Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2014 la Limba și literatura română, profil umanist/pedagogic, sesiunea august–septembrie, varianta 5. Subiectul I are nouă cerințe pe un fragment din romanul Lydda de Duiliu Zamfirescu, Subiectul al II-lea cere un text argumentativ despre rolul presei literare într-o epocă istorică și culturală, iar Subiectul al III-lea un eseu despre tema și viziunea despre lume dintr-un text poetic postbelic.
Sfat: la itemul 7 perfectul simplu („intrai”, „mă deșteptai”) trebuie recunoscut după terminațiile -ai, -ă, -i — nu-l confunda cu imperfectul. La eseu, perioada postbelică înseamnă, practic, neomodernismul: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Sinonime neologice pentru „a se îndrepta” și „deodată” (2p)
Model: a se îndrepta – a se remedia, a se ameliora; deodată – brusc, subit.
2. Rolul semnului întrebării în „În ce putea să mai creadă?” (2p)
Model: Semnul întrebării marchează sfârșitul unui enunț interogativ; aici, întrebarea este retorică și exprimă îndoiala naratorului față de speranțele Lyddei.
3. Enunț cu sensul conotativ al substantivului „lumină” (2p)
Model: Profesoara de română a fost pentru mine o adevărată lumină în anii de liceu. (sens conotativ: îndrumare, sprijin spiritual)
4. Două cuvinte/secvențe din câmpul semantic al artei (4p)
Model: „portret” și „pânza” (se acceptă: „tabloului”, „cadru”, „poezie”, „frumusețe”).
5. Tipul de perspectivă narativă (4p)
Model: Perspectiva narativă este subiectivă: naratorul este personaj, tatăl tânărului din portret, și relatează la persoana I („am mers”, „îmi tremurau picioarele”), comunicând direct trăirile sale.
6. Două secvențe cu dimensiunea spațială (4p)
Model: „într-un salonaș plin de lumină” și „În fața ușei” (se acceptă și „camera de alături”).
7. Rolul verbelor la perfectul simplu (4p)
Model: Verbele la perfectul simplu („intrai”, „mă deșteptai”, „mă sculai”, „atinsei”) redau acțiuni încheiate de curând, care se succed rapid și dau dinamism relatării. Ele marchează momentele-cheie ale vizitei — intrarea, trezirea din reverie, gestul de consolare — și dau povestirii un aer de oralitate și de apropiere în timp, ca și cum naratorul ar retrăi scena. Prin contrast, imperfectul descrie stările interioare.
8. Două trăsături ale genului epic, ilustrate (4p)
Model: Prima trăsătură este prezența instanțelor comunicării narative: naratorul-personaj și Lydda, logodnica fiului său. A doua este îmbinarea narațiunii cu dialogul: acțiunile vizitei sunt relatate succesiv, iar personajele comunică direct, de exemplu prin întrebarea Lyddei despre asemănarea portretului.
9. Comentariul secvenței (60–100 de cuvinte) (4p)
Model (≈ 90 de cuvinte): Secvența surprinde momentul de maximă intensitate emoțională al naratorului, aflat în fața portretului fiului mort. Verbul „mă hipnotiza” arată forța artei de a-l transporta într-o lume a iluziei. Imaginea fiului care pare că vine din fundul tabloului, cu brațele deschise, sugerează dorința tatălui de a fi iertat. Antiteza dintre fascinația iluziei și durerea care îi „sfâșie” sufletul exprimă un amestec de bucurie și suferință. Fraza finală, aproape o exclamație, mărturisește neputința limbajului de a exprima remușcarea pentru ceea ce nu mai poate fi reparat.
Punctaj: 3p comentariul + 1p limita de cuvinte.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Cerința: text argumentativ de 150–300 de cuvinte despre rolul presei literare într-o epocă/perioadă istorică și culturală.
Model (≈ 250 de cuvinte):
Consider că revistele literare au avut un rol decisiv în formarea și orientarea culturii unei epoci, deoarece au promovat scriitori noi și au stimulat dezbaterea de idei.
În primul rând, presa literară a fost, de multe ori, locul în care s-au afirmat marii autori. De exemplu, revista Convorbiri literare, condusă de Titu Maiorescu și apărută la Iași în 1867, i-a publicat pe Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale și Ioan Slavici, care au devenit clasicii literaturii române. Fără această tribună, o parte din operele lor ar fi ajuns mult mai greu la public. Prin urmare, revistele au funcționat ca o rampă de lansare pentru talente.
În al doilea rând, presa literară a exprimat programele și direcțiile estetice ale unei perioade. În perioada interbelică, Sburătorul lui Eugen Lovinescu susținea modernismul și sincronizarea cu Occidentul, iar Gândirea promova tradiționalismul și spiritualitatea ortodoxă. Polemica dintre ele a obligat scriitorii și cititorii să reflecteze asupra identității culturii românești. Astfel, presa a creat un spațiu al dialogului și al confruntării de idei.
În concluzie, revistele literare nu au fost simple publicații, ci adevărate instituții culturale, care au descoperit valori și au definit orientările unei epoci.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de 600–900 de cuvinte despre tema și viziunea despre lume dintr-un text poetic postbelic.
Repere (câte 4p): două trăsături de încadrare în perioada postbelică; două imagini/idei poetice; patru elemente de compoziție și limbaj (4 × 1p); opinie argumentată. Redactare: 14p.
Textul ales: Leoaică tânără, iubirea de Nichita Stănescu (alternative: Marin Sorescu – Ca o pasăre, Shakespeare).
Eseu-model (≈ 610 de cuvinte)
Nichita Stănescu este cel mai important reprezentant al generației șaizeciste, care a readus în poezia românească libertatea expresiei după perioada realismului socialist. Poezia Leoaică tânără, iubirea, inclusă în volumul O viziune a sentimentelor (1964), este o artă poetică a iubirii, în care sentimentul este înfățișat ca o forță ce transformă ființa și lumea.
Textul aparține neomodernismului postbelic. O primă trăsătură este redescoperirea lirismului subiectiv, după anii în care poezia fusese obligată să slujească ideologia: eul liric își exprimă direct emoția, într-un limbaj personal. A doua trăsătură este metafora insolită, abstractă, care transformă sentimentul într-o realitate concretă și chiar animală. Se adaugă ambiguitatea limbajului și reflecția asupra raportului dintre eu și cosmos.
Tema poeziei este iubirea, înțeleasă ca experiență revelatoare. Viziunea despre lume este una în care sentimentul erotic schimbă percepția asupra realității: după întâlnirea cu iubirea, lumea pare reînnoită, iar eul liric nu se mai recunoaște.
O primă imagine poetică relevantă este cea a iubirii-leoaică. În prima strofă, iubirea îi sare în față eului liric ca o fiară care „pândise” de mult. Metafora sugerează caracterul neașteptat, violent și irezistibil al sentimentului. Iubirea nu este căutată, ci îl surprinde pe om, îl rănește și îl transformă, la fel ca o pradă atinsă de colții leoaicei.
A doua imagine este cea a lumii transfigurate. În a doua strofă, cercul naturii se strânge în jurul eului, iar privirea iubitului ajunge până la cer și la cocorii în zbor. Universul se reorganizează în funcție de sentimentul nou: totul devine centrat pe ființa îndrăgostită. Spațiul exterior se dilată și se comprimă, sugerând o stare de euforie și de amețeală.
Un prim element de compoziție semnificativ este titlul, o metaforă care asociază iubirea cu o leoaică tânără. Asocierea sugerează vitalitatea, frumusețea și agresivitatea sentimentului, care nu poate fi controlat. Titlul este reluat în incipit, ceea ce îi accentuează importanța. Al doilea element este structura în trei strofe, care urmează etapele experienței erotice: apariția bruscă a iubirii, transformarea lumii și, în final, transformarea eului. Al treilea element este finalul, în care eul liric își pipăie chipul și nu mai recunoaște sprânceana, tâmpla și bărbia, iar iubirea îi „lunecă” pe față ca o leoaică arămie. Imaginea arată că iubirea modifică identitatea, iar ființa nu se mai regăsește după această experiență. Al patrulea element este limbajul, construit din metafore și personificări neobișnuite, din verbe de mișcare și din versuri libere, cu ritm variabil. Absența rimei și a ritmului fix dă textului naturalețea unei confesiuni spontane.
În opinia mea, viziunea despre lume din această poezie este una profund optimistă, deoarece iubirea este prezentată ca o forță care dă sens existenței, chiar dacă produce o rană. Primul argument este faptul că transformarea eului nu este una tragică: eul nu se plânge de suferință, ci constată, cu uimire, că a devenit altcineva. Al doilea argument este dimensiunea cosmică a sentimentului: iubirea nu închide eul în sine, ci îl deschide spre cer, spre zbor și spre lume. Astfel, Nichita Stănescu propune o viziune modernă asupra iubirii, ca experiență a cunoașterii de sine și a lumii, nu ca sentiment romantic, nostalgic sau imposibil.
Poezia se deosebește, în acest sens, de lirica erotică romantică. La Eminescu, iubirea este adesea imposibilă, iar natura devine un cadru al visului; la Nichita Stănescu, iubirea nu mai este idealizată sau nostalgică, ci trăită ca experiență concretă, aproape fizică, a prezentului. Comparația arată cât de mult a schimbat neomodernismul felul în care poezia vorbește despre sentimente, eliberându-le de convențiile tradiționale și transformându-le într-o formă de cunoaștere.
În concluzie, Leoaică tânără, iubirea este o poezie neomodernistă reprezentativă, în care tema iubirii este exprimată prin metafore surprinzătoare, prin structura gradată și prin versul liber. Nichita Stănescu transformă sentimentul într-o forță vie, care schimbă atât lumea, cât și ființa care o trăiește.
Greșeli frecvente
- Alegi un poet interbelic (Arghezi, Blaga) — textul nu se încadrează în perioada cerută.
- Spui doar „neomodernism”, fără două trăsături explicate și ilustrate.
- Analizezi figuri de stil fără să le raportezi la temă și la viziunea despre lume.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I (1–9) | 30p | perspectivă subiectivă, rolul perfectului simplu, comentariu de 60–100 de cuvinte |
| II | 30p | ipoteză proprie, două argumente cu exemple culturale, concluzie, 150–300 de cuvinte |
| III | 30p | două trăsături postbelice, două imagini, patru elemente, opinie, 600–900 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |