Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2013 la Limba și literatura română, profil real/tehnologic, sesiunea specială, varianta 2. Subiectul I are nouă cerințe pe poezia Din cerurile-albastre de Mihai Eminescu, Subiectul al II-lea cere un text argumentativ despre voluntariat și dezvoltarea personală, iar Subiectul al III-lea un eseu despre relația dintre două personaje dintr-un roman psihologic studiat.
Sfat: în textul tipărit, poezia este așezată pe două coloane, iar numerotarea versurilor arată ordinea strofelor: strofa a doua începe la versul 9, cu imaginea norilor. Citește atent înainte de a răspunde la itemul 7. La eseu, romanul trebuie să fie psihologic — Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este alegerea cea mai sigură.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Sinonime pentru „zâmbind” și „odată” (2p)
Model: zâmbind – surâzând; odată – cândva, odinioară.
2. Rolul cratimei în „Ș-a stelelor icoane” (2p)
Model: Cratima marchează elidarea vocalei i din conjuncția și și rostirea legată a două cuvinte, pentru păstrarea măsurii versului.
3. Enunț cu o locuțiune/expresie cu substantivul „ochi” (2p)
Model: Fratele meu a pus ochii pe bicicleta din vitrină de luna trecută. (Alte variante: a închide ochii la ceva, între patru ochi, cu ochii în patru.)
4. Două mărci lexico-gramaticale ale subiectivității (4p)
Model: pronume personale de persoana I („mi-am adus”, „mi-a fost”) și substantive în vocativ, care marchează adresarea directă („stelelor”, „norilor”).
5. Două motive literare (4p)
Model: motivul luceferilor/stelelor și motivul lacului; se acceptă și: codrul, norii, iedera.
6. Două secvențe cu dimensiunea spațială (4p)
Model: „Din cerurile-albastre” și „Trec nourii pe ceri” (se acceptă și secvența despre unde și lac).
7. Două figuri de stil din a doua strofă (4p)
Model: Metafora norilor văzuți ca „turme călătoare” sugerează mișcarea lentă și trecătoare a lucrurilor, care nu pot fi oprite. Interogația retorică din refren, adresată norilor, exprimă nostalgia eului liric față de tot ce s-a pierdut odată cu iubirea: întrebarea rămâne fără răspuns, iar dispariția devine ireversibilă.
Punctaj: 1p + 1p identificarea, 1p + 1p semnificația. Se acceptă și epitetul „duioaselor dureri”.
8. Două trăsături ale genului liric, ilustrate (4p)
Model: Prima trăsătură este exprimarea directă a sentimentelor: eul liric își mărturisește iubirea, afirmând că ființa iubită i-a fost dragă și îi este dragă din nou. A doua este prezența instanțelor comunicării lirice: eul liric, marcat prin persoana I, și elementele cosmice cărora li se adresează în vocativ.
9. Comentariul primei strofe (60–100 de cuvinte) (4p)
Model (≈ 90 de cuvinte): Prima strofă construiește un cadru cosmic armonios, care participă la iubirea celor doi. Luceferii coboară din înalt și „zâmbesc” iubirii, iar personificarea arată o natură complice cu îndrăgostiții. Codrul este, la rândul lui, pus „pe gânduri” de cântecul păsărilor, sugerând o stare meditativă. Imaginile vizuale și auditive se îmbină într-un tablou romantic, specific liricii eminesciene. Refrenul, cu repetiția și interogația adresată stelelor, schimbă tonul: armonia este trecută, iar eul liric constată, cu nostalgie, dispariția ei.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Cerința: text argumentativ de 150–300 de cuvinte despre modul în care voluntariatul contribuie la dezvoltarea personală.
Ce punctează baremul: ipoteză proprie (2p), două argumente enunțate (2 × 3p) și dezvoltate (2 × 3p), concluzie (2p), structură (4p), conectori (4p), norme și limită (6p).
Model (≈ 240 de cuvinte):
Cred că activitatea de voluntariat contribuie decisiv la dezvoltarea personală, deoarece formează atât competențe practice, cât și valori morale.
În primul rând, voluntariatul ne pune în situații reale, în care trebuie să organizăm, să comunicăm și să ne asumăm responsabilități. Un elev care participă la strângerea de fonduri pentru o cauză socială învață să lucreze în echipă, să vorbească în fața unor necunoscuți și să-și respecte termenele. Aceste abilități, greu de dobândit doar la școală, îi vor fi utile mai târziu și în carieră. Prin urmare, voluntarul câștigă experiență, chiar dacă nu este plătit.
În al doilea rând, implicarea în viața comunității dezvoltă empatia și sentimentul de solidaritate. Atunci când ajuți copiii dintr-un centru de plasament să-și facă temele sau citești cărți unor persoane vârstnice, înțelegi problemele altora și devii mai atent la nevoile lor. De exemplu, mulți tineri care au fost voluntari după inundații mărturisesc că și-au schimbat felul de a privi viața. Astfel, voluntariatul ne face nu doar mai capabili, ci și mai buni.
În concluzie, voluntariatul este o școală a vieții, în care oferim timp și efort, dar primim în schimb maturitate, încredere în noi și o mai bună înțelegere a celorlalți.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de 600–900 de cuvinte despre relația dintre două personaje dintr-un roman psihologic studiat.
Repere: statutul fiecărui personaj (2 × 2p); evoluția relației prin două secvențe comentate (4p); patru elemente de structură și compoziție (4 × 1p); opinie argumentată (4p). Redactare: 14p.
Textul ales: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, relația Ștefan Gheorghidiu – Ela.
Eseu-model (≈ 640 de cuvinte)
Camil Petrescu este unul dintre fondatorii romanului românesc modern, iar Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, publicat în 1930, este un roman psihologic al experienței, scris la persoana I. În centrul lui stă relația dintre Ștefan Gheorghidiu și soția sa, Ela, o iubire analizată obsesiv de conștiința protagonistului.
Ștefan Gheorghidiu este, ca statut social, un student la Filosofie, sărac, devenit apoi sublocotenent în armata română, înaintea intrării țării în Primul Război Mondial. Psihologic, el este un intelectual lucid, hipersensibil și orgolios, care trăiește doar în lumea ideilor și caută absolutul în iubire. Moral, este un om intransigent, care refuză compromisurile. Ela este, la început, o studentă la Litere, orfană și modestă, care se căsătorește din dragoste cu Ștefan. După ce soțul ei primește o moștenire de la unchiul Tache, ea se schimbă: devine preocupată de lux, de modă și de viața mondenă. Din perspectiva lui Ștefan, ea este superficială și cochetă, dar cititorul nu poate ști cu certitudine dacă a fost cu adevărat infidelă.
Relația dintre cei doi evoluează de la iubirea ideală la criza geloziei și apoi la despărțire. Un prim episod semnificativ este cel al căsătoriei: Ștefan mărturisește că a iubit-o pe Ela mai întâi din orgoliu, pentru că era admirată de colegi, iar apoi sentimentul a crescut din „milă, din duioșie”. Iubirea lui este una intelectuală, în care o vede pe Ela ca pe o ființă pe care o poate modela după propriul ideal. Al doilea episod este excursia la Odobești. Ela îi acordă atenție domnului G., un dansator monden, iar Ștefan interpretează fiecare gest al ei ca pe un semn de trădare. Suferința lui devine obsesivă, iar cei doi trec printr-o primă despărțire. Relația se deteriorează iremediabil: după experiența frontului, Ștefan îi lasă Elei casa de la Constanța, bani și „tot trecutul”, adică renunță la ea.
Un prim element de compoziție relevant este perspectiva narativă subiectivă. Romanul este scris la persoana I, iar întreaga relație este filtrată prin conștiința lui Ștefan. De aceea, Ela nu este cunoscută direct, ci doar prin interpretările soțului, care pot fi eronate. Al doilea element este timpul subiectiv și tehnica memoriei involuntare: discuția de la popota ofițerilor despre un caz de crimă pasională declanșează, la începutul romanului, rememorarea celor doi ani și jumătate de căsnicie. Cronologia este înlocuită de durata interioară. Al treilea element este conflictul interior, dintre dorința de iubire absolută și realitatea unei relații imperfecte, dublat de conflictul exterior cu lumea mondenă și cu unchiul Nae Gheorghidiu, interesat de avere. Al patrulea element este structura în două părți: prima, a iubirii, este o analiză retrospectivă, iar a doua, a războiului, este un jurnal de front. Experiența morții relativizează drama geloziei și îl ajută pe Ștefan să se elibereze.
În opinia mea, relația dintre Ștefan și Ela reflectă tema iubirii ca proces de cunoaștere și ideea că absolutul nu poate fi găsit în relațiile umane. Primul argument este faptul că Ștefan nu suferă doar pentru că își pierde soția, ci pentru că descoperă că nu o cunoaște. El însuși afirmă că trăiește „numai prin conștiință”, iar întrebările obsesive despre fidelitatea Elei sunt încercări de a-i descifra adevărul interior. Al doilea argument este finalul: pe front, confruntat cu o realitate mult mai dură, Ștefan înțelege că drama sa personală este mică în fața morții colective. Dorința de absolut se transformă în detașare, iar iubirea devine trecut.
Un aspect important este și lipsa de certitudine a relației. Romanul nu oferă nicio dovadă clară a infidelității Elei; indiciile adunate de Ștefan, inclusiv scrisoarea anonimă primită spre final, pot fi interpretate în mai multe feluri. Tocmai această ambiguitate face relația să fie autentică și modernă.
În concluzie, relația dintre Ștefan Gheorghidiu și Ela este construită prin mijloacele romanului psihologic modern: perspectivă subiectivă, timp interior, conflict de conștiință și analiză lucidă. Camil Petrescu arată că iubirea nu poate supraviețui exigenței unui spirit care cere certitudini absolute.
Greșeli frecvente
- Prezinți statutul unui singur personaj — pierzi 2p.
- Rezumi romanul în loc să arăți cum evoluează relația dintre cele două personaje.
- Alegi un roman care nu este psihologic (de exemplu, Ion sau Moromeții) fără să-l poți justifica.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I (1–9) | 30p | răspunsuri exacte, exemple din text, comentariu de 60–100 de cuvinte |
| II | 30p | ipoteză proprie, două argumente dezvoltate, concluzie, 150–300 de cuvinte |
| III | 30p | statutul ambelor personaje, evoluția relației, patru elemente, opinie, 600–900 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |