Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2024 la Limba și literatura română, profil real, sesiunea august–septembrie, varianta 4. Textul-suport de la Subiectul I este un interviu cu I. Al. Brătescu-Voinești, realizat de I. Valerian (volumul Cu scriitorii prin veac), la împlinirea vârstei de 60 de ani. La Subiectul al II-lea apare un fragment din romanul Jar de Liviu Rebreanu, iar eseul de la Subiectul al III-lea cere un text poetic de Mihai Eminescu sau George Bacovia.
Sfat: răspunsurile de mai jos arată ce punctează baremul și cum să formulezi. Nu le învăța pe de rost — folosește-le ca structură și scrie cu propriile cuvinte.
Subiectul I (50 de puncte)
A. Cerințe pe text (30 de puncte)
1. Sensul din text al cuvântului „pildă” și al secvenței „din când în când” (6p)
Model: În textul dat, cuvântul „pildă” are sensul de „model”, iar secvența „din când în când” are sensul de „uneori”.
Punctaj: 2p + 2p, 1p enunț, 1p exprimare. Acceptate și: exemplu / ocazional, câteodată.
2. Durata evenimentului de sărbătorire (6p)
Model: Evenimentul în cadrul căruia a fost sărbătorit I. Al. Brătescu-Voinești a durat o săptămână.
Punctaj: 4p durata, 1p enunț, 1p exprimare.
3. Un rol al tâmplăriei + justificare (6p)
Model: Tâmplăria are pentru I. Al. Brătescu-Voinești un rol de relaxare, lucru dovedit de secvența „divertismentul de la munca intelectuală mi-l procur cu lucrul tâmplăriei”.
Punctaj: 2p rolul, 2p secvența, 1p + 1p. Acceptat și: rolul de a-i da ritmul sufletesc necesar scrisului („Aici găsesc ritmul sufletesc care-mi trebuie pentru scris”).
4. De ce consideră potrivită sărbătorirea scriitorilor (6p)
Model: I. Al. Brătescu-Voinești consideră potrivită sărbătorirea scriitorilor pentru că ea înseamnă recunoașterea rolului pe care aceștia îl au în societate. Scriitorul, pe care îl numește „o fabrică de bucurii pentru alții”, muncește o viață pentru cititori, iar recunoștința publicului, venită măcar la bătrânețe, îi răsplătește suferințele și eforturile.
Punctaj: 2p motivul, 2p explicația nuanțată, 1p + 1p.
5. O trăsătură morală a lui Brătescu-Voinești, în 30–50 de cuvinte (6p)
Model (≈ 45 de cuvinte): O trăsătură morală a lui I. Al. Brătescu-Voinești este modestia. Deși este sărbătorit de întreaga breaslă, el mărturisește că simte „o adâncă jenă” și că alți scriitori ai generației sale, precum Caragiale sau Vlahuță, ar fi meritat mai mult această onoare. Refuză chiar să-și numească preferințele literare.
Punctaj: 2p trăsătura, 2p prezentarea, 1p numărul de cuvinte, 1p exprimare. Acceptate și: sinceritate, sensibilitate, căldură sufletească.
B. Text argumentativ (20 de puncte)
Cerința: argumentează, în minimum 150 de cuvinte, dacă activitățile în natură influențează sau nu stările sufletești, raportându-te la fragment și la experiența personală/culturală.
Structura care ia punctaj maxim: opinie (1p) → 2 argumente enunțate (2 × 2p) și dezvoltate (2 × 2p) → valorificarea textului (3p) + experiență (1p) → concluzie (1p) → conectori (2p) + norme, ortografie, așezare, număr de cuvinte (4p).
Model (≈ 220 de cuvinte):
Consider că activitățile în natură influențează în mod pozitiv stările sufletești, aducând liniște și echilibru.
În primul rând, natura ne ajută să ne detașăm de grijile cotidiene. În interviul din volumul Cu scriitorii prin veac, I. Al. Brătescu-Voinești își descrie pasiunea pentru pescuit și afirmă că, stând nemișcat pe malul apei, „sufletul ți se purifică”. Problemele care în oraș par catastrofale se văd, în mijlocul naturii, ca printr-un binoclu întors, adică mici și lipsite de importanță. Scriitorul își dorește chiar să se retragă la țară, lângă o grădină cu flori și un râușor.
În al doilea rând, mișcarea în aer liber reduce stresul și ne îmbunătățește dispoziția. Din experiența personală, în perioadele aglomerate de teze, drumețiile de duminică pe dealurile din apropierea orașului mă ajută să mă relaxez și să revin la învățat cu mai multă energie. După câteva ore petrecute în pădure, starea de neliniște dispare aproape complet.
Prin urmare, natura are o influență benefică asupra sufletului. Activitățile în aer liber ar trebui să facă parte din viața fiecăruia, mai ales într-o lume tot mai grăbită.
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Cerința: prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul din Jar de Liviu Rebreanu.
Ce cere baremul: numirea tipului — perspectivă de tip obiectiv (2p) — și prezentarea ei cu exemple din text (4p), plus 4p redactare.
Model (≈ 110 cuvinte):
În fragmentul din romanul Jar de Liviu Rebreanu, perspectiva narativă este de tip obiectiv. Naratorul nu participă la întâmplări și relatează la persoana a III-a: „Liana s-a suit în tramvai și a pornit spre casă”. El este omniscient, cunoscând nu doar faptele, ci și gândurile și intențiile personajului: știe că eroinei „i se păru” că îl zărește pe Dandu cu o femeie și că vru să coboare pentru a se convinge. Gândurile Lianei sunt redate în stil direct, prin exclamația „O, dacă asta e la mijloc!”. Naratorul rămâne neutru, nu comentează gelozia personajului, ci o lasă să reiasă din gesturi și reacții.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularități ale unui text poetic studiat de Mihai Eminescu sau George Bacovia.
Ce punctează baremul (18p conținut + 12p redactare):
- Încadrarea (6p): perioada/curentul (2p) + două trăsături numite (2 × 1p) + ilustrate pe text (2 × 1p).
- Tema (2p) + două imagini/idei poetice comentate (2 × 2p).
- Două elemente de compoziție/limbaj analizate cu relevanța lor (2 × 3p).
- Redactare (12p), acordată doar pentru minimum 400 de cuvinte.
Textul ales: poezia Floare albastră de Mihai Eminescu (1873).
Eseu-model (≈ 500 de cuvinte)
Mihai Eminescu este poetul național al românilor și cel mai de seamă reprezentant al romantismului românesc. Poezia Floare albastră, publicată în 1873 în revista Convorbiri literare, este una dintre primele sale capodopere și anunță temele majore ale liricii eminesciene.
Textul se încadrează în romantism prin mai multe trăsături. Prima este antiteza, care structurează întreaga poezie: lumea abstractă a cunoașterii, spre care se îndreaptă poetul, este opusă lumii concrete și calde a iubirii, propuse de iubită. A doua trăsătură este motivul florii albastre, preluat din romantismul german, unde simbolizează aspirația spre ideal, spre absolut și spre fericirea inaccesibilă. Natura ocrotitoare, în armonie cu sentimentul iubirii, este de asemenea specific romantică.
Tema poeziei este iubirea, privită ca o posibilă cale de împlinire, dar și ca un ideal pierdut. Poezia exprimă, totodată, condiția omului de geniu, incapabil să aleagă fericirea simplă.
O primă imagine semnificativă este cea a reproșului iubitei din prima strofă. Fata îi spune poetului că își caută din nou visul în „stelele” și în „nori”, adică în spațiul îndepărtat al cunoașterii. Imaginile cosmice și cele istorice, ale piramidelor și ale câmpiilor asire, sugerează preocupările spirituale ale bărbatului, care îl îndepărtează de iubire și de viața concretă.
A doua imagine este cea a idilei propuse de fată în pădure, lângă izvoare. Ea îl cheamă în natura protectoare, unde pot trăi împreună o iubire simplă, plină de gingășie. Gesturile tandre și jocul copilăresc compun un tablou al fericirii pământești. Iubita pleacă însă, iar poetul rămâne singur, constatând cu tristețe că fericirea a fost pierdută.
Un prim element de compoziție relevant este titlul, format dintr-un substantiv și un epitet cromatic. Floare albastră sugerează idealul de iubire, iar culoarea albastră, a infinitului și a visului, arată că acest ideal este de neatins. Titlul este reluat în finalul poeziei, când floarea albastră devine simbolul iubirii pierdute.
Al doilea element este structura poeziei, organizată pe baza a două planuri și a două voci lirice. Primele strofe cuprind monologul iubitei, care propune idila, iar ultimele strofe exprimă meditația poetului. Discursul se încheie cu un vers memorabil, care arată că, în ciuda frumuseții iubirii, lumea rămâne marcată de tristețe. Alternanța vocilor susține antiteza dintre cele două universuri și accentuează drama poetului.
În concluzie, Floare albastră este o poezie romantică reprezentativă, în care Eminescu transformă un motiv cunoscut într-o meditație asupra iubirii, a cunoașterii și a fericirii pierdute.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I.A (1–5) | 30p | răspunsuri în enunțuri, justificare cu citat |
| I.B | 20p | opinie + 2 argumente dezvoltate + text + experiență + concluzie |
| II | 10p | „perspectivă obiectivă” + exemple din text |
| III | 30p | încadrare, temă + 2 imagini, 2 elemente de compoziție, minimum 400 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |