Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2020 la Limba și literatura română, profil real, sesiunea iunie–iulie, varianta 5. Textul-suport de la Subiectul I este un fragment din Amintiri despre G. Călinescu de Mircea Bandu, care evocă anii în care Călinescu a fost profesor la Timișoara. La Subiectul al II-lea apare un fragment din romanul Arhanghelii de Ion Agârbiceanu, iar eseul de la Subiectul al III-lea cere o comedie studiată.
Sfat: răspunsurile de mai jos arată ce punctează baremul și cum să formulezi. Nu le învăța pe de rost — folosește-le ca structură și scrie cu propriile cuvinte.
Subiectul I (50 de puncte)
A. Cerințe pe text (30 de puncte)
1. Sensul din text al secvenței „s-au scurs” (6p)
Model: În textul dat, secvența „s-au scurs” are sensul de „au trecut”.
Punctaj: 4p sensul, 1p enunț, 1p exprimare.
2. Un aspect vestimentar prin care se distingea G. Călinescu (6p)
Model: G. Călinescu se distingea prin basca de modă franțuzească pe care o purta.
Punctaj: 4p + 1p + 1p. Acceptat și: costumul bleumarin de croi ales.
3. Starea de spirit a elevilor când Călinescu îl înlocuia pe profesorul de istorie + justificare (6p)
Model: Elevii erau bucuroși atunci când G. Călinescu îl înlocuia pe profesorul de istorie, lucru dovedit de secvența „venea în clasă spre bucuria noastră”.
Punctaj: 2p starea (bucurie), 2p secvența, 1p + 1p.
4. Un motiv pentru care profesorul rămâne în memoria elevilor (6p)
Model: Profesorul G. Călinescu rămâne în memoria elevilor săi datorită optimismului și vitalității lui. Spre deosebire de colegii mai vârstnici, el nu era niciodată încruntat, iar căldura din privire îi cucerea pe elevi, care așteptau cu nerăbdare orele lui. Această energie molipsitoare a făcut ca figura lui să nu fie uitată nici după aproape patru decenii.
Punctaj: 4p explicație nuanțată (2p încercare), 1p + 1p. Alte motive acceptate: inteligența, cultura vastă, felul în care preda.
5. Modul de viață al lui Călinescu la Timișoara, în 30–50 de cuvinte (6p)
Model (≈ 45 de cuvinte): La Timișoara, G. Călinescu ducea o viață modestă și retrasă. Locuia anonim într-o casă de margine, iar oamenii îl vedeau doar trecând grăbit pe stradă sau venind la ore. Purta mereu același costum, elegant, dar fără ostentație, ceea ce arată simplitate și discreție.
Punctaj: 1p indicarea modului de viață (modest, anonim), 3p prezentare nuanțată, 1p numărul de cuvinte, 1p exprimare.
B. Text argumentativ (20 de puncte)
Cerința: argumentează, în minimum 150 de cuvinte, dacă mass-media contribuie sau nu la crearea imaginii publice a unei persoane, raportându-te la fragment și la experiența personală/culturală.
Structura punctată: opinie (1p), două argumente enunțate (4p) și dezvoltate (4p), raportare la text (3p) + experiență (1p), concluzie (1p), conectori (2p), norme (2p), ortografie–punctuație (1p), așezare (1p).
Model (≈ 220 de cuvinte):
Consider că mass-media contribuie în mod decisiv la crearea imaginii publice a unei persoane, deoarece îi face cunoscută personalitatea unui număr foarte mare de oameni.
În primul rând, mass-media transmite imaginea unei persoane dincolo de cercul celor care o cunosc direct. În fragmentul din Amintiri despre G. Călinescu, Mircea Bandu arată că, spre sfârșitul vieții criticului, „zeci de mii de oameni” l-au revăzut prin intermediul unei emisiuni televizate. Deși bolnav, Călinescu le-a arătat actorilor pașii de menuet, iar telespectatorii au rămas cu imaginea unui om cu o vitalitate neînvinsă. Așadar, televiziunea i-a fixat în conștiința publicului portretul de „eternă tinerețe”.
În al doilea rând, presa și rețelele sociale pot construi sau pot distruge o reputație în foarte scurt timp. De exemplu, sportiva Simona Halep a devenit un model pentru mulți tineri și datorită interviurilor și reportajelor care i-au prezentat munca și modestia. În schimb, o singură știre negativă, preluată de numeroase publicații, poate umbri ani întregi de rezultate.
Prin urmare, mass-media are o influență puternică asupra imaginii publice. Tocmai de aceea, publicul ar trebui să privească informațiile cu spirit critic.
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Cerința: prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul din Arhanghelii de Ion Agârbiceanu.
Ce cere baremul: perspectivă de tip obiectiv (2p) + prezentare nuanțată, ilustrată cu exemple: relatare la persoana a III-a, omnisciență (4p) + redactare (4p).
Model (≈ 110 cuvinte):
În fragmentul din romanul Arhanghelii de Ion Agârbiceanu, perspectiva narativă este de tip obiectiv. Naratorul nu ia parte la acțiune și relatează la persoana a III-a, ca în secvența în care trenul se oprește în fața peronului, iar Vasile Murășanu rămâne pe coridorul vagonului. Naratorul este omniscient: știe că eroul se teme să nu scape trenul și surprinde bucuria „copilărească” pe care o simte la gândul că merge acasă. El cunoaște chiar și senzațiile lui fizice, căldura și moleșeala plăcută din trup, comparate cu mângâierile mamei. Relatarea este credibilă, iar naratorul pătrunde în interioritatea personajului fără să-l judece.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularitățile unei comedii studiate.
Ce punctează baremul (18p + 12p redactare):
- Încadrarea (6p): perioadă/curent (2p) + două trăsături numite (2p) + ilustrate pe text (2p).
- Tema (2p) + două scene comentate, nu rezumate (2 × 2p).
- Două componente de structură și limbaj analizate, cu relevanța lor (2 × 3p): conflict, personaj, notații ale autorului, limbaj, act, scenă.
Textul ales: O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale (1884).
Eseu-model (≈ 420 de cuvinte)
Ion Luca Caragiale este cel mai important dramaturg român, iar O scrisoare pierdută, jucată pentru prima dată în 1884, este capodopera sa. Comedia satirizează viața politică dintr-un orășel de provincie, aflat în plină campanie electorală.
Opera aparține realismului, deoarece reflectă moravurile societății românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea. O primă trăsătură realistă este tipologia personajelor: Farfuridi și Brânzovenescu sunt tipul prostului fudul, Cațavencu este demagogul, iar Trahanache, încornoratul simpatic. A doua trăsătură este critica socială: alegerile, presa și partidele sunt prezentate ca un joc al intereselor personale, în care șantajul înlocuiește dezbaterea de idei.
Tema comediei este viața politică românească, privită satiric. O primă scenă relevantă este cea din actul al II-lea, în care Cațavencu îl șantajează pe Tipătescu cu scrisoarea de amor a Zoei. El cere, în schimbul documentului, candidatura de deputat. Scena arată că în politica orașului de provincie funcția nu se câștigă prin merit, ci prin compromiterea adversarului, iar „onestitatea” invocată de personaje este doar o mască.
A doua scenă semnificativă este întrunirea electorală din actul al III-lea. Discursul lui Farfuridi, încâlcit și plin de contradicții, culminează cu formula absurdă despre o revizuire care să nu schimbe nimic, iar cel al lui Cațavencu, emfatic și lacrimogen, este doar teatru. Întrunirea se încheie cu o încăierare, ceea ce subliniază degradarea vieții publice: oratorii nu au idei, ci doar ambiții.
Prima componentă de structură relevantă este conflictul dramatic. Conflictul principal îi opune pe Tipătescu, Zoe și Trahanache, reprezentanții puterii, lui Cațavencu, care vrea să ajungă deputat. Un conflict secundar apare între Farfuridi și Brânzovenescu, care se tem de trădare. Lupta pentru puterea politică este însă rezolvată de la Centru, prin impunerea lui Agamiță Dandanache, un personaj și mai lipsit de scrupule. Acest deznodământ arată că, în lumea comediei, nimeni nu este pedepsit, iar morala este înlocuită de interes.
A doua componentă este limbajul personajelor, principala sursă a comicului. Caragiale folosește comicul de limbaj pentru a-și caracteriza indirect eroii: Trahanache repetă ticul verbal „ai puțintică răbdare”, care îi arată calmul și abilitatea de a amâna, iar Cațavencu face greșeli de logică și folosește neologisme pe care nu le înțelege. Pronunția peltică a lui Dandanache și confuziile lui Pristanda trădează incultura. Astfel, vorbirea devine o oglindă a lipsei de valoare morală și intelectuală. Prin urmare, limbajul nu este doar o sursă de râs, ci un instrument de caracterizare care dezvăluie golul moral al unei întregi lumi politice.
În concluzie, O scrisoare pierdută este o comedie realistă de moravuri, în care Caragiale construiește, prin conflict și limbaj, o imagine satirică, dar mereu actuală, a lumii politice.
Greșeli frecvente
- Povestești cele patru acte — „tendința de rezumare” primește doar 1p pe scenă.
- Spui „comic de limbaj” fără exemple și fără să arăți ce dezvăluie despre personaj.
- Confunzi tema (politica) cu tipul de comic.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I.A (1–5) | 30p | „spre bucuria noastră” la 3; modul de viață numit explicit la 5 |
| I.B | 20p | opinie + 2 argumente dezvoltate + text + experiență + concluzie |
| II | 10p | „perspectivă de tip obiectiv” + omnisciență ilustrată |
| III | 30p | realism, temă + 2 scene comentate, conflict + limbaj, minimum 400 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |