
- Nu formulezi explicit evoluția relației.
- Povestești excursia de la Odobești fără să arăți ce schimbă în relație.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I.A (1–5) | 30p | Câmpulung dedus din text; secvența despre „patima cercetării” |
| I.B | 20p | opinie + 2 argumente dezvoltate + text + experiență + concluzie |
| II | 10p | legătura idee poetică–mijloace artistice |
| III | 30p | statutul ambelor personaje, evoluția relației + 2 episoade, 2 componente, minimum 400 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |