Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2023 la Limba și literatura română, profil real, sesiunea iunie–iulie, varianta 6. Textul-suport de la Subiectul I este un fragment din monografia Ion Creangă. Viața și opera de G. Călinescu, despre ultimii ani ai povestitorului. La Subiectul al II-lea apare rondelul A mele visuri... de Alexandru Vlahuță, iar eseul de la Subiectul al III-lea cere un text narativ de Liviu Rebreanu sau Camil Petrescu.
Sfat: răspunsurile de mai jos arată ce punctează baremul și cum să formulezi. Nu le învăța pe de rost — evaluatorii recunosc textele memorate. Folosește-le ca structură și scrie cu propriile cuvinte.
Subiectul I (50 de puncte)
A. Cerințe pe text (30 de puncte)
1. Sensul din text al secvenței „de bună seamă” (6p)
Model: În textul dat, secvența „de bună seamă” are sensul de „desigur”.
Punctaj: 4p sensul, 1p răspuns formulat în enunț, 1p corectitudinea exprimării. Acceptate și: cu siguranță, negreșit, fără îndoială.
2. Două surse de venit ale lui Ion Creangă (6p)
Model: Ion Creangă câștiga bani din activitatea de institutor și din comerțul cu tutun, fiind debitant. O altă sursă de venit era tipografia la care era proprietar asociat, precum și vânzarea abecedarului său.
Punctaj: 2p + 2p pentru două surse, 1p enunț, 1p exprimare. Oricare două dintre: institutor, debitant de tutun (comerț), tipografie, drepturile pentru abecedar.
3. O posibilă semnificație a curcubeului + justificare (6p)
Model: Pentru Ion Creangă, curcubeul semnifică speranța unei vindecări, lucru susținut de secvența „semn, poate, pentru el, de schimbări în bine”.
Punctaj: 2p semnificația, 2p secvența justificativă, 1p + 1p formulare și exprimare. Se poate cita și „care-i dădu poate o nouă alinare”.
4. Un motiv pentru care Creangă călătorește la Târgu-Neamț (6p)
Model: Ion Creangă merge la Târgu-Neamț pentru a revedea locurile copilăriei și rudele. Presimțind că „n-are s-o mai ducă mult”, scriitorul simte nevoia unei despărțiri de spațiul care l-a format, iar întoarcerea la origini, la școală și la neamuri devine pentru el o formă de împăcare și de alinare în fața bolii.
Punctaj: 2p motivul, 2p explicația nuanțată (1p doar pentru încercare), 1p + 1p formulare și exprimare. Alt motiv acceptat: căutarea „înțelepciunii poporului” după ce leacurile doctorilor nu l-au ajutat.
5. O trăsătură morală a lui Creangă, în 30–50 de cuvinte (6p)
Model (≈ 45 de cuvinte): O trăsătură morală a lui Ion Creangă este sensibilitatea. Bolnav și conștient de apropierea sfârșitului, el dăruiește școlii din Târgu-Neamț ultimul exemplar din Povățuitor și lăcrimează probabil la vederea băncilor. Gestul dovedește atașamentul profund față de locurile copilăriei și recunoștința față de școală.
Punctaj: 2p trăsătura, 2p prezentare nuanțată, 1p încadrarea în 30–50 de cuvinte, 1p exprimare. Alte trăsături acceptate: fire superstițioasă, afecțiune față de rude, generozitate.
B. Text argumentativ (20 de puncte)
Cerința: argumentează, în minimum 150 de cuvinte, dacă oamenii trebuie sau nu să exprime recunoștință față de școlile în care au fost formați, raportându-te la fragment și la experiența personală/culturală.
Structura care ia punctaj maxim: opinie (1p) → argument 1 enunțat (2p) și dezvoltat (2p) → argument 2 enunțat (2p) și dezvoltat (2p) → valorificarea textului (3p) + experiență personală/culturală (1p) → concluzie (1p) → conectori (2p) + norme, ortografie, așezare, număr de cuvinte (4p).
Model (≈ 230 de cuvinte):
Consider că oamenii trebuie să își exprime recunoștința față de școlile în care au fost formați, pentru că acolo și-au construit temelia personalității.
În primul rând, școala nu oferă doar cunoștințe, ci și modele umane și amintiri care ne însoțesc toată viața. În fragmentul din Ion Creangă. Viața și opera, G. Călinescu arată că povestitorul, bolnav și presimțindu-și sfârșitul, se întoarce la școala din Târgu-Neamț, unde învățase împreună cu Conta, și îi dăruiește ultimul exemplar din Povățuitor, cu dedicația „pentru bibliotecă”. Gestul lui arată că recunoștința față de școală este o formă de respect pentru propriul drum.
În al doilea rând, exprimarea recunoștinței sprijină concret generațiile viitoare. Din experiența personală, absolvenții liceului meu revin în fiecare an la ziua școlii, donează cărți și le vorbesc elevilor despre facultate și carieră. Astfel, mulțumirea nu rămâne o simplă formulă politicoasă, ci devine ajutor real pentru cei care urmează.
Prin urmare, recunoștința față de școală este o datorie morală firească: ea întărește legătura dintre generații și arată că educația primită nu a fost uitată.
Observă conectorii: „În primul rând”, „În al doilea rând”, „Astfel”, „Prin urmare”.
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Cerința: comentează, în minimum 50 de cuvinte, rondelul lui Al. Vlahuță, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
Ce cere baremul: precizarea ideii poetice (2p) și comentarea relației dintre idee și mijloacele artistice (4p), plus 4p redactare.
Model (≈ 120 de cuvinte):
Ideea poetică a textului lui Alexandru Vlahuță este tristețea eului liric în fața idealurilor pierdute, care nu mai pot renaște. Această idee este susținută de mijloacele artistice. Epitetul „risipite” și exclamația din primul vers exprimă direct deziluzia, iar metafora „frunzele pălite” proiectează sentimentul în natura de toamnă, sugerând ofilirea speranțelor. Imaginea visurilor „troienite” sub straturile vremii arată ireversibilitatea pierderii. Antiteza din ultima strofă, între copacul care își va recăpăta „podoaba ramurilor” și visurile care vor fi „mai adâncite” în noapte, accentuează contrastul dintre ciclicitatea naturii și destinul ireversibil al omului. Repetarea refrenului, specifică rondelului, creează muzicalitate și dă ideii caracter obsesiv.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularități ale unui text narativ studiat de Liviu Rebreanu sau Camil Petrescu.
Ce punctează baremul (18p conținut + 12p redactare):
- Încadrarea (6p): precizarea perioadei/curentului/orientării (2p) + două trăsături numite (2 × 1p) + evidențiate pe text (2 × 1p).
- Tema (2p) + două episoade/secvențe comentate (2 × 2p) — fără rezumare.
- Două elemente de structură/compoziție/limbaj analizate cu relevanța lor (2 × 3p).
- Redactare (12p): introducere–cuprins–încheiere (1p), logica ideilor (1p), analiză și argumentare (3p), limba literară (2p), ortografie (2p), punctuație (2p), așezare (1p). Sub 400 de cuvinte nu se acordă punctajul de redactare.
Textul ales: romanul Ion de Liviu Rebreanu (1920).
Eseu-model (≈ 520 de cuvinte)
Liviu Rebreanu este considerat creatorul romanului românesc modern, iar Ion, publicat în 1920, este primul nostru roman obiectiv de mare amploare. Opera aparține perioadei interbelice și ilustrează realismul obiectiv, oferind o imagine monografică a satului transilvănean de la începutul secolului al XX-lea.
O primă trăsătură a realismului este obiectivitatea perspectivei narative. Naratorul omniscient, neimplicat, relatează la persoana a III-a și nu judecă personajele, lăsând faptele să vorbească. Chiar și gesturile violente ale lui Ion, precum bătaia Anei, sunt prezentate fără comentarii morale. O a doua trăsătură este tipicitatea personajelor și a situațiilor: Ion întruchipează țăranul sărac stăpânit de dorința de a avea pământ, Vasile Baciu este tipul socrului avar, iar preotul Belciug și familia Herdelea reprezintă intelectualitatea satului. Situațiile, ca hora, nunta sau înmormântarea, sunt tipice lumii rurale.
Tema romanului este destinul țăranului însetat de pământ, într-o lume în care averea determină statutul social. Sunt urmărite, în planuri paralele, viața satului și problemele intelectualilor.
Un episod relevant pentru temă este hora din incipit. În curtea Todosiei, satul se adună duminica, iar hora devine o imagine a ierarhiilor sociale: bogații stau deoparte, săracii privesc. Ion o joacă pe Ana, fata bogată, deși o iubește pe Florica, săracă. Alegerea lui arată de la început conflictul dintre „glasul pământului” și „glasul iubirii”, care va structura întregul roman.
Un al doilea episod semnificativ este scena în care Ion sărută pământul, după ce obține, prin căsătoria cu Ana, terenurile lui Vasile Baciu. Gestul, în care pământul este privit ca o ibovnică, arată că patima pentru pământ a devenit o obsesie aproape erotică. Împlinirea acestei dorințe aduce însă dezumanizarea: Ana, neglijată, se sinucide, iar Ion se întoarce spre Florica, fapt care îi va aduce moartea.
Un prim element de structură este simetria incipitului și a finalului. Romanul se deschide cu imaginea drumului care intră în satul Pripas și se încheie cu același drum care iese din sat. Drumul are rol de cadru și sugerează că opera este o „felie de viață”: lumea satului exista înaintea poveștii și continuă după moartea lui Ion. Această construcție circulară întărește caracterul obiectiv și verosimil al romanului.
Al doilea element este conflictul. Conflictul exterior, social, îl opune pe Ion lui Vasile Baciu și lui George Bulbuc, pentru pământ și pentru femeie. Conflictul interior se manifestă între dorința de avere și iubirea pentru Florica. Ambele sunt esențiale: ele motivează acțiunile personajului și duc la deznodământul tragic, arătând că încălcarea legilor morale ale comunității este pedepsită.
În concluzie, Ion de Liviu Rebreanu este un roman realist exemplar, în care obiectivitatea, tipicitatea și construcția riguroasă redau drama unui om distrus de propria patimă pentru pământ.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I.A (1–5) | 30p | răspunsuri în enunțuri, justificare cu citat |
| I.B | 20p | opinie + 2 argumente dezvoltate + text + experiență + concluzie |
| II | 10p | ideea poetică + legătura ei cu mijloacele artistice |
| III | 30p | încadrare, temă + 2 episoade, 2 elemente de structură, minimum 400 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |