Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2020 la Limba și literatura română, profil real, sesiunea iunie–iulie, varianta 1. Textul-suport de la Subiectul I este însemnarea din 1 ianuarie 1941 din Jurnal 1935–1944 de Mihail Sebastian. La Subiectul al II-lea se comentează un fragment din poezia Trec vremile de Vasile Voiculescu, iar eseul de la Subiectul al III-lea cere un text narativ de Ioan Slavici sau de G. Călinescu.
Sfat: răspunsurile de mai jos arată ce punctează baremul și cum să formulezi. Nu le învăța pe de rost — folosește-le ca structură și scrie cu propriile cuvinte.
Subiectul I (50 de puncte)
A. Cerințe pe text (30 de puncte)
1. Sensul din text al secvenței „cu ochii deschiși” (6p)
Model: În textul dat, secvența „cu ochii deschiși” are sensul de „cu luciditate”, „cu atenție”.
Punctaj: 4p sensul, 1p enunț, 1p exprimare.
2. Anul în care a fost ocupat Parisul (6p)
Model: Din text reiese că Parisul a fost ocupat în anul 1940.
De ce: însemnarea este din 1 ianuarie 1941, iar autorul vorbește despre „iunie”, de la căderea Parisului, ca despre anul care tocmai s-a încheiat. (4p + 1p + 1p)
3. Un scop al scrisului + justificare (6p)
Model: Din perspectiva autorului, un scop al scrisului este comunicarea cu ceilalți, lucru dovedit de mărturisirea că scrisul care nu îl ajută „să comunic cu cineva” i se pare un lucru absurd.
Punctaj: 2p scopul, 2p secvența, 1p + 1p.
4. Motivul pentru care autorul nu a scris în ultima jumătate de an (6p)
Model: Autorul nu a mai scris în jurnal din cauza dezgustului și a sentimentului de inutilitate trăite după căderea Parisului. Evenimentele tragice ale războiului l-au făcut să creadă că totul este pierdut, astfel încât scrisul i se părea fără rost, iar el nu a mai avut nici energia necesară pentru a-l relua.
Punctaj: 4p explicație nuanțată (2p încercare), 1p + 1p.
5. Părerea autorului despre comunicarea într-o limbă străină, în 30–50 de cuvinte (6p)
Model (≈ 40 de cuvinte): Autorul consideră că a vorbi într-o limbă străină este nefiresc atunci când nu există o nevoie reală. La Paris, el și Poldy nu vorbeau franțuzește între ei, deoarece li se părea pretențios, ci doar în prezența cuiva care nu cunoștea altă limbă.
Punctaj: 4p prezentare nuanțată, 1p numărul de cuvinte, 1p exprimare.
B. Text argumentativ (20 de puncte)
Cerința: argumentează, în minimum 150 de cuvinte, dacă starea sufletească a oamenilor este sau nu influențată de evenimentele sociale sau istorice, raportându-te la fragment și la experiența personală/culturală.
Structura punctată: opinie (1p), două argumente enunțate (4p) și dezvoltate (4p), raportare la text (3p) + experiență (1p), concluzie (1p), conectori (2p), norme (2p), ortografie–punctuație (1p), așezare (1p).
Model (≈ 220 de cuvinte):
Consider că starea sufletească a oamenilor este puternic influențată de evenimentele sociale sau istorice pe care le trăiesc.
În primul rând, marile evenimente istorice pot provoca deznădejde și pot schimba felul în care omul privește viața. În Jurnal 1935–1944, Mihail Sebastian mărturisește că, după căderea Parisului, în iunie 1940, a încetat să mai scrie, deoarece trăia un „îngrozitor sentiment de inutilitate”. Experiența mobilizării și a lunilor petrecute în „zonă” îl apropiaseră de moarte, iar viața obișnuită i se părea o lume de pe altă planetă. Cu toate acestea, la începutul noului an el recunoaște că mai speră, ceea ce arată cât de mult depinde starea lui de evoluția istoriei.
În al doilea rând, și evenimentele sociale mai recente ne influențează emoțiile. Din experiența personală, în perioada pandemiei, când școlile au fost închise, mulți colegi și eu ne-am simțit izolați și neliniștiți. Revenirea la cursuri față în față a adus, în schimb, bucurie și sentimentul că viața își recapătă ritmul firesc.
Așadar, omul nu trăiește în afara istoriei. Evenimentele colective îi marchează sufletul, deși fiecare găsește, în felul său, puterea de a spera.
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Cerința: comentează, în minimum 50 de cuvinte, fragmentul din Trec vremile de V. Voiculescu, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
Ce cere baremul: comentariu nuanțat care leagă ideea poetică de mijloacele artistice (6p; 3p legătură ezitantă; 1p simpla numire) + 4p redactare.
Model (≈ 120 de cuvinte):
Fragmentul din poezia Trec vremile de Vasile Voiculescu exprimă zbaterea sufletului omenesc în fața trecerii ireversibile a timpului și a misterului veșniciei. Ideea poetică este construită prin comparația din incipit, care asociază curgerea vremurilor cu apele ce spală „fața lumilor”, sugerând că timpul șterge totul. Metafora „furtunoasa-nvălmășală” și imaginea „șivoaielor” redau haosul existenței, din care sufletul încearcă să scape. Comparația cu „încleștarea agoniei” și verbele de mișcare opuse („s-afundă”, „se suie”), repetate în final, sugerează o luptă fără sfârșit. Personificarea sufletului care „izbește-n porțile veciei” arată dorința de a cunoaște taina, dar negația („nimeni nu-i să-i spuie”) subliniază neputința omului. Punctele de suspensie prelungesc această neliniște.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularitățile unui text narativ de Ioan Slavici sau de G. Călinescu.
Ce punctează baremul (18p + 12p redactare):
- Încadrarea (6p): curent (2p) + două trăsături numite (2p) + ilustrate (2p).
- Tema (2p) + două episoade/secvențe comentate (2 × 2p).
- Două elemente de structură, compoziție și limbaj analizate, cu relevanța lor (2 × 3p).
Textul ales: nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici (1881).
Eseu-model (≈ 430 de cuvinte)
Ioan Slavici este unul dintre marii clasici ai literaturii române, iar nuvela Moara cu noroc, apărută în volumul Novele din popor (1881), este una dintre cele mai valoroase creații ale sale. Textul urmărește transformarea morală a cârciumarului Ghiță, stăpânit treptat de patima banului.
Nuvela se încadrează în realism prin mai multe trăsături. Prima este veridicitatea: acțiunea se petrece într-un spațiu concret, cârciuma de la răscrucea drumurilor din câmpia Aradului, iar mediul social, cu porcarii, arendașii și jandarmii, este descris cu precizie. A doua trăsătură este obiectivitatea narațiunii: naratorul omniscient relatează la persoana a III-a și nu își judecă personajele, ci le lasă faptele să le caracterizeze. Nuvela este, totodată, una psihologică, deoarece urmărește atent frământările interioare ale protagonistului.
Tema nuvelei este dezumanizarea omului sub influența dorinței de înavuțire. O primă secvență relevantă este venirea lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc. Lică îi cere lui Ghiță să-i spună cine trece pe drum și cât câștigă, iar cârciumarul înțelege că nu poate rămâne stăpân la el acasă fără să intre în jocul acestuia. Din acest moment, Ghiță se înstrăinează de Ana și devine tot mai închis, ceea ce marchează începutul degradării lui morale.
A doua secvență semnificativă este finalul, când Ghiță, disperat, o lasă pe Ana singură cu Lică, iar apoi o ucide, fiind la rândul lui ucis de Răuț. Incendiul care distruge cârciuma pare o purificare a locului. Prin acest deznodământ tragic, Slavici arată că abaterea de la cinste duce la pierderea a tot ce contează în viață: familia, liniștea și chiar viața.
Un prim element de structură relevant este simetria incipitului și a finalului. Nuvela începe cu vorbele bătrânei, mama Anei, care afirmă că liniștea colibei te face fericit, nu bogăția. Finalul o readuce în scenă pe bătrână, care, privind ruinele, spune că așa le-a fost scris. Această construcție circulară încadrează destinul lui Ghiță între avertisment și confirmarea lui, dând nuvelei un caracter moralizator.
Al doilea element este conflictul. Conflictul exterior îl opune pe Ghiță lui Lică, care îl atrage în afacerile sale necinstite. Mai important este însă conflictul interior, dintre dorința de a rămâne om cinstit și atracția câștigului. Slavici îl urmărește prin monologuri interioare și prin tehnica observației psihologice, care redau ezitările și remușcările eroului. Astfel, Ghiță nu este un personaj rău, ci un om slab, a cărui prăbușire devine credibilă. Prin urmare, conflictul interior este cel care transformă nuvela într-o analiză psihologică profundă, nu într-o simplă poveste cu tâlhari.
În concluzie, Moara cu noroc este o nuvelă realistă și psihologică, în care Ioan Slavici demonstrează, prin structură circulară și conflict interior, că lăcomia distruge echilibrul sufletesc al omului.
Greșeli frecvente
- Povestești toată nuvela în loc să comentezi două secvențe.
- Nu numești explicit tema — pierzi 2p.
- Analizezi „conflictul” fără să arăți ce relevă despre personaj — 1p în loc de 3p.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I.A (1–5) | 30p | anul 1940 dedus corect; secvența despre comunicare la 3 |
| I.B | 20p | opinie + 2 argumente dezvoltate + text + experiență + concluzie |
| II | 10p | legătura idee poetică–mijloace artistice |
| III | 30p | realism, temă + 2 secvențe comentate, 2 elemente de structură, minimum 400 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |