Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a modelului de subiect pentru Bacalaureatul 2019 la Limba și literatura română, profil real. Textul-suport de la Subiectul I este un fragment din Jurnal de Tudor Vianu, despre revenirea autorului la Viena, în 1957. La Subiectul al II-lea apare un fragment din romanul Adam și Eva de Liviu Rebreanu, iar eseul de la Subiectul al III-lea cere un roman al experienței.
Sfat: răspunsurile de mai jos arată ce punctează baremul și cum să formulezi. Nu le învăța pe de rost — folosește-le ca structură și scrie cu propriile cuvinte.
Subiectul I (50 de puncte)
A. Cerințe pe text (30 de puncte)
1. Sensul secvenței „nu putem trece cu vederea” (6p)
Model: În textul dat, secvența „nu putem trece cu vederea” indică imposibilitatea de a ignora anumite aspecte, adică „nu putem neglija”.
Punctaj: 4p sensul, 1p enunț, 1p exprimare.
2. O clădire supusă restaurării (6p)
Model: O clădire supusă procesului de restaurare este Catedrala Sfântul Ștefan, al cărei turn fusese reclădit de curând.
Punctaj: 4p + 1p + 1p.
3. Atitudinea autorului la revenirea la Viena (primul paragraf) + justificare (6p)
Model: În momentul revenirii la Viena, autorul are o atitudine nostalgică, lucru dovedit de secvența „am alergat pe locurile unde am fost student odată, grăbit să surprind năluca trecutului”.
Punctaj: 2p atitudinea (nostalgie), 2p secvența, 1p + 1p.
4. De ce spectacolul Tristan și Isolda îi provoacă nedumerire (6p)
Model: Spectacolul Tristan și Isolda îi provoacă autorului nedumerire din cauza intervențiilor din finalul operei, pe care le consideră inexplicabile. Deși admiră vocile și ansamblul, el observă că punerea în scenă modifică încheierea cunoscută a lucrării lui Wagner, fără să înțeleagă motivul acestei schimbări.
Punctaj: 4p explicație nuanțată (2p încercare), 1p + 1p.
5. O trăsătură a vienezilor, în 30–50 de cuvinte (6p)
Model (≈ 40 de cuvinte): O trăsătură a vienezilor este politețea. Autorul regăsește „vechea lume politicoasă și amicală”: vânzătoarele își salută clienții printr-o mică frază muzicală, iar chelnerii și agenții de circulație îi iau pe străini sub protecția lor, cu gravitate sau cu umor.
Punctaj: 1p numirea trăsăturii, 3p prezentare nuanțată, 1p numărul de cuvinte, 1p exprimare. Acceptate și: hărnicia, simțul umorului, atașamentul față de oraș.
B. Text argumentativ (20 de puncte)
Cerința: argumentează, în minimum 150 de cuvinte, dacă transformările din societate se reflectă sau nu în înfățișarea unui oraș, raportându-te la fragment și la experiența personală/culturală.
Structura punctată: opinie (1p), două argumente enunțate (4p) și dezvoltate (4p), raportare la text (3p) + experiență (1p), concluzie (1p), conectori (2p), norme (2p), ortografie–punctuație (1p), așezare (1p).
Model (≈ 220 de cuvinte):
Consider că transformările din societate se reflectă direct în înfățișarea unui oraș, deoarece arhitectura și viața străzii exprimă valorile și nevoile locuitorilor.
În primul rând, evenimentele istorice lasă urme vizibile asupra orașelor. În Jurnal, Tudor Vianu observă că la Viena, după al Doilea Război Mondial, se mai văd distrugeri, iar reconstrucția s-a făcut în stil funcțional, nu baroc. În fața Catedralei Sfântul Ștefan a apărut o clădire imensă, fără fantezie, comparată cu „un furnicar cu o mie de ochi”. Așadar, nevoia rapidă de locuințe după război a schimbat caracterul orașului.
În al doilea rând, progresul tehnologic și modul de viață modern modifică imaginea străzilor. Și în fragment apar automobilele, becurile de neon și materialele plastice noi. Din experiența personală, în orașul meu, Cluj-Napoca, în ultimii ani au apărut clădiri de birouri din sticlă, piste pentru biciclete și trotinete electrice, semn că orașul s-a adaptat industriei IT și unui public tânăr.
Prin urmare, orașul este o oglindă a societății. Provocarea este ca schimbările să se facă fără a distruge identitatea și patrimoniul care îi dau farmec.
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Cerința: prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul din Adam și Eva de Liviu Rebreanu.
Ce cere baremul: perspectivă obiectivă (2p) + prezentare nuanțată, cu exemple: omnisciență, relatare la persoana a III-a (4p) + redactare (4p).
Model (≈ 110 cuvinte):
În fragmentul din romanul Adam și Eva de Liviu Rebreanu, perspectiva narativă este obiectivă. Naratorul nu este personaj și relatează la persoana a III-a, numindu-l pe protagonist „bolnavul” sau Toma Novac. Naratorul este omniscient: el pătrunde în sufletul personajului și știe că acestuia i se întruchipează din nou imaginea femeii văzute, că inima i se umple de o fericire „dureros de mare” și că, apoi, mintea îi devine limpede. De asemenea, gândurile lui Toma Novac despre fericire sunt redate în stil direct, între ghilimele. Relatarea este credibilă, iar naratorul nu își judecă personajul.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularitățile unui roman al experienței studiat.
Ce punctează baremul (18p + 12p redactare):
- Încadrarea (6p): perioadă/curent/orientare (2p) + două trăsături numite (2p) + ilustrate (2p).
- Tema (2p) + două secvențe comentate (2 × 2p; rezumarea = 1p).
- Două componente de structură, compoziție și limbaj analizate, cu relevanța lor (2 × 3p; 2p fără justificare).
Textul ales: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu (1930).
Eseu-model (≈ 430 de cuvinte)
Camil Petrescu este unul dintre întemeietorii romanului românesc modern, iar Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, apărut în 1930, este un roman al experienței. Scriitorul considera că literatura trebuie să redea doar ceea ce autorul a trăit și a cunoscut direct, motiv pentru care romanul se bazează pe experiența frontului din Primul Război Mondial, la care a participat chiar el.
Romanul se încadrează în modernismul interbelic, în varianta romanului psihologic de analiză. O primă trăsătură este subiectivitatea: relatarea la persoana I, din perspectiva lui Ștefan Gheorghidiu, face ca realitatea să fie filtrată prin conștiința personajului. A doua trăsătură este autenticitatea, adică redarea experienței trăite, fără idealizare: frontul este prezentat ca haos, frică și dezorganizare, nu ca loc al eroismului spectaculos.
Tema romanului este experiența cunoașterii prin iubire și prin război. O primă secvență relevantă este discuția de la popota ofițerilor din incipit, pornită de la un caz de crimă pasională citit în ziar. Gheorghidiu susține că iubirea trebuie să fie absolută și că cei care se iubesc au „drept de viață și de moarte” unul asupra celuilalt. Reacția lui violentă față de colegii care râd arată că discuția atinge propria dramă și declanșează evocarea căsniciei cu Ela.
A doua secvență semnificativă este experiența primei nopți pe front. Ștefan descoperă frica, neputința, ordinele contradictorii și moartea camarazilor. Scenele de luptă sunt fragmentare, notate ca într-un jurnal, iar eroul constată că, în fața morții, gelozia care îl chinuise i se pare neînsemnată. Războiul devine, astfel, experiența decisivă care îi schimbă scara valorilor.
O primă componentă de structură relevantă este titlul, construit pe o antiteză. „Ultima noapte de dragoste” trimite la încheierea experienței erotice, iar „întâia noapte de război” anunță experiența frontului. Simetria titlului corespunde celor două părți ale romanului și sugerează că o etapă a vieții personajului se încheie exact când alta începe, ceea ce subliniază ideea de cunoaștere prin experiențe-limită.
A doua componentă este perspectiva narativă subiectivă, asociată cu timpul psihologic. Naratorul-personaj relatează evenimentele din prezentul frontului și se întoarce, prin memoria involuntară, în trecutul iubirii. Relatarea nu urmează ordinea cronologică, ci fluxul conștiinței. Această construcție este esențială pentru un roman al experienței, deoarece cititorul are acces doar la ceea ce personajul a trăit și a perceput, cu toate îndoielile lui. Nimic nu este prezentat ca adevăr absolut. Astfel, perspectiva și timpul subiectiv nu sunt simple tehnici, ci chiar modul prin care romanul devine mărturia autentică a unei experiențe.
În concluzie, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este un roman modernist al experienței, în care Camil Petrescu folosește titlul antitetic, perspectiva subiectivă și timpul psihologic pentru a arăta cum iubirea și războiul transformă conștiința unui intelectual.
Greșeli frecvente
- Confunzi „roman al experienței” cu romanul de aventuri — explică ideea de autenticitate.
- Rezumi cele două părți în loc să comentezi secvențe.
- Analizezi titlul fără să arăți legătura cu structura romanului.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I.A (1–5) | 30p | Catedrala Sfântul Ștefan la 2; nostalgia + secvența la 3 |
| I.B | 20p | opinie + 2 argumente dezvoltate + text + experiență + concluzie |
| II | 10p | „perspectivă obiectivă” + omnisciență ilustrată |
| III | 30p | modernism/roman al experienței, temă + 2 secvențe, titlu + perspectivă, minimum 400 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |