Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a modelului de subiect pentru Bacalaureatul 2014 la Limba și literatura română, profil real/tehnologic. Subiectul I are nouă cerințe pe poezia Singuri de George Topîrceanu, Subiectul al II-lea cere un text argumentativ despre importanța acțiunilor de protejare a mediului, iar Subiectul al III-lea un eseu despre construcția unui personaj dintr-un text narativ de Mihail Sadoveanu.
Sfat: poezia are trei strofe: prima se încheie la imaginea jăraticului din cămin, a doua la perdelele lăsate. Verifică împărțirea înainte de itemii 7 și 9. La eseu, Baltagul și Vitoria Lipan sunt alegerea clasică; la fel de bine poți scrie despre Nechifor Lipan sau despre un personaj din Hanu-Ancuței.
Subiectul I (30 de puncte)
1. Sinonime pentru „licărește” și „singur” (2p)
Model: licărește – sclipește, strălucește slab; singur – solitar.
2. Rolul cratimei în „Ci-ntunericul prieten” (2p)
Model: Cratima marchează căderea vocalei î din cuvântul întunericul și rostirea legată a două cuvinte, pentru păstrarea ritmului.
3. Enunț cu o locuțiune/expresie cu substantivul „casă” (2p)
Model: Cei doi frați fac casă bună de când s-au mutat împreună. (Alte variante: a-și lua casă și masă, a fi de-al casei.)
4. Două mărci lexico-gramaticale ale subiectivității (4p)
Model: verbe la persoana I („am adus”, „veghez”) și pronume de persoana I („cu mine”, „eu”).
5. Două motive literare (4p)
Model: motivul ploii și motivul focului (jăraticul din cămin); se acceptă și motivul nopții sau al somnului.
6. Două secvențe cu dimensiunea temporală (4p)
Model: „e noapte neagră-afară” și „povestea unei vremi de mult uitate”.
7. Două figuri de stil din prima strofă (4p)
Model: Comparația jăraticului din cămin cu o piatră de rubin sugerează căldura și strălucirea prețioasă a focului, care transformă camera într-un spațiu intim și ocrotitor. Epitetul „umbra dulce” exprimă starea de liniște și de tandrețe a eului liric, pentru care întunericul nu este amenințător, ci prietenos.
Punctaj: 1p + 1p identificarea, 1p + 1p semnificația. Se acceptă și metafora „ochiul de jăratic”.
8. Două trăsături ale genului liric, ilustrate (4p)
Model: Prima trăsătură este transmiterea directă a sentimentelor: eul liric își exprimă tandrețea față de ființa iubită, pe care vrea să o trezească „cu-o sărutare”. A doua este prezența instanțelor comunicării lirice: eul liric, marcat prin persoana I, și iubita, căreia i se adresează direct prin imperativul din incipit.
9. Comentariul strofei a doua (60–100 de cuvinte) (4p)
Model (≈ 90 de cuvinte): A doua strofă contrapune lumea exterioară, ostilă, spațiului interior ocrotitor. Vântul și ploaia care bat în geamuri și noaptea „neagră” creează un decor rece și neliniștitor. Personificarea streașinii care „suspină” și comparația cu un cântec de vioară transformă zgomotul ploii într-o melodie monotonă, care spune o poveste veche. Faptul că nicio rază nu trece prin perdele arată izolarea totală a cuplului față de lume. Alternanța versurilor lungi și scurte imită ritmul inegal al ploii și accentuează atmosfera de intimitate.
Punctaj: 3p comentariul + 1p limita de cuvinte.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Cerința: text argumentativ de 150–300 de cuvinte despre importanța acțiunilor de protejare a mediului.
Model (≈ 240 de cuvinte):
Sunt convins că acțiunile de protejare a mediului sunt astăzi o necesitate, deoarece de ele depind sănătatea oamenilor și viitorul generațiilor următoare.
În primul rând, poluarea are efecte directe asupra calității vieții. Aerul încărcat de noxe din marile orașe, apele contaminate cu deșeuri industriale și solurile pline de plastic provoacă boli și distrug ecosistemele. Acțiunile concrete, precum plantarea de copaci, reducerea emisiilor sau colectarea selectivă a deșeurilor, pot încetini acest proces. Prin urmare, protejarea mediului înseamnă, de fapt, protejarea propriei sănătăți.
În al doilea rând, aceste acțiuni formează o mentalitate responsabilă. Atunci când elevii participă la o zi de ecologizare a unui parc sau a malului unui râu, ei înțeleg cât de mult rău provoacă un gest aparent mărunt, cum ar fi aruncarea unei sticle. De exemplu, campania națională „Let's Do It, Romania!” a mobilizat sute de mii de voluntari și a atras atenția asupra problemei gunoaielor. Astfel, implicarea directă schimbă comportamente pe termen lung.
În concluzie, acțiunile de protejare a mediului sunt importante atât pentru rezultatele lor imediate, cât și pentru educația ecologică pe care o oferă comunității.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de 600–900 de cuvinte despre construcția unui personaj dintr-un text narativ de Mihail Sadoveanu.
Repere (câte 4p): statutul personajului raportat la conflict; o trăsătură ilustrată prin două secvențe comentate; patru elemente de structură și compoziție (4 × 1p); opinie argumentată. Redactare: 14p.
Textul ales: Baltagul (1930), personajul Vitoria Lipan.
Eseu-model (≈ 620 de cuvinte)
Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai mari prozatori români, iar romanul Baltagul, publicat în 1930, îmbină elemente ale romanului tradițional, ale romanului polițist și ale baladei populare Miorița. Personajul principal, Vitoria Lipan, este o femeie de munte care pornește în căutarea soțului dispărut, iar construcția ei se sprijină pe ideea de fidelitate față de rânduielile străvechi.
Statutul social al Vitoriei este cel al unei femei de oier dintr-un sat de munte, Măgura Tarcăului, soția lui Nechifor Lipan și mamă a doi copii, Gheorghiță și Minodora. Psihologic, ea este o femeie lucidă, perseverentă, cu o mare putere de stăpânire de sine și de observație. Moral, este fidelă soțului și credincioasă tradițiilor, pe care le consideră legi nescrise ale vieții. Prin raportare la conflict, Vitoria este cea care declanșează și duce la capăt acțiunea. Conflictul exterior este cel dintre ea și ucigașii soțului, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui, pe care trebuie să-i demaște. Conflictul interior este lupta dintre speranța că Nechifor trăiește și presimțirea morții lui. Un conflict secundar apare între Vitoria și fiica ei, Minodora, atrasă de obiceiurile moderne.
Trăsătura definitorie a Vitoriei este inteligența ascuțită, dublată de spiritul de observație. Ea se vede, în primul rând, în felul în care reconstituie drumul lui Nechifor. Pornită la drum cu Gheorghiță, Vitoria întreabă din sat în sat, observă detalii și leagă informațiile, procedând ca un adevărat detectiv. Ea descoperă că soțul a cumpărat oi la Dorna și că, după Suha, a fost văzut în compania a doi oameni, dar apoi doar aceștia s-au mai întors. Deducția logică o conduce la locul crimei. În al doilea rând, inteligența ei apare în scena praznicului din final. Vitoria reconstituie în fața tuturor, cu calm, felul în care s-a petrecut crima, ca și cum ar fi fost de față, iar Bogza, încolțit, își pierde stăpânirea de sine. Ea îi dă lui Gheorghiță baltagul tatălui, iar fiul îl lovește pe criminal, care, înainte de a muri, își mărturisește fapta. Scena arată că Vitoria folosește cuvântul și psihologia ca pe niște arme.
Construcția personajului este susținută de mai multe elemente de structură și de compoziție. Primul este incipitul, construit ca o legendă: o povestire a lui Nechifor despre felul în care Dumnezeu a împărțit darurile neamurilor, iar ciobanilor le-a lăsat o viață grea, dar frumoasă. Incipitul fixează universul arhaic în care trăiește Vitoria. Al doilea element este acțiunea, organizată ca o călătorie cu trei etape: așteptarea și pregătirile, drumul de căutare și găsirea trupului, apoi pedepsirea vinovaților. Călătoria are și sens inițiatic pentru Gheorghiță, care, sub îndrumarea mamei, devine bărbat. Al treilea element este perspectiva narativă: naratorul este omniscient, dar se apropie adesea de punctul de vedere al Vitoriei, ale cărei gânduri și presimțiri sunt redate prin stil indirect liber. Al patrulea element sunt tehnicile de caracterizare: caracterizarea directă apare în portretul făcut de narator, care îi remarcă ochii căprii și frumusețea neobișnuită pentru vârsta ei, iar caracterizarea indirectă reiese din fapte, din limbaj și din relațiile cu ceilalți.
În opinia mea, personajul Vitoriei reflectă tema datoriei morale față de cel dispărut și ideea că ordinea lumii tradiționale trebuie restabilită. Primul argument este hotărârea ei de a-l găsi pe Nechifor nu doar pentru a afla adevărul, ci pentru a-l îngropa creștinește, după datină. Pentru ea, un mort neînmormântat tulbură echilibrul lumii. Al doilea argument este faptul că, după ce a făcut dreptate, Vitoria hotărăște să se întoarcă acasă și să reia viața de la capăt, cu nunta Minodorei. Prin urmare, misiunea ei a fost aceea de a închide un ciclu și de a readuce armonia în comunitate.
În concluzie, Vitoria Lipan este un personaj complex, construit prin incipit simbolic, structura călătoriei, perspectivă narativă și tehnici variate de caracterizare. Sadoveanu creează în ea o figură monumentală, care întruchipează forța femeii și fidelitatea față de valorile lumii arhaice.
Greșeli frecvente
- Confunzi personajul real cu cel din baladă: Vitoria nu se resemnează, ca mioara, ci acționează.
- Statutul este prezentat fără raportare la conflict.
- Rezumi întreaga călătorie în loc să comentezi două secvențe legate de trăsătură.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I (1–9) | 30p | răspunsuri exacte, figuri de stil din strofa corectă, comentariu de 60–100 de cuvinte |
| II | 30p | ipoteză proprie, două argumente dezvoltate, concluzie, 150–300 de cuvinte |
| III | 30p | statut + conflict, trăsătură cu două secvențe, patru elemente, opinie, 600–900 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |