Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2018 la Limba și literatura română, profil real/tehnologic, sesiunea iunie–iulie, varianta 2. Subiectul I are ca text-suport însemnările lui Anton Holban din Note de călătorie, scrise după lectura revistei Lumea turistică, Subiectul al II-lea cere rolul didascaliilor în scena de început din Ultima oră de Mihail Sebastian, iar eseul de la Subiectul al III-lea cere un text poetic de Mihai Eminescu sau Tudor Arghezi.
Sfat: Subiectele I și II sunt aceleași ca la profilul umanist. La eseu, Floare albastră este o alegere bună: are o structură clară, cu două voci lirice, ușor de analizat ca element de compoziție.
Subiectul I (50 de puncte)
A. Cerințe pe text (30 de puncte)
1. Sensul secvenței „s-o pună admirabil la punct” (6p)
Model: În text, a pune revista „admirabil la punct” înseamnă a o alcătui cu grijă, astfel încât conținutul ei să fie perfect organizat.
2. Două calități ale revistei (6p)
Model: Revista Lumea turistică se remarcă prin selecția inspirată a textelor și prin calitatea deosebită a fotografiilor.
3. Atitudinea autorului față de revistă + justificare (6p)
Model: Anton Holban privește revista cu recunoștință și apreciere, după cum mărturisește chiar el: „Cu gratitudine citesc Lumea turistică.”
4. Un motiv al vizitării unor locuri necunoscute (6p)
Model: Din text reiese că oamenii vizitează locuri necunoscute pentru că o lectură le-a stârnit curiozitatea: vor să facă singuri descoperiri și să verifice dacă realitatea corespunde imaginii formate din carte.
5. Semnificația secvenței despre „funcționarul la un tren internațional”, în 30–50 de cuvinte (6p)
Model (≈ 40 de cuvinte): Întrebarea retorică sugerează că dorul de călătorie este atât de puternic încât autorul simte că și-a ales greșit drumul în viață. Imaginea funcționarului dintr-un tren internațional exprimă, ironic, visul unei existențe în continuă mișcare.
B. Text argumentativ (20 de puncte)
Cerința: argumentează, în minimum 150 de cuvinte, dacă oamenii pot aprecia sau nu farmecul locului în care trăiesc, raportându-te la fragment și la experiența personală/culturală.
Model (≈ 210 cuvinte):
Cred că oamenii pot aprecia farmecul locului în care trăiesc, dar această apreciere apare adesea abia după ce îl privesc prin comparație cu alte locuri.
În primul rând, călătoriile ne învață să prețuim ce avem acasă. Anton Holban descrie cu entuziasm Nilul și templele de la Luxor, însă tocmai o întâlnire din străinătate îl face să înțeleagă valoarea Brăilei, orașul cântat de Panait Istrati. Prin urmare, depărtarea poate deveni o lecție despre propriul spațiu.
În al doilea rând, a cunoaște istoria și cultura unui loc schimbă felul în care îl percepem. Un oraș pare obișnuit până când aflăm ce scriitori au trăit acolo sau ce evenimente s-au petrecut pe străzile lui. De pildă, după ce am citit despre copilăria lui Ion Creangă, satul Humulești, pe lângă care trecusem de multe ori, a căpătat pentru mine o cu totul altă semnificație.
În concluzie, farmecul locului natal nu este invizibil, ci doar ascuns de obișnuință; el devine evident atunci când îl privim informați și cu o curiozitate de călător.
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Cerința: prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul din Ultima oră de Mihail Sebastian.
Model (≈ 100 de cuvinte):
Didascaliile de la începutul comediei Ultima oră construiesc decorul și sugerează, încă de la ridicarea cortinei, ironia piesei. Ele indică spațiul — o redacție cu mai multe uși, una dintre ele marcată „Direcția” — și timpul, o dimineață însorită de vară. Notațiile auditive, cu strigătele care anunță ziarul Deșteptarea, contrastează amuzant cu imaginea lui Voicu, care doarme nemișcat. Gesturile lui Niță, care atinge și miroase hârtia proaspăt tipărită, îl caracterizează ca pe un om simplu, fascinat de gazetă. Precizarea că pauza lui Voicu nu este ironică, ci somnoroasă, ghidează interpretarea actorului.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularitățile unui text poetic de Mihai Eminescu sau Tudor Arghezi.
Cele trei repere (câte 6p) + redactarea (12p):
- Încadrarea: curentul (2p) + două trăsături numite (2p) + ilustrate pe text (2p).
- Tema (2p) + două imagini/idei poetice comentate (2 × 2p).
- Două elemente de compoziție și limbaj, analizate (2 × 3p).
Textul ales: Floare albastră de Mihai Eminescu (1873) (alternative: Luceafărul, Sara pe deal; Arghezi – Testament, Flori de mucigai).
Eseu-model (≈ 440 de cuvinte)
Mihai Eminescu este poetul național al românilor, iar Floare albastră, publicată în 1873 în Convorbiri literare, este una dintre cele mai cunoscute poezii de dragoste ale sale. Textul anunță tema esențială a liricii eminesciene: imposibilitatea împlinirii iubirii pentru omul de geniu.
Poezia aparține romantismului. O primă trăsătură romantică este antiteza dintre două lumi: universul abstract al cunoașterii, spre care tinde eul liric, și lumea concretă, terestră, propusă de iubită. A doua trăsătură este motivul florii albastre, preluat din romantismul german, simbol al aspirației spre absolut și al idealului de neatins. Se adaugă natura ocrotitoare, care devine cadrul idilei, și tonul elegiac al finalului.
Tema poeziei este iubirea, în relație cu condiția omului de cunoaștere. O primă idee poetică relevantă este reproșul iubitei din prima strofă. Ea îi spune iubitului că iar s-a cufundat în „stele” și în „nori”, adică în gânduri înalte, abstracte, și îi cere să nu-și mai caute fericirea în „câmpiile asire” și în „întunecata mare”. Imaginile cosmice și istorice sugerează preocupările geniului, pe care iubita le consideră o îndepărtare de viață.
A doua idee poetică este chemarea în codru. Iubita îi propune un spațiu al iubirii pământești, cu izvoare care plâng în vale și cu stânci care stau să cadă, un cadru natural ocrotitor. Ea promite jocuri, sărutări și întâlniri tainice, iar limbajul devine familiar și duios, cu diminutive și expresii populare. Această lume concretă, plină de viață, contrastează cu abstracțiunea spre care tinde eul liric.
Un prim element de compoziție semnificativ este structura dialogată. Poezia este alcătuită din două secvențe inegale: cea mai mare parte o constituie monologul iubitei, încadrat de intervențiile eului liric, care, care, după plecarea ei, rămâne singur cu amintirea. Alternanța celor două voci pune în evidență opoziția dintre cele două atitudini față de viață. În finalul poeziei, eul liric reia, ca un ecou, chemarea iubitei și constată că povestea s-a încheiat.
Al doilea element este finalul, construit în jurul exclamației „Totuși este trist în lume!”. După ce iubita dispare, eul liric își dă seama că a pierdut fericirea simplă, iar versul conclusiv, adresat „floare-albastră”, arată că iubita devine ea însăși idealul de neatins. Ultima strofă, cu repetiția și cu tonul de elegie, transformă idila într-o meditație asupra singurătății geniului.
Limbajul poeziei susține această opoziție. Monologul iubitei este plin de expresii familiare și de diminutive, care dau naturalețe chemării ei, în timp ce intervențiile eului liric sunt meditative și grave. Diferența de registru arată că cei doi vorbesc, de fapt, limbi diferite.
În concluzie, Floare albastră este o poezie romantică în care tema iubirii este ilustrată prin antiteză, simbolul florii, structură dialogată și un final elegiac. Eminescu sugerează că omul superior, atras de absolut, pierde fericirea pe care i-o oferă viața.
Greșeli frecvente
- Nu precizezi explicit curentul (romantismul) înainte de trăsături.
- Repovestești poezia strofă cu strofă, fără să comentezi imaginile.
- Sub 400 de cuvinte — nu se acordă punctajul de redactare (12p).
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I.A (1–5) | 30p | răspunsuri în enunțuri, justificare cu citat |
| I.B | 20p | opinie + 2 argumente dezvoltate + text + experiență + concluzie |
| II | 10p | rolul didascaliilor, cu exemple din fragment |
| III | 30p | curent + două trăsături, temă + două imagini, două elemente analizate, minimum 400 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |