Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2025 la Limba și literatura română, profil real, sesiunea iunie–iulie, varianta 8. Textul-suport de la Subiectul I este un fragment din memoriile lui Nichifor Crainic, Pribeag în țara mea. Sub mască, despre șederea la o familie dintr-o localitate minieră. La Subiectul al II-lea apare poezia Copilărie de Miron Radu Paraschivescu, iar eseul de la Subiectul al III-lea cere construcția unui personaj dintr-un roman interbelic studiat.
Sfat: răspunsurile de mai jos arată ce punctează baremul și cum să formulezi. Nu le învăța pe de rost — folosește-le ca structură și scrie cu propriile cuvinte.
Subiectul I (50 de puncte)
A. Cerințe pe text (30 de puncte)
1. Sensul din text al cuvântului „arătoasă” și al secvenței „băga în groază” (6p)
Model: În textul dat, cuvântul „arătoasă” are sensul de „frumoasă”, iar secvența „băga în groază” are sensul de „înspăimânta”.
Punctaj: 2p + 2p, 1p enunț, 1p exprimare. Acceptate și: impunătoare, chipeșă / speria.
2. Vocația descoperită de Nichifor Crainic (6p)
Model: În timpul șederii la familia care îl găzduiește, Nichifor Crainic își descoperă vocația de bucătar.
Punctaj: 4p vocația, 1p enunț, 1p exprimare.
3. Reacția părinților la schimbarea copilului la micul-dejun + justificare (6p)
Model: Părinții se amuză văzând că băiatul mănâncă acum cu poftă, lucru dovedit de secvența „spre hazul părinților”.
Punctaj: 2p reacția, 2p secvența, 1p + 1p.
4. Un motiv pentru care băiatul pleacă de acasă (6p)
Model: Băiatul obișnuiește să plece de acasă din cauza lipsei partenerilor de joacă. În vecinătate nu exista niciun copil de vârsta lui, iar el, plin de energie și curios, nu avea cu ce să își ocupe timpul; de aceea colinda prin tot satul, unde toată lumea îl cunoștea, căutând companie și aventură.
Punctaj: 2p motivul, 2p explicația nuanțată, 1p + 1p. Acceptat și: surplusul de energie, faptul că tatăl nu avea timp de el.
5. O trăsătură morală a lui Nichifor Crainic, în 30–50 de cuvinte (6p)
Model (≈ 45 de cuvinte): O trăsătură morală a lui Nichifor Crainic este altruismul. Când stăpâna casei se îmbolnăvește, el se oferă să ducă singur gospodăria: hrănește animalele, gătește după meniul stabilit cu bolnava și are grijă de băiețaș, pe care îl convinge, prin joacă, să mănânce. Astfel, își răsplătește gazdele pentru ospitalitate.
Punctaj: 2p trăsătura, 2p prezentarea, 1p numărul de cuvinte, 1p exprimare. Acceptată și: hărnicie, răbdare, bunătate.
B. Text argumentativ (20 de puncte)
Cerința: argumentează, în minimum 150 de cuvinte, dacă experiențele din copilărie influențează sau nu comportamentul unei persoane, raportându-te la fragment și la experiența personală/culturală.
Structura care ia punctaj maxim: opinie (1p) → 2 argumente enunțate (2 × 2p) și dezvoltate (2 × 2p) → valorificarea textului (3p) + experiență (1p) → concluzie (1p) → conectori (2p) + norme, ortografie, așezare, număr de cuvinte (4p).
Model (≈ 220 de cuvinte):
Consider că experiențele din copilărie influențează profund comportamentul unei persoane, deoarece în această perioadă ne formăm deprinderile și valorile.
În primul rând, abilitățile dobândite în copilărie ne rămân pentru toată viața. În fragmentul din memoriile lui Nichifor Crainic, autorul își amintește că, fiind copil, îngrijea frații mai mici și treburile casei când părinții plecau la muncă. Datorită acestor experiențe, mult mai târziu, la îmbolnăvirea gazdei, el poate să conducă gospodăria cu îndemânare și să gătească fără să greșească. Copilăria i-a format, așadar, hărnicia și spiritul de responsabilitate.
În al doilea rând, modelele pe care le avem în familie ne influențează atitudinea față de ceilalți. Din experiența personală, bunica mea obișnuia să își ajute vecinii bătrâni, ducându-le mâncare și medicamente. Însoțind-o adesea, am învățat să fiu atent la nevoile altora, iar astăzi mă implic cu plăcere în acțiunile de voluntariat ale liceului.
Prin urmare, copilăria lasă urme durabile în comportamentul nostru. Experiențele acelei vârste ne modelează caracterul și explică, de multe ori, felul în care acționăm ca adulți.
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Cerința: comentează, în minimum 50 de cuvinte, poezia Copilărie de Miron Radu Paraschivescu, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
Ce cere baremul: numirea ideii poetice (2p) și comentarea relației dintre idee și mijloacele artistice (4p), plus 4p redactare.
Model (≈ 120 de cuvinte):
Ideea poetică a textului este evocarea nostalgică a copilăriei, paradis pierdut care renaște doar în amintire, sub semnul timpului ireversibil. Epitetul „crudă” și metafora „raiul tău uitat” sugerează vârsta inocenței și fericirea de care adultul s-a îndepărtat. Imaginea carului „purtând recolta grădinilor” arată bogăția amintirilor care se întorc. Comparația cu arcul de oțel al unui orologiu și motivul ceasului de nisip, din final, aduc în prim-plan tema timpului: amintirile reînvie pentru o clipă, dar sunt înghițite de curgerea implacabilă a vremii. Metafora „imagini migratoare, în stol foșnind aripi” sugerează caracterul fugitiv al amintirilor, iar invocația directă către acestea exprimă dorința eului de a le păstra măcar o secundă.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularități de construcție a unui personaj dintr-un roman interbelic studiat.
Ce punctează baremul (18p conținut + 12p redactare):
- Statutul social, psihologic, moral al personajului (6p).
- O trăsătură (2p) ilustrată prin două episoade/secvențe comentate (2 × 2p).
- Două elemente de structură/compoziție/limbaj relevante pentru construcția personajului (2 × 3p).
- Redactare (12p), acordată doar pentru minimum 400 de cuvinte.
Textul ales: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu (1930), personajul Ștefan Gheorghidiu.
Eseu-model (≈ 520 de cuvinte)
Camil Petrescu este creatorul romanului modern de analiză psihologică în literatura română, iar Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, publicat în 1930, este un roman interbelic al experienței trăite. Protagonistul, Ștefan Gheorghidiu, este un intelectual lucid, care își analizează obsesiv iubirea și participarea la război.
Statutul social al lui Gheorghidiu este cel al unui student la Filozofie, sărac, căsătorit din dragoste cu Ela, colega sa. Situația cuplului se schimbă când moștenirea lăsată de unchiul Tache îi aduce în lumea mondenă. Mai târziu, el devine sublocotenent în armata română, în Primul Război Mondial. Statutul psihologic este al unui intelectual hipersensibil, orgolios, care trăiește o criză de conștiință. Statutul moral este definit de intransigență: Gheorghidiu caută absolutul în iubire și refuză compromisurile lumii materialiste.
Trăsătura definitorie a personajului este luciditatea obsesivă, care îi alimentează gelozia. Un episod ilustrativ este excursia la Odobești. În timpul călătoriei, Ela pare să îi acorde atenție unui domn G., un avocat monden, iar Gheorghidiu interpretează fiecare gest, fiecare privire, ca semn al infidelității. Suferința lui este analizată în detaliu, iar cititorul nu știe dacă bănuielile sunt reale sau doar rodul imaginației. Episodul arată cum luciditatea excesivă îl face să sufere.
Al doilea episod relevant este experiența frontului. Pe câmpul de luptă, în fața morții, gelozia își pierde importanța. Gheorghidiu trăiește spaima, haosul și absurdul războiului, iar luciditatea lui se îndreaptă acum spre condiția umană în fața morții. Întors acasă, rănit, el se desparte de Ela, lăsându-i „tot trecutul”. Gestul arată că experiența războiului l-a eliberat de obsesia iubirii.
Un prim element de construcție a personajului este perspectiva narativă subiectivă. Romanul este scris la persoana I, iar Gheorghidiu este narator și personaj. Cititorul cunoaște realitatea doar prin conștiința lui, ceea ce face ca adevărul despre Ela să rămână incert. Această perspectivă este esențială, pentru că dezvăluie interioritatea personajului și ambiguitatea percepției sale.
Al doilea element este structura romanului în două părți, construite pe două experiențe fundamentale: iubirea și războiul. Prima parte, a iubirii, este o rememorare a căsniciei, declanșată de discuția de la popota ofițerilor despre o crimă pasională. A doua parte urmează forma unui jurnal de campanie. Această structură susține evoluția personajului de la drama individuală la drama colectivă, care îl maturizează.
În concluzie, Ștefan Gheorghidiu este un personaj reprezentativ pentru romanul modern interbelic, un intelectual lucid și orgolios, prin care Camil Petrescu explorează relația dintre conștiință, iubire și moarte.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I.A (1–5) | 30p | răspunsuri în enunțuri, justificare cu citat |
| I.B | 20p | opinie + 2 argumente dezvoltate + text + experiență + concluzie |
| II | 10p | ideea poetică + legătura ei cu mijloacele artistice |
| III | 30p | statutul personajului, trăsătură + 2 episoade, 2 elemente de construcție, minimum 400 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |