Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2013 la Limba și literatura română, profil umanist/pedagogic, sesiunea specială, varianta 2. Subiectul I are nouă cerințe pe poezia Amintire de Lucian Blaga, Subiectul al II-lea cere un text argumentativ despre utilitatea cunoașterii biografiei artistului pentru înțelegerea operei, iar Subiectul al III-lea un eseu despre construcția unui personaj dintr-un text narativ de Ioan Slavici, Liviu Rebreanu sau G. Călinescu.
Sfat: la itemul 1 se cer sinonime neologice — un sinonim popular nu ia punctul. La eseu, autorul este impus: alege un personaj pe care îl cunoști bine dintr-o operă a unuia dintre cei trei scriitori.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Sinonime neologice pentru „sfânt” și „tăgăduire” (2p)
Model: sfânt – sacru; tăgăduire – negare.
2. Rolul cratimei în „și-nalte de tot” (2p)
Model: Cratima marchează căderea vocalei î și rostirea legată a două cuvinte, pentru respectarea ritmului versului.
3. Enunț cu sensul conotativ al cuvântului „soare” (2p)
Model: Nepoțica a fost soarele bunicilor în ultimii lor ani. (sens conotativ: ființă iubită, bucurie)
4. O temă și un motiv literar (4p)
Model: Tema este iubirea pierdută, rememorată prin amintire; un motiv literar este privirea (se acceptă: amintirea, iarba, ochiul, iezerul).
5. Două mărci lexico-gramaticale ale subiectivității (4p)
Model: verbe la persoana I („nu știu”, „alunec”) și pronume de persoana a II-a, care indică adresarea către iubită („despre tine”).
6. Două secvențe cu dimensiunea temporală (4p)
Model: „Unde ești astăzi” și „e-așa de mult de-atunci”.
7. Două figuri de stil din a doua strofă (4p)
Model: Metafora lacrimilor numite „ape moarte” sugerează o durere fără speranță, care a pierdut orice vitalitate. Repetiția versului despre tăierea ierbii „pe unde-ai trecut” accentuează dorința eului de a șterge urmele iubitei, deci de a se elibera de amintirea care îl doare.
Punctaj: 1p + 1p identificarea, 1p + 1p semnificația.
8. Două trăsături ale genului liric, ilustrate (4p)
Model: Prima trăsătură este transmiterea directă a sentimentelor: eul liric își mărturisește tristețea provocată de despărțire, numită explicit în ultimul vers. A doua este prezența instanțelor comunicării lirice: eul liric, marcat prin persoana I („alunec”), și destinatarul absent, iubita, evocat la persoana a II-a („privirile tale”).
9. Comentariul primei strofe (60–100 de cuvinte) (4p)
Model (≈ 95 de cuvinte): Prima strofă reconstituie, prin amintire, un timp al iubirii plasat într-un cadru sacru, aproape mitic. Incertitudinea din primul vers marchează despărțirea, iar verbul „alunec” sugerează o întoarcere involuntară în trecut. Spațiul evocat este unul înalt, al culmilor și al brazilor, unde soarele „iese din pământ”, ca la începutul lumii. Privirile iubitei, „albastre și-nalte”, se confundă cu cerul, iar iezerul personificat devine un ochi care înțelege totul. Imaginile vizuale și auditive, epitetele și versul liber creează impresia unei iubiri trăite în armonie cu un cosmos sacralizat.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Cerința: text argumentativ de 150–300 de cuvinte despre utilitatea cunoașterii biografiei artistului pentru înțelegerea operei.
Ce punctează baremul: ipoteză proprie (2p), două argumente enunțate (2 × 3p) și dezvoltate (2 × 3p), concluzie (2p), structură (4p), conectori și verbe de opinie (4p), norme și limită (6p).
Model (≈ 250 de cuvinte):
Consider că biografia unui artist poate ajuta la înțelegerea operei sale, dar nu este indispensabilă, deoarece o operă valoroasă trebuie să comunice prin ea însăși.
În primul rând, cunoașterea vieții autorului clarifică anumite aluzii și contextul în care a fost creată opera. De exemplu, faptul că știm că Lucian Blaga provenea dintr-un sat transilvănean ne ajută să înțelegem de ce satul apare în poezia lui ca loc al eternității. De asemenea, scrisorile sau jurnalele unor artiști explică stări sufletești care se regăsesc în creațiile lor. Prin urmare, biografia poate funcționa ca o cheie de lectură.
În al doilea rând, totuși, o operă de artă nu se reduce la viața celui care a creat-o. Cititorul poate fi emoționat de o poezie de dragoste fără să știe cui i-a fost dedicată, iar un tablou ne impresionează prin culoare și compoziție, nu prin detaliile biografice ale pictorului. Mai mult, a căuta în fiecare vers o întâmplare reală înseamnă a sărăci sensurile textului, care sunt universale tocmai pentru că depășesc experiența individuală. Astfel, interpretarea biografică riscă să transforme literatura într-o simplă cronică de viață.
În concluzie, biografia artistului este utilă ca informație suplimentară, însă adevărata înțelegere a operei vine din lectura atentă a textului și din capacitatea lui de a vorbi fiecărui cititor.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de 600–900 de cuvinte despre construcția unui personaj dintr-un text narativ de Slavici, Rebreanu sau Călinescu.
Repere (câte 4p): statutul personajului raportat la conflict; o trăsătură ilustrată prin două secvențe comentate; patru elemente de structură și compoziție (4 × 1p); opinie argumentată despre reflectarea unei idei/teme în personaj. Redactare: 14p.
Textul ales: Enigma Otiliei de G. Călinescu, personajul Otilia Mărculescu (alternative: Ghiță – Moara cu noroc; Ion – Ion; Felix Sima).
Eseu-model (≈ 670 de cuvinte)
George Călinescu, critic și istoric literar, dar și romancier, a publicat în 1938 romanul Enigma Otiliei, o operă realistă de tip balzacian, cu elemente clasice și moderne. Personajul eponim, Otilia Mărculescu, este cel mai complex și mai fascinant personaj feminin al romanului, iar construcția lui se sprijină pe ideea de mister.
Statutul social al Otiliei este unul nesigur. Orfană, fiica celei de-a doua soții a lui Costache Giurgiuveanu, ea locuiește în casa bătrânului, care o iubește, dar amână mereu să o înfieze sau să-i asigure viitorul. Este, deci, o tânără fără avere proprie, într-o lume dominată de interesul pentru bani. Statutul moral și psihologic este cel al unei fete inteligente, generoase, independente și imprevizibile, care oscilează între seriozitate și copilărie. Prin raportare la conflictul principal, lupta pentru moștenirea lui moș Costache, Otilia este victima clanului Tulea: Aglae, sora bătrânului, o consideră o intrusă și încearcă să-i ia orice drept la avere. Conflictul secundar, de natură erotică, este rivalitatea dintre Felix Sima și Leonida Pascalopol, care o iubesc amândoi.
Trăsătura definitorie a Otiliei este imprevizibilitatea, care o face o „enigmă”. Ea apare, mai întâi, în scena primei întâlniri cu Felix. Tânărul ajunge seara în casa unchiului său, iar Otilia îl întâmpină cu o naturalețe neașteptată, îl ia de mână și îl conduce prin casă, apoi îi arată o cameră pregătită cu grijă. Felix este surprins de amestecul de dezinvoltură și delicatețe al verișoarei sale și rămâne de atunci fascinat de ea. A doua secvență este finalul relației lor. După moartea lui moș Costache, Otilia petrece o noapte în camera lui Felix, dar nu i se dăruiește, iar a doua zi pleacă la Paris cu Pascalopol, lăsându-i doar o scrisoare. Ea motivează gestul prin dorința de a nu-i sta în cale viitorului student la medicină. Decizia, greu de înțeles pentru Felix, confirmă caracterul contradictoriu al eroinei, care alege securitatea în locul pasiunii, dar dintr-un motiv generos.
Construcția personajului se sprijină pe mai multe elemente de structură și de compoziție. Primul este titlul, care anunță misterul: inițial, romanul urma să se numească Părinții Otiliei, iar schimbarea a mutat accentul de pe tema paternității pe enigma feminină. Al doilea element este tehnica perspectivelor multiple (pluriperspectivismul): Otilia este văzută diferit de fiecare personaj. Pentru Felix, ea este o ființă superioară și misterioasă; pentru Pascalopol, o fiică și o iubită; pentru moș Costache, „fe-fetița” lui; iar pentru Aglae, o „dezmățată” care urmărește averea. Personajul rămâne astfel deschis interpretării. Al treilea element este perspectiva narativă: naratorul omniscient nu pătrunde niciodată în conștiința Otiliei, deși analizează gândurile altor personaje, ceea ce întreține misterul. Al patrulea element este finalul în epilog: după ani, Felix primește o fotografie a Otiliei, ajunsă soția unui bărbat din Argentina, și nu o mai recunoaște în doamna „cu un aer comun” din imagine. Imaginea finală sugerează că enigma ei a fost, poate, doar efectul tinereții.
Caracterizarea directă se realizează prin portretul făcut de narator și prin autocaracterizare, când Otilia recunoaște că este „capricioasă” și că nu se înțelege nici pe sine. Caracterizarea indirectă reiese din gesturi: cântă la pian cu pasiune, aleargă prin curte ca un copil, își lasă camera în dezordine și se poartă matern cu bătrânul.
În opinia mea, personajul reflectă tema iubirii și ideea că feminitatea autentică nu poate fi cunoscută până la capăt. Argumentul principal este faptul că nici Felix, cel mai apropiat de ea, nu reușește să o înțeleagă: el o idealizează, dar nu acceptă că ea are nevoie de libertate și de siguranță. Al doilea argument este replica lui Pascalopol din final, care mărturisește că nici el nu a știut ce este Otilia, ci a cunoscut-o doar ca pe o fată fermecătoare. Mesajul este că fiecare om rămâne un mister pentru ceilalți, iar dragostea nu oferă cunoaștere absolută.
În concluzie, Otilia Mărculescu este un personaj construit cu mijloace realiste, dar și moderne, prin perspective multiple și prin refuzul naratorului de a-i dezvălui gândurile. Prin ea, Călinescu creează una dintre cele mai memorabile figuri feminine ale literaturii române, o „enigmă” care își păstrează farmecul tocmai pentru că nu poate fi descifrată.
Greșeli frecvente
- Alegi un autor care nu este în listă (de exemplu, Marin Preda) — eseul nu răspunde cerinței.
- Statutul personajului este prezentat fără legătură cu conflictul — primești doar 2p.
- Cele două secvențe sunt doar rezumate, nu comentate în raport cu trăsătura.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I (1–9) | 30p | sinonime neologice, exemple din text, comentariu de 60–100 de cuvinte |
| II | 30p | ipoteză proprie, două argumente dezvoltate, concluzie, 150–300 de cuvinte |
| III | 30p | statut + conflict, trăsătură cu două secvențe, patru elemente, opinie, 600–900 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |