Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2025 la Limba și literatura română, profil real, sesiunea iunie–iulie, varianta 7. Textul-suport de la Subiectul I este un fragment din Părintele „Geticei” de Grigore Băjenaru, care evocă un curs inaugural al profesorului Vasile Pârvan. La Subiectul al II-lea apare începutul dramei Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu, iar eseul de la Subiectul al III-lea cere construcția unui personaj dintr-un text narativ de Ion Creangă sau Ioan Slavici.
Sfat: răspunsurile de mai jos arată ce punctează baremul și cum să formulezi. Nu le învăța pe de rost — folosește-le ca structură și scrie cu propriile cuvinte.
Subiectul I (50 de puncte)
A. Cerințe pe text (30 de puncte)
1. Sensul din text al cuvântului „prielnic” și al secvenței „pe timpuri” (6p)
Model: În textul dat, cuvântul „prielnic” are sensul de „favorabil”, iar secvența „pe timpuri” are sensul de „odinioară”.
Punctaj: 2p + 2p, 1p enunț, 1p exprimare. Acceptate și: potrivit, propice / altădată, cândva.
2. O caracteristică a profesorilor cu sălile pline (6p)
Model: Unii dintre profesorii la ale căror cursuri de inaugurare sălile erau pline se remarcau prin talentul oratoric.
Punctaj: 4p caracteristica, 1p enunț, 1p exprimare. Acceptată și: competența profesională („știința pură”).
3. Momentul zilei cursului inaugural + justificare (6p)
Model: Cursul de inaugurare susținut de Vasile Pârvan are loc la asfințit, lucru dovedit de secvența „Soarele de toamnă, în crepuscul, străbătea palid și delicat pe ferestrele largi ale sălii de curs, prefirându-și ultimele raze”.
Punctaj: 2p momentul, 2p secvența, 1p + 1p. Acceptat și: seara, amurgul.
4. Un motiv pentru care Pârvan explică originea numelui său (6p)
Model: Vasile Pârvan face referire la originea numelui său pentru a capta atenția publicului. Prin gluma despre latinescul „parvus”, care înseamnă „mic”, el își ironizează statura și creează imediat o legătură caldă cu studenții noi, care, surprinși de înfățișarea lui modestă, sunt cuceriți de umorul și de inteligența profesorului.
Punctaj: 2p motivul, 2p explicația nuanțată, 1p + 1p. Acceptat și: din autoironie, pentru a destinde atmosfera.
5. Atmosfera din sala „Odobescu” înainte de curs, în 30–50 de cuvinte (6p)
Model (≈ 45 de cuvinte): Înainte de începerea cursului, atmosfera din sala „Odobescu” este animată. Sala este ticsită de studenți și de admiratori ai profesorului, iar în încăpere stăpânește o rumoare continuă, fiindcă oamenii își împărtășesc păreri, fac aprecieri și pronosticuri. Această agitație încetează brusc la apariția lui Pârvan.
Punctaj: 2p atmosfera, 2p prezentarea, 1p numărul de cuvinte, 1p exprimare. Acceptate și: agitată, plină de nerăbdare.
B. Text argumentativ (20 de puncte)
Cerința: argumentează, în minimum 150 de cuvinte, dacă înfățișarea unei persoane poate influența sau nu succesul acesteia, raportându-te la fragment și la experiența personală/culturală.
Structura care ia punctaj maxim: opinie (1p) → 2 argumente enunțate (2 × 2p) și dezvoltate (2 × 2p) → valorificarea textului (3p) + experiență (1p) → concluzie (1p) → conectori (2p) + norme, ortografie, așezare, număr de cuvinte (4p).
Model (≈ 220 de cuvinte):
Consider că înfățișarea unei persoane nu îi determină succesul, deoarece valoarea reală, competența și personalitatea contează mult mai mult.
În primul rând, inteligența și talentul pot depăși orice impresie inițială. În textul Părintele „Geticei” de Grigore Băjenaru, Vasile Pârvan este descris ca un „omuleț” mic de statură, cu o înfățișare modestă. Cu toate acestea, el umple sala de curs și impune respect prin atitudinea hotărâtă și prin vocea caldă. Naratorul îl compară cu mari conducători, precum Napoleon, nici ei înalți, iar succesul profesorului, autor al lucrării Getica, arată că statura nu a contat.
În al doilea rând, oamenii își amintesc de ceilalți mai ales prin ceea ce au realizat. Din experiența culturală, fizicianul Stephen Hawking, imobilizat într-un scaun cu rotile din cauza bolii, a devenit unul dintre cei mai cunoscuți oameni de știință ai lumii. Ideile sale au contat infinit mai mult decât aspectul fizic.
Prin urmare, deși înfățișarea poate crea o primă impresie, succesul durabil depinde de muncă, de inteligență și de felul în care știm să comunicăm cu ceilalți.
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Cerința: prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul din Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu.
Ce cere baremul: precizarea rolului (2p) — transpunerea scenică, detaliile scenografice, caracterizarea personajului — și prezentarea nuanțată (4p), plus 4p redactare.
Model (≈ 115 cuvinte):
În fragmentul dat, notațiile autorului au mai întâi rolul de a indica detaliile scenografice, facilitând transpunerea scenică. Decorul este descris amănunțit: încăperea „strâmtă, săracă, dar curată” a curelarului, fereastra cu mușcate roșii, patul de scânduri, maidanul de dincolo de stradă. Lumina amurgului care „împurpurează perdelele” sugerează atmosfera. În al doilea rând, notațiile contribuie la caracterizarea personajelor. Vulpașin apare „sfielnic”, cu palmele murdare, tresare și nu știe ce să facă cu pălăria, ceea ce îi dezvăluie timiditatea și umilința. Nastasia, care „s-a întunecat” și iese „trântind ușa”, își exprimă fără cuvinte disprețul și nemulțumirea față de acesta.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularități de construcție a unui personaj dintr-un text narativ de Ion Creangă sau Ioan Slavici.
Ce punctează baremul (18p conținut + 12p redactare):
- Statutul social, psihologic, moral al personajului (6p).
- O trăsătură (2p) ilustrată prin două episoade/secvențe comentate (2 × 2p).
- Două elemente de structură/compoziție/limbaj relevante pentru construcția personajului (2 × 3p).
- Redactare (12p), acordată doar pentru minimum 400 de cuvinte.
Textul ales: Amintiri din copilărie de Ion Creangă, personajul Nică.
Eseu-model (≈ 510 de cuvinte)
Ion Creangă este unul dintre marii prozatori ai literaturii române, iar Amintiri din copilărie, publicat între 1881 și 1892, este un roman al copilăriei universale. Personajul central, Nică, este chiar copilul care a fost autorul, evocat cu nostalgie și umor de naratorul ajuns la maturitate.
Statutul social al lui Nică este cel de fiu de țărani răzeși din Humulești, al lui Ștefan a Petrei și al Smarandei. Familia este una numeroasă și harnică, iar mama dorește ca băiatul să ajungă preot, motiv pentru care Nică trece prin mai multe școli. Statutul psihologic este al unui copil curios, jucăuș, uneori leneș și năzdrăvan, dar sensibil și atașat de familie. Statutul moral se conturează prin capacitatea de a-și recunoaște greșelile: adultul care povestește nu își ascunde faptele, ci le judecă ironic.
O trăsătură definitorie a lui Nică este neastâmpărul, specific copilăriei. Un episod ilustrativ este furtul cireșelor din grădina mătușii Mărioara. Pretextând că o caută pe verișoara Măriuca, Nică se urcă în cireș, dar este surprins de mătușă și de moș Vasile. Fuge prin cânepă și ajunge acasă, unde tatăl îl ceartă pentru paguba făcută. Episodul arată nesocotința copilului, dar și umorul cu care adultul își privește trecutul.
Un al doilea episod este cel al pupăzei din tei. Nică prinde pupăza care o trezea pe mama lui în fiecare dimineață și pleacă să o vândă în târg. Un moș șiret i-o cere pentru a o vedea și o lasă să zboare, iar băiatul se întoarce acasă fără bani și fără pasăre. Pățania arată că năzbâtiile copilului sunt pedepsite chiar de întâmplare, iar Nică învață, în felul acesta, să cunoască oamenii.
Un prim element de construcție a personajului este perspectiva narativă subiectivă. Narațiunea este la persoana I, iar naratorul adult se identifică cu personajul-copil. Distanța în timp îi permite să comenteze cu autoironie faptele, de exemplu atunci când se numește „boboc” sau „prostănac”. Astfel, Nică este construit din două unghiuri: al copilului care trăiește întâmplările și al adultului care le înțelege.
Al doilea element este limbajul, marcat de oralitate și de umor. Expresiile populare, proverbele, diminutivele și adresările directe către cititor dau viață personajului, care pare să vorbească el însuși. Umorul, realizat prin exagerare și ironie, face ca greșelile lui Nică să devină simpatice, nu condamnabile, și îl transformă într-un model al copilului universal.
În concluzie, Nică este un personaj memorabil, prin care Ion Creangă ilustrează universalitatea copilăriei, cu bucuriile, năzbâtiile și lecțiile ei, privite cu tandrețe și cu un umor inconfundabil.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I.A (1–5) | 30p | răspunsuri în enunțuri, justificare cu citat |
| I.B | 20p | opinie + 2 argumente dezvoltate + text + experiență + concluzie |
| II | 10p | rolul notațiilor (decor, gesturi, caracterizare) + exemple |
| III | 30p | statutul personajului, trăsătură + 2 episoade, 2 elemente de construcție, minimum 400 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |