Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2014 la Limba și literatura română, profil real/tehnologic, sesiunea august–septembrie, varianta 5. Subiectul I are nouă cerințe pe un fragment din romanul Rusoaica de Gib I. Mihăescu, Subiectul al II-lea cere un text argumentativ despre importanța respectării regulilor într-un domeniu de activitate, iar Subiectul al III-lea un eseu despre tema și viziunea despre lume dintr-un text poetic de George Bacovia.
Sfat: la itemul 2 (rolul virgulelor într-o enumerare) spune exact ce separă virgulele: termeni ai unei enumerări, aici nume predicative. La eseu, Plumb și Lacustră sunt cele mai sigure alegeri; modelul de mai jos folosește Lacustră.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Sinonime pentru „vrednic” și „teancuri” (2p)
Model: vrednic – harnic, destoinic; teancuri – grămezi, stive.
2. Rolul virgulelor în „Amândoi eram bruni, negricioși, subțiratici și înalți” (2p)
Model: Virgulele separă termenii unei enumerări — adjectivele cu funcție de nume predicativ care alcătuiesc portretul celor doi bărbați.
3. Enunț cu o locuțiune/expresie cu substantivul „carte” (2p)
Model: Bunicul nu a avut ocazia să învețe carte, dar știa multe lucruri. (Alte variante: a juca cu cărțile pe față, a da cărțile pe față.)
4. Tipul de perspectivă narativă (4p)
Model: Perspectiva narativă este subiectivă: naratorul este personaj, locotenentul care comandă sectorul, și relatează la persoana I („mă mulțumeam”, „mă vedeam”).
5. Două motive literare (4p)
Model: motivul dublului (plutonierul Gârneață, în care naratorul se vede pe sine) și motivul cărții (cărțile citite în timpul liber); se acceptă și motivul frontierei/graniței.
6. Două secvențe cu dimensiunea spațială (4p)
Model: „prin preajma pichetului” și „Spre flancurile sectorului” (se acceptă și „din coliba de scânduri a «comandamentului»”).
7. Rolul verbelor la imperfect (4p)
Model: Verbele la imperfect („țineam”, „mă mulțumeam”, „îl lăsam”, „era”) exprimă acțiuni repetate și obișnuite, care alcătuiesc rutina vieții de la graniță. Ele redau durata și caracterul habitual al activităților naratorului, dar susțin și descrierea, mai ales în portretul lui Gârneață și în comparația dintre cei doi bărbați. Prin contrast, perfectul simplu marchează evenimentele singulare („prinseră”, „primii felicitări”).
8. Două trăsături ale genului epic, ilustrate (4p)
Model: Prima trăsătură este prezența instanțelor comunicării narative: naratorul-personaj și personajele Gârneață și Cebuc. A doua este îmbinarea narațiunii cu descrierea: organizarea patrulelor este relatată ca succesiune de acțiuni, iar ultimul paragraf conține portretul fizic comparativ al naratorului și al lui Gârneață.
9. Comentariul secvenței (60–100 de cuvinte) (4p)
Model (≈ 90 de cuvinte): Secvența evidențiază relația de încredere dintre locotenent și plutonierul Gârneață. Expresia „mâna mea dreaptă” arată că subordonatul devine un sprijin indispensabil, iar faptul că îi ține locul, deși este mai tânăr, dovedește prețuirea comandantului. Comparația cu Cebuc, om la fel de harnic, scoate în evidență detaliul decisiv: privirea directă a lui Gârneață, care își ține ochii în ochii superiorului. Gestul sugerează sinceritate, curaj și o anumită egalitate interioară, pe care naratorul o apreciază și în care, mai târziu, se va recunoaște.
Punctaj: 3p comentariul + 1p limita de cuvinte.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Cerința: text argumentativ de 150–300 de cuvinte despre importanța respectării unor reguli într-un domeniu de activitate.
Model (≈ 240 de cuvinte):
Consider că respectarea regulilor într-un domeniu de activitate este esențială, deoarece garantează siguranța oamenilor și calitatea rezultatelor.
În primul rând, în multe domenii regulile protejează viața și sănătatea. În medicină, sterilizarea instrumentelor și verificarea identității pacientului înainte de o operație sunt reguli stricte, a căror încălcare poate avea consecințe grave. La fel, în construcții sau în aviație, procedurile de securitate au fost scrise tocmai pe baza unor accidente din trecut. Prin urmare, regulile nu sunt formalități, ci lecții învățate.
În al doilea rând, regulile asigură corectitudinea și încrederea între oameni. În sport, de exemplu, o competiție are sens doar dacă toți jucătorii respectă aceleași norme, iar arbitrul le aplică imparțial. Dacă unii ar trișa, victoria și-ar pierde valoarea, iar publicul nu ar mai avea încredere în rezultate. Asemenea, într-o firmă, termenele și standardele comune permit colaborarea eficientă între angajați.
Desigur, regulile trebuie revizuite atunci când devin depășite, însă schimbarea lor se face tot după reguli, nu prin ignorarea lor.
În concluzie, respectarea regulilor este o condiție a siguranței, a eficienței și a corectitudinii în orice domeniu de activitate.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de 600–900 de cuvinte despre tema și viziunea despre lume dintr-un text poetic de George Bacovia.
Repere (câte 4p): două trăsături de încadrare; două imagini/idei poetice; patru elemente de compoziție și limbaj (4 × 1p); opinie argumentată. Redactare: 14p.
Textul ales: Lacustră, din volumul Plumb (1916).
Eseu-model (≈ 610 de cuvinte)
George Bacovia este cel mai important poet simbolist român, iar poezia Lacustră, publicată în volumul Plumb (1916), exprimă una dintre temele fundamentale ale creației sale: condiția poetului într-o lume ostilă, în care ploaia, singurătatea și descompunerea devin stări existențiale.
Textul se încadrează în simbolism. O primă trăsătură simbolistă este folosirea simbolului și a sugestiei: ploaia nu este doar un fenomen meteorologic, ci simbolul unei stări de angoasă și al unei lumi aflate în disoluție. A doua trăsătură este muzicalitatea, realizată prin repetiții, prin refrenul care închide textul și prin rimă, care creează impresia unei ploi monotone și nesfârșite. Se adaugă corespondențele dintre starea sufletească și peisajul exterior, precum și preferința pentru stări nevrotice și pentru un decor apăsător.
Tema poeziei este condiția poetului însingurat și neliniștit, prizonier al unei lumi care se destramă. Viziunea despre lume este una sumbră, angoasantă: realitatea pare să-și piardă stabilitatea, iar eul trăiește sentimentul unei amenințări permanente.
O primă imagine poetică relevantă este cea a ploii care nu se oprește. Eul liric mărturisește în incipit că aude de multe nopți ploaia și materia plângând. Personificarea materiei care „plânge” extinde suferința la nivel cosmic: întreaga lume pare să se dizolve în apă. Ploaia continuă sugerează timpul care nu mai trece și o stare de neliniște fără ieșire.
A doua imagine este cea a locuinței lacustre. Eul se simte singur și se gândește la locuințele lacustre, construcții preistorice ridicate pe piloni deasupra apei. El simte că podul se clatină și că pilonii se prăbușesc sub el. Imaginea sugerează regresiunea în timp, spre o epocă primitivă, și nesiguranța existenței: viața este clădită pe un temei fragil, gata să se surpe. Senzația de prăbușire devine metaforă a angoasei moderne.
Un prim element de compoziție semnificativ este titlul. Cuvântul lacustră trimite la locuințele construite pe ape, iar adjectivul folosit substantival concentrează ideea de instabilitate și de izolare. Titlul anunță spațiul acvatic, care va domina întreaga poezie. Al doilea element este structura simetrică, în patru catrene. Prima și ultima strofă sunt construite asemănător, prin reluarea versului despre ploaia auzită de multe nopți. Repetiția închide textul ca un cerc, sugerând că starea eului nu se schimbă: nu există evoluție, ci doar o reluare obsesivă a aceleiași angoase. Al treilea element este imaginarul poetic acvatic, alcătuit din ploaie, mâl, apă și piloni, care construiesc un spațiu al descompunerii. Al patrulea element este prozodia: rima încrucișată, ritmul și versurile scurte imită căderea monotonă a ploii, iar laitmotivul final, cu termenul „ploaia” repetat, sugerează că sunetul ei nu încetează.
În opinia mea, viziunea despre lume din Lacustră exprimă o formă modernă de neliniște existențială, anticipând literatura absurdului. Primul argument este faptul că eul liric nu are o cauză precisă a suferinței: el nu plânge o iubire pierdută sau o moarte anume, ci trăiește o angoasă generală, provocată de însăși existența. Al doilea argument este senzația de prăbușire, care transformă spațiul familiar într-unul amenințător. Omul bacovian nu mai are refugiu: casa lui este ea însăși nesigură. Prin aceste mijloace, Bacovia transformă un peisaj ploios într-o imagine a condiției umane fragile.
Poezia poate fi pusă în legătură și cu alte texte din același volum, precum Plumb sau Decor, în care apar aceleași motive: spațiul închis, ploaia, singurătatea și culorile reci. Această constanță a imaginarului arată că Lacustră nu exprimă o stare trecătoare, ci o viziune unitară asupra lumii, specifică întregii creații bacoviene, în care omul este prizonierul unei realități ostile, iar natura nu mai consolează, ci amplifică suferința.
În concluzie, Lacustră este o poezie simbolistă reprezentativă, în care tema condiției poetului este exprimată prin simbol, muzicalitate, structură circulară și imaginar acvatic. Viziunea bacoviană asupra lumii este una a dezagregării și a singurătății, rămasă actuală prin intensitatea ei.
Greșeli frecvente
- Vorbești despre Plumb în termeni generali, fără citate scurte și fără analiză pe text.
- Nu precizezi viziunea despre lume (angoasă, descompunere, singurătate).
- Enumerezi trăsături ale simbolismului fără să le ilustrezi în poezia aleasă.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I (1–9) | 30p | perspectivă subiectivă, rolul imperfectului, comentariu de 60–100 de cuvinte |
| II | 30p | ipoteză proprie, două argumente dezvoltate, concluzie, 150–300 de cuvinte |
| III | 30p | două trăsături simboliste, două imagini, patru elemente, opinie, 600–900 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |