Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a modelului de subiect pentru Bacalaureatul 2019 la Limba și literatura română, profil uman. Textul-suport de la Subiectul I este un fragment din Jurnal de Tudor Vianu, despre revenirea autorului la Viena, în 1957. La Subiectul al II-lea apare un fragment din romanul Adam și Eva de Liviu Rebreanu, iar eseul de la Subiectul al III-lea cere construcția unui personaj dintr-un roman al experienței.
Sfat: subiectele I și II coincid cu cele din modelul pentru profilul real; diferă doar eseul. Pentru acest model nu a fost publicat un barem separat, așa că punctajele de mai jos urmează baremul modelului de la profilul real (identic la Subiectele I și II) și structura standard a baremului pentru eseul despre personaj. Răspunsurile de mai jos arată ce punctează baremul și cum să formulezi. Nu le învăța pe de rost — folosește-le ca structură și scrie cu propriile cuvinte.
Subiectul I (50 de puncte)
A. Cerințe pe text (30 de puncte)
1. Sensul secvenței „nu putem trece cu vederea” (6p)
Model: În textul dat, secvența „nu putem trece cu vederea” indică imposibilitatea de a ignora anumite aspecte, adică „nu putem neglija”.
Punctaj: 4p sensul, 1p enunț, 1p exprimare.
2. O clădire supusă restaurării (6p)
Model: O clădire supusă procesului de restaurare este Catedrala Sfântul Ștefan, al cărei turn fusese reclădit de curând.
Punctaj: 4p + 1p + 1p.
3. Atitudinea autorului la revenirea la Viena (primul paragraf) + justificare (6p)
Model: În momentul revenirii la Viena, autorul are o atitudine nostalgică, lucru dovedit de secvența „am alergat pe locurile unde am fost student odată, grăbit să surprind năluca trecutului”.
Punctaj: 2p atitudinea (nostalgie), 2p secvența, 1p + 1p.
4. De ce spectacolul Tristan și Isolda îi provoacă nedumerire (6p)
Model: Spectacolul Tristan și Isolda îi provoacă autorului nedumerire din cauza intervențiilor din finalul operei, pe care le consideră inexplicabile. Deși admiră vocile și ansamblul, el observă că punerea în scenă modifică încheierea cunoscută a lucrării lui Wagner, fără să înțeleagă motivul acestei schimbări.
Punctaj: 4p explicație nuanțată (2p încercare), 1p + 1p.
5. O trăsătură a vienezilor, în 30–50 de cuvinte (6p)
Model (≈ 40 de cuvinte): O trăsătură a vienezilor este politețea. Autorul regăsește „vechea lume politicoasă și amicală”: vânzătoarele își salută clienții printr-o mică frază muzicală, iar chelnerii și agenții de circulație îi iau pe străini sub protecția lor, cu gravitate sau cu umor.
Punctaj: 1p numirea trăsăturii, 3p prezentare nuanțată, 1p numărul de cuvinte, 1p exprimare. Acceptate și: hărnicia, simțul umorului, atașamentul față de oraș.
B. Text argumentativ (20 de puncte)
Cerința: argumentează, în minimum 150 de cuvinte, dacă transformările din societate se reflectă sau nu în înfățișarea unui oraș, raportându-te la fragment și la experiența personală/culturală.
Structura punctată: opinie (1p), două argumente enunțate (4p) și dezvoltate (4p), raportare la text (3p) + experiență (1p), concluzie (1p), conectori (2p), norme (2p), ortografie–punctuație (1p), așezare (1p).
Model (≈ 220 de cuvinte):
Consider că transformările din societate se reflectă direct în înfățișarea unui oraș, deoarece arhitectura și viața străzii exprimă valorile și nevoile locuitorilor.
În primul rând, evenimentele istorice lasă urme vizibile asupra orașelor. În Jurnal, Tudor Vianu observă că la Viena, după al Doilea Război Mondial, se mai văd distrugeri, iar reconstrucția s-a făcut în stil funcțional, nu baroc. În fața Catedralei Sfântul Ștefan a apărut o clădire imensă, fără fantezie, comparată cu „un furnicar cu o mie de ochi”. Așadar, nevoia rapidă de locuințe după război a schimbat caracterul orașului.
În al doilea rând, progresul tehnologic și modul de viață modern modifică imaginea străzilor. Și în fragment apar automobilele, becurile de neon și materialele plastice noi. Din experiența personală, în orașul meu, Cluj-Napoca, în ultimii ani au apărut clădiri de birouri din sticlă, piste pentru biciclete și trotinete electrice, semn că orașul s-a adaptat industriei IT și unui public tânăr.
Prin urmare, orașul este o oglindă a societății. Provocarea este ca schimbările să se facă fără a distruge identitatea și patrimoniul care îi dau farmec.
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Cerința: prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul din Adam și Eva de Liviu Rebreanu.
Ce cere baremul: perspectivă obiectivă (2p) + prezentare nuanțată, cu exemple: omnisciență, relatare la persoana a III-a (4p) + redactare (4p).
Model (≈ 110 cuvinte):
În fragmentul din romanul Adam și Eva de Liviu Rebreanu, perspectiva narativă este obiectivă. Naratorul nu este personaj și relatează la persoana a III-a, numindu-l pe protagonist „bolnavul” sau Toma Novac. Naratorul este omniscient: el pătrunde în sufletul personajului și știe că acestuia i se întruchipează din nou imaginea femeii văzute, că inima i se umple de o fericire „dureros de mare” și că, apoi, mintea îi devine limpede. De asemenea, gândurile lui Toma Novac despre fericire sunt redate în stil direct, între ghilimele. Relatarea este credibilă, iar naratorul nu își judecă personajul.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularitățile de construcție a unui personaj dintr-un roman al experienței studiat.
Ce se punctează (structura standard a baremului, 18p + 12p redactare):
- Statutul social, psihologic, moral al personajului (6p).
- O trăsătură menționată (2p) + ilustrată prin două scene/secvențe comentate (2 × 2p; rezumarea = 1p).
- Două componente de structură, compoziție și limbaj relevante pentru construcția personajului (2 × 3p).
Textul ales: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu (1930); personajul: Ștefan Gheorghidiu.
Eseu-model (≈ 430 de cuvinte)
Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu este un roman al experienței, în care autorul transpune în literatură propria trăire a frontului din 1916. Protagonistul, Ștefan Gheorghidiu, este un intelectual care cunoaște lumea prin două experiențe-limită: iubirea și războiul.
Statutul social al lui Ștefan Gheorghidiu evoluează: el este la început student sărac la Filozofie, apoi moștenitor bogat după moartea unchiului Tache, iar în prezentul narațiunii este sublocotenent de rezervă în armata română. Psihologic, este un introvertit, un spirit analitic și hipersensibil, care trăiește intens fiecare idee. Moral, este un om al principiilor, intransigent, care disprețuiește compromisul, lăcomia și superficialitatea lumii în care trăiește.
Trăsătura definitorie a personajului este luciditatea, adică nevoia de a-și analiza cu exactitate trăirile și realitatea. Ea se observă în scena mesei de la unchiul Tache, unde se discută moștenirea. Ștefan îi contrazice pe ceilalți membri ai familiei și pe unchiul Nae, apărându-și tatăl, un intelectual idealist, deși știe că acest gest îl poate costa partea de avere. Atitudinea arată că el judecă lucrurile după criterii morale și raționale, nu după interes.
A doua secvență relevantă este cea a experienței de pe front. Gheorghidiu își observă cu precizie propria frică, notează reacțiile corpului, haosul ordinelor și absurditatea morții. Chiar în mijlocul bombardamentului, el își analizează trăirile cu o luciditate aproape dureroasă. Această capacitate de autoanaliză îl ajută, în final, să se detașeze de drama geloziei și să înțeleagă cât de relativă a fost suferința sa.
O primă componentă relevantă pentru construcția personajului este caracterizarea, realizată în special indirect. Gheorghidiu se definește prin faptele, gândurile și limbajul său riguros, de om obișnuit cu filozofia. Caracterizarea directă apare foarte rar, uneori prin replicile altor personaje, cum ar fi Ela, care îi reproșează că este prea pretențios. Predominanța caracterizării indirecte și a autocaracterizării arată că personajul este construit din interior, conform esteticii autenticității.
A doua componentă este monologul interior, prin care cititorul are acces direct la conștiința eroului. Romanul este scris la persoana I, iar gândurile, îndoielile și analizele lui Gheorghidiu ocupă un spațiu mai mare decât faptele propriu-zise. Monologul interior redă obsesia geloziei, apoi experiența fricii pe front, ceea ce face ca personajul să fie perceput ca o conștiință în căutarea adevărului, nu ca un simplu participant la evenimente. Astfel, monologul interior face vizibilă luciditatea eroului și îl transformă pe cititor într-un martor direct al frământărilor sale.
În concluzie, Ștefan Gheorghidiu este un personaj modern, construit prin caracterizare predominant indirectă și prin monolog interior. Luciditatea lui, care îl face să sufere, este în același timp instrumentul prin care ajunge la cunoaștere, ceea ce definește esența romanului experienței.
Greșeli frecvente
- Prezinți doar statutul social, uitând de cel psihologic și moral.
- Numești trăsătura fără să o legi de secvențele comentate.
- Spui „monolog interior” fără să explici ce dezvăluie despre personaj.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I.A (1–5) | 30p | Catedrala Sfântul Ștefan la 2; nostalgia + secvența la 3 |
| I.B | 20p | opinie + 2 argumente dezvoltate + text + experiență + concluzie |
| II | 10p | „perspectivă obiectivă” + omnisciență ilustrată |
| III | 30p | statut, trăsătură + 2 secvențe, 2 componente legate de personaj, minimum 400 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |