Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2015 la Limba și literatura română, profil real/tehnologic, sesiunea august–septembrie, varianta 9. Subiectul I are nouă cerințe pe poezia Dor căzut de Nicolae Labiș, Subiectul al II-lea cere un text argumentativ despre implicarea tinerilor în activități umanitare, iar Subiectul al III-lea un eseu despre construcția unui personaj dintr-o nuvelă studiată.
Sfat: poezia are șase catrene; „strofa a patra” este cea care începe cu declarația de iubire la timpul prezent. La eseu, Alexandru Lăpușneanul și Moara cu noroc sunt nuvelele cel mai des alese — modelul îl folosește pe Lăpușneanul.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Sinonime pentru „chipul” și „șezând” (2p)
Model: chipul – fața; șezând – stând.
2. Rolul cratimei în „se-ngână” (2p)
Model: Cratima marchează rostirea legată a două cuvinte și căderea vocalei î din verbul îngână, pentru păstrarea ritmului.
3. Enunț cu o locuțiune/expresie cu substantivul „umbră” (2p)
Model: Elevul cel nou nu are nicio umbră de îndoială că va câștiga concursul. (Alte variante: a sta la umbră – a fi în închisoare; a trăi în umbra cuiva.)
4. Două mărci lexico-gramaticale ale subiectivității (4p)
Model: verbul la persoana I „deslușesc” și pronumele personal de persoana I „îmi” (se acceptă: „te iubesc”, „mine”).
5. Două motive literare (4p)
Model: motivul ochilor (jăratecul din ochi) și motivul fântânii (se acceptă: umbra, visul, drumul).
6. Două secvențe cu dimensiunea temporală (4p)
Model: „Jăratecul din ochii-ți azi e fum” și „În prima seară în care ne văzum”.
7. Două figuri de stil din primele două strofe (4p)
Model: Antiteza dintre jăratecul de odinioară și fumul de azi din ochii iubitei sugerează stingerea pasiunii: ceea ce era foc a devenit cenușă. Epitetul „pas felin de lână” sugerează mersul tăcut, aproape ireal, al ființei iubite, care se îndepărtează și devine greu de recunoscut.
Punctaj: 1p + 1p identificarea, 1p + 1p semnificația. Se acceptă și personificarea „șezând cu amintirile de mână”.
8. Două trăsături ale genului liric, ilustrate (4p)
Model: Prima trăsătură este transmiterea directă a sentimentelor: eul liric mărturisește că o iubește pe femeie așa cum este și cum va fi. A doua este prezența instanțelor comunicării lirice: eul liric și ființa iubită, căreia i se adresează la persoana a II-a („te văd înstrăinată”).
9. Comentariul strofei a patra (60–100 de cuvinte) (4p)
Model (≈ 90 de cuvinte): Strofa a patra exprimă paradoxul unei iubiri care continuă, deși ființa iubită se îndepărtează. Declarația de la timpul prezent și viitor arată fidelitatea totală a eului liric. Conjuncția adversativă introduce însă umbrele care se adună pe chipul femeii, sugestie a înstrăinării. Comparația finală, cu un chip „întârziat” într-o fântână, arată că imaginea iubitei a rămas doar ca reflex în adâncul sufletului. Fântâna, simbol al memoriei și al profunzimii, sugerează că dragostea supraviețuiește ca amintire tulbure, care tremură în licăriri.
Punctaj: 3p comentariul + 1p limita de cuvinte.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Cerința: text argumentativ de 150–300 de cuvinte despre importanța implicării tinerilor în activități umanitare. (Exemplele literare nu sunt obligatorii.)
Model (≈ 240 de cuvinte):
Consider că implicarea tinerilor în activități umanitare este importantă, atât pentru comunitatea care primește ajutor, cât și pentru formarea lor ca oameni.
În primul rând, tinerii au energie, timp și creativitate, resurse prețioase pentru orice acțiune umanitară. Ei pot organiza colecte de haine și alimente, pot ajuta la renovarea unei școli sau pot strânge fonduri prin concerte și târguri. De exemplu, în multe licee elevii organizează anual campanii de Crăciun pentru copiii din familii defavorizate, iar rezultatele sunt impresionante. Prin urmare, contribuția lor are un efect concret asupra celor aflați în nevoie.
În al doilea rând, activitățile umanitare îi formează pe tineri. Ei învață să fie empatici, să lucreze în echipă și să-și asume responsabilități. Atunci când un adolescent vede direct suferința altor oameni, își schimbă felul de a privi propriile probleme și înțelege valoarea solidarității. Astfel, experiența umanitară devine o lecție de maturitate pe care nicio carte nu o poate oferi.
În concluzie, implicarea tinerilor în activități umanitare este benefică pentru societate, dar mai ales pentru ei înșiși, deoarece îi ajută să devină adulți responsabili și generoși.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de 600–900 de cuvinte despre construcția unui personaj dintr-o nuvelă studiată.
Repere (câte 4p): statutul personajului raportat la conflict; o trăsătură ilustrată prin două secvențe comentate; patru componente de structură, compoziție și limbaj (4 × 1p); opinie argumentată. Redactare: 14p.
Textul ales: Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi, personajul eponim.
Eseu-model (≈ 630 de cuvinte)
Costache Negruzzi a publicat nuvela Alexandru Lăpușneanul în 1840, în primul număr al revistei Dacia literară, ilustrând programul romantic al lui Mihail Kogălniceanu, care îndemna scriitorii să caute inspirație în istoria națională. Personajul principal, domnitorul Alexandru Lăpușneanul, este un tiran sângeros, iar construcția lui urmărește ideea că puterea absolută corupe.
Statutul social al personajului este cel de domnitor al Moldovei, care revine pe tron, în a doua sa domnie, cu ajutorul unei armate străine, după ce îl alungă pe Ștefan Tomșa. Psihologic, Lăpușneanul este un om inteligent, abil, disimulat și crud, cu o mare putere de stăpânire de sine. Moral, este lipsit de scrupule, răzbunător și dornic de putere. Prin raportare la conflict, el se află în centrul conflictului principal, cel cu boierii, pe care îi consideră vinovați de pierderea primei domnii. Conflictul secundar este cel cu boierii Spancioc și Stroici, care îl vor otrăvi în final.
Trăsătura definitorie a personajului este cruzimea, dublată de disimulare. Ea se vede, în primul rând, în scena ospățului de la curte. Lăpușneanul îi invită pe boieri la masă, după ce ținuse o slujbă la mitropolie, în care ceruse iertare și promisese pace. În timpul ospățului, la un semn al domnitorului, slujitorii îi ucid pe cei patruzeci și șapte de boieri. Domnitorul privește masacrul cu sânge rece, ba chiar râde. Scena arată că promisiunea de la biserică fusese doar o mască. În al doilea rând, cruzimea apare în episodul piramidei de capete. După ce mulțimea adunată la porțile palatului cere capul vornicului Moțoc, Lăpușneanul i-l oferă, gestul fiind și o răzbunare, și o manipulare politică. Apoi, el construiește din capetele boierilor uciși o piramidă și i-o arată doamnei Ruxanda, spunându-i că acesta este „leacul de frică” promis. Gestul monstruos dezvăluie un om pentru care viața celorlalți nu are nicio valoare.
Construcția personajului este susținută de mai multe elemente de structură și de compoziție. Primul este structura în patru capitole, fiecare cu un moto: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau...”, „Ai să dai samă, doamnă!”, „Capul lui Moțoc vrem...” și „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu...”. Motourile rezumă momentele esențiale și pun în evidență caracterul personajului. Al doilea element este construcția subiectului: expozițiunea prezintă întoarcerea domnitorului, intriga este hotărârea lui de a se răzbuna, desfășurarea acțiunii cuprinde masacrul, iar deznodământul este moartea lui prin otrăvire. Al treilea element este perspectiva narativă: naratorul omniscient și obiectiv relatează la persoana a III-a, lăsând faptele să-l caracterizeze pe domnitor. Al patrulea element sunt modalitățile de caracterizare: caracterizarea directă apare în portretul făcut de narator în timpul slujbei de la mitropolie, iar caracterizarea indirectă reiese din fapte, din limbaj — replici scurte, tăioase, cu un ton amenințător — și din relațiile cu celelalte personaje.
Personajul are trăsăturile eroului romantic: este excepțional, construit din contraste — inteligent, dar crud; politicos în aparență, dar răzbunător — și acționează în situații excepționale. Antiteza dintre el și doamna Ruxanda, blândă și milostivă, întărește această construcție.
În opinia mea, personajul lui Lăpușneanul reflectă tema puterii și ideea că tirania se întoarce, în final, împotriva tiranului. Primul argument este faptul că, după ce își elimină dușmanii prin violență, domnitorul rămâne singur, bolnav și temut de toți. Când se îmbolnăvește și este călugărit, el amenință că, dacă se va face bine, îi va „popi” pe toți, ceea ce arată că nu se căiește. Al doilea argument este moartea lui: doamna Ruxanda, la îndemnul boierilor și al mitropolitului, acceptă să-i dea otravă, iar Spancioc și Stroici asistă la agonia lui. Pedeapsa vine din partea celor pe care i-a amenințat. Prin urmare, Negruzzi transmite o lecție morală: puterea exercitată prin teroare nu poate dura.
În concluzie, Alexandru Lăpușneanul este un personaj romantic excepțional, construit prin structură în patru capitole, construcția riguroasă a subiectului, perspectivă obiectivă și caracterizare variată. El rămâne unul dintre cei mai memorabili tirani din literatura română.
Greșeli frecvente
- Alegi un roman în loc de o nuvelă.
- Statutul personajului este prezentat fără legătură cu conflictul cu boierii.
- Enumeri motourile capitolelor fără să le legi de construcția personajului.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I (1–9) | 30p | răspunsuri exacte, figuri de stil din strofele cerute, comentariu de 60–100 de cuvinte |
| II | 30p | ipoteză proprie, două argumente dezvoltate, concluzie, 150–300 de cuvinte |
| III | 30p | statut + conflict, trăsătură cu două secvențe, patru componente, opinie, 600–900 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |