Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2015 la Limba și literatura română, profil real/tehnologic, sesiunea iunie–iulie, varianta 5. Subiectul I are nouă cerințe pe un fragment din piesa Trei generații de Lucia Demetrius, Subiectul al II-lea cere un text argumentativ despre importanța practicării unui sport la orice vârstă, iar Subiectul al III-lea un eseu despre construcția unui personaj dintr-un text narativ de Ion Creangă, G. Călinescu sau Marin Preda.
Sfat: la textul dramatic, „notațiile autorului” sunt didascaliile din paranteze — exemplele cele mai bune sunt cele care arată emoția personajelor. La eseu, autorii sunt impuși; modelul folosește Moromeții de Marin Preda.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Sinonime pentru „socoteai” și „deștepți” (2p)
Model: socoteai – credeai, considerai; deștepți – inteligenți, isteți.
2. Rolul cratimei în „n-ai venit” (2p)
Model: Cratima marchează căderea vocalei u din adverbul de negație nu și rostirea legată a două cuvinte.
3. Enunț cu o locuțiune/expresie cu substantivul „viață” (2p)
Model: Salvamontiștii și-au pus viața în pericol pentru a-i salva pe turiști. (Alte variante: a-și face de cap în viață, pe viață și pe moarte.)
4. O temă a discuției dintre personaje (4p)
Model: Tema discuției dintre Ruxandra și Șerban este iubirea lor și viitorul pe care și-l doresc împreună.
5. Două mărci ale adresării directe (4p)
Model: vocativul „Ruxandră!” și verbul la imperativ „Spune!” (se acceptă: „Șerban!”, „Nu te încrunta!”, „Dragostea mea!”).
6. O modalitate de caracterizare a Ruxandrei, exemplificată (4p)
Model: Ruxandra este caracterizată indirect, prin limbaj și gesturi: povestirea visului, spusă „spontan, veselă”, și refuzul jenat de a-l termina („Mi-e rușine!”) arată o tânără sinceră, emoționată și pudică, profund îndrăgostită.
7. Rolul notațiilor autorului (4p)
Model: Notațiile autorului indică stările sufletești și gesturile personajelor, completând replicile. Didascalia „stingherită, cu ochii în jos” arată jena Ruxandrei la începutul scenei, iar „se apropie repede, emoționat” dezvăluie nerăbdarea lui Șerban. Indicațiile despre sărutări și îmbrățișarea de lângă pian redau intimitatea scenei, iar pauza cerută la început creează tensiune. Astfel, didascaliile susțin caracterizarea și sugerează regia scenei.
8. Două trăsături ale genului dramatic, ilustrate (4p)
Model: Prima trăsătură este dialogul ca mod principal de expunere: întreaga scenă este alcătuită din replicile celor doi îndrăgostiți. A doua este prezența indicațiilor scenice, de exemplu cea care precizează că Șerban îngenunchează lângă Ruxandra.
9. Comentariul secvenței (60–100 de cuvinte) (4p)
Model (≈ 90 de cuvinte): Secvența surprinde momentul în care iubirea este pusă la încercare de realitate. Întrebarea lui Șerban despre câțiva ani „crunți” de lipsuri arată luciditatea lui și teama de viitor. Răspunsul Ruxandrei, scurt și exclamativ, exprimă devotamentul absolut și entuziasmul tinereții. Șerban corectează imediat promisiunea, refuzând ideea unei sărăcii eterne, și își mărturisește speranța într-o carieră muzicală. Ezitările lui, marcate prin puncte de suspensie, trădează modestia și emoția. Didascalia îmbrățișării lângă pian leagă iubirea de vocația artistică a personajului.
Punctaj: 3p comentariul + 1p limita de cuvinte.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Cerința: text argumentativ de 150–300 de cuvinte despre importanța practicării unui sport la orice vârstă. (Exemplele din opere literare nu sunt obligatorii.)
Model (≈ 240 de cuvinte):
Consider că practicarea unui sport este importantă la orice vârstă, deoarece menține sănătatea fizică și echilibrul psihic.
În primul rând, mișcarea regulată previne numeroase boli. Copiii care fac sport își dezvoltă armonios musculatura și postura, adulții își reduc riscul de afecțiuni cardiace, iar vârstnicii își păstrează mai mult timp mobilitatea. De exemplu, o plimbare alertă de o jumătate de oră pe zi sau câteva ore de înot pe săptămână pot îmbunătăți semnificativ rezistența organismului. Prin urmare, sportul nu este un lux, ci o formă de grijă față de propria sănătate.
În al doilea rând, sportul are efecte benefice asupra stării de spirit și a relațiilor sociale. Activitatea fizică reduce stresul și ajută la concentrare, ceea ce este util atât elevilor înaintea examenelor, cât și adulților cu un program solicitant. Mai mult, sporturile de echipă îi învață pe oameni să coopereze și să-și facă prieteni. Bunicul meu, de pildă, joacă tenis de masă de două ori pe săptămână cu vecinii și spune că aceste întâlniri îl țin „tânăr”.
În concluzie, sportul trebuie practicat de-a lungul întregii vieți, adaptat vârstei și posibilităților fiecăruia, pentru că aduce sănătate, energie și bucurie.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de 600–900 de cuvinte despre construcția unui personaj dintr-un text narativ de Creangă, Călinescu sau Preda.
Repere (câte 4p): statutul personajului raportat la conflict; o trăsătură ilustrată prin două secvențe comentate; patru componente de structură, compoziție și limbaj (4 × 1p); opinie argumentată. Redactare: 14p.
Textul ales: Moromeții de Marin Preda, personajul Ilie Moromete (alternative: Nică din Amintiri din copilărie; Costache Giurgiuveanu din Enigma Otiliei).
Eseu-model (≈ 650 de cuvinte)
Marin Preda este cel mai important romancier al perioadei postbelice, iar Moromeții, al cărui prim volum a apărut în 1955, este un roman al destrămării satului tradițional. Ilie Moromete, personajul principal, este considerat de critică „cel mai mare personaj al literaturii române postbelice”, iar construcția lui se sprijină pe ideea de libertate interioară.
Statutul social al lui Moromete este cel al unui țăran mijlocaș din satul Siliștea-Gumești, în Câmpia Dunării, cu puțin înainte de al Doilea Război Mondial. El este capul unei familii numeroase, formate din copiii din prima căsătorie, Paraschiv, Nilă și Achim, din a doua soție, Catrina, și din copiii lor, Tita, Ilinca și Niculae. Psihologic, Moromete este un om ironic, contemplativ și disimulat, care preferă să comenteze lumea decât să acționeze. Moral, este un tată care vrea să păstreze pământul întreg pentru copii, chiar cu prețul unor decizii dureroase. Prin raportare la conflict, Moromete se află în centrul conflictului principal, cel dintre el și fiii cei mari, care vor să plece la București cu oile și cu banii familiei. Există și conflicte secundare: cu sora sa, Guica, nemulțumită de a doua căsătorie a fratelui, cu Catrina, care vrea să-și recupereze partea de pământ, și cu autoritățile, care cer plata impozitului.
Trăsătura definitorie a lui Moromete este spiritul ironic și disimulat. Ea apare, în primul rând, în scena în care agentul fiscal Jupuitu vine să ia banii pentru „fonciire”. Moromete îl întâmpină cu calm, îl tratează cu vorbe ambigue și pretinde că nu are bani, deși îi are. Jocul lui teatral, cu replici care par naive, dar sunt pline de subînțelesuri, îl derutează pe agent și amână plata. Scena arată că personajul folosește ironia ca formă de apărare în fața unei lumi care îl amenință. În al doilea rând, trăsătura se vede în scenele din poiana fierăriei lui Iocan, unde țăranii se adună duminica pentru a citi ziarul. Moromete este cel care citește și comentează știrile politice, transformând discuția într-un spectacol. Plăcerea lui de a interpreta lumea arată un om care trăiește prin cuvânt și prin contemplație, nu prin calcul economic.
Construcția personajului se sprijină pe mai multe elemente de structură și de compoziție. Primul este incipitul, cu fraza celebră despre timpul care avea „nesfârșită răbdare” cu oamenii. Imaginea unei lumi aparent stabile, fără conflicte grave, va fi contrazisă de evenimente, iar personajul va descoperi că timpul nu mai are răbdare. Al doilea element este scena cinei, în care familia stă în jurul mesei joase și rotunde, iar Moromete, așezat pe pragul odăii, domină familia. Poziția lui simbolizează autoritatea paternă, dar și distanța față de ceilalți. Al treilea element este perspectiva narativă: naratorul omniscient se apropie de punctul de vedere al personajelor, iar Moromete este văzut și prin ochii celorlalți, de exemplu ai lui Niculae sau ai prietenilor săi, Cocoșilă și Dumitru lui Nae. Al patrulea element sunt modalitățile de caracterizare: caracterizarea indirectă predomină, prin fapte, limbaj și gesturi, iar replicile lui pline de umor sunt cel mai important mijloc de a-l cunoaște.
În opinia mea, personajul reflectă tema destrămării familiei tradiționale și ideea că omul își poate păstra libertatea interioară chiar și atunci când pierde controlul asupra propriei vieți. Primul argument este faptul că, deși fiii lui pleacă la București cu oile și caii, iar familia se destramă, Moromete nu se prăbușește. După o perioadă de tăcere, el își reia rolul de capul familiei și vinde o parte din pământ pentru a-și păstra restul. Al doilea argument este finalul primului volum, care afirmă că timpul nu mai avea răbdare. Moromete înțelege că lumea pe care o cunoștea dispare, dar își păstrează demnitatea. El nu este un învins, ci un om care a trăit liber într-o lume în schimbare.
În concluzie, Ilie Moromete este un personaj complex, construit prin conflicte, incipit simbolic, scene-cheie și caracterizare indirectă. Prin el, Marin Preda creează imaginea țăranului contemplativ, care privește lumea cu ironie și înțelepciune, chiar atunci când ea începe să se destrame.
Greșeli frecvente
- Alegi un autor care nu este în listă (de exemplu, Rebreanu) — nu răspunzi cerinței.
- Statutul personajului este prezentat fără legătură cu conflictele.
- Confunzi naratorul cu personajul: în Moromeții naratorul este omniscient, nu Moromete.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I (1–9) | 30p | didascalii, trăsături ale dramaticului, comentariu de 60–100 de cuvinte |
| II | 30p | ipoteză proprie, două argumente dezvoltate, concluzie, 150–300 de cuvinte |
| III | 30p | statut + conflict, trăsătură cu două secvențe, patru componente, opinie, 600–900 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |