Rezolvarea completă, cu răspunsuri-model, a subiectului de Bacalaureat 2024 la Limba și literatura română, profil real, sesiunea august–septembrie, varianta 3. Textul-suport de la Subiectul I este un fragment din Bacovia. Poezie sau destin de Agatha Grigorescu-Bacovia, despre o plimbare cu poetul prin Bacăul natal după un mare incendiu. La Subiectul al II-lea apare un fragment din comedia Florentina de Al. Kirițescu, iar eseul de la Subiectul al III-lea cere construcția unui personaj dintr-un basm cult studiat.
Sfat: răspunsurile de mai jos arată ce punctează baremul și cum să formulezi. Nu le învăța pe de rost — folosește-le ca structură și scrie cu propriile cuvinte.
Subiectul I (50 de puncte)
A. Cerințe pe text (30 de puncte)
1. Sensul din text al cuvântului „panică” și al secvenței „ca prin minune” (6p)
Model: În textul dat, cuvântul „panică” are sensul de „spaimă”, iar secvența „ca prin minune” are sensul de „miraculos”.
Punctaj: 2p + 2p, 1p enunț, 1p exprimare. Acceptate și: groază / în mod neașteptat.
2. Numele râului descris (6p)
Model: Râul descris de Agatha Grigorescu-Bacovia este Bistrița, pe al cărui pod cei doi ajung în timpul plimbării.
Punctaj: 4p numele râului, 1p enunț, 1p exprimare.
3. Fenomenul meteorologic care generează tristețe + justificare (6p)
Model: În viziunea lui Bacovia, ploaia generează o tristețe profundă, lucru dovedit de secvența „Când plouă e trist pe aici, tristețea urcă de pretutindeni și nu poți s-o alungi cu anii.”
Punctaj: 2p ploaia, 2p secvența, 1p + 1p.
4. De ce o conduce Bacovia pe Agatha pe strada Bacău-Piatra (6p)
Model: Bacovia o conduce pe Agatha pe strada Bacău-Piatra pentru a-i arăta consecințele incendiului. Poetul, încă afectat de dezastru, vrea ca ea să vadă cu ochii ei mormanele de grinzi și casele prăbușite de pe strada natală, despre care îi scrisese, dar și casa în care s-a născut, scăpată neatinsă, fapt care îl face fericit.
Punctaj: 2p motivul, 2p explicația nuanțată, 1p + 1p.
5. O sursă de inspirație a lui Bacovia, din ultimul paragraf, în 30–50 de cuvinte (6p)
Model (≈ 45 de cuvinte): O sursă de inspirație a lui George Bacovia este singurătatea târgului de provincie. Poetul mărturisește că, în adolescență, pustiul nopților din Bacău, când toți dormeau după ora unsprezece, îl obosea până la nevroză. El transpunea aceste stări în versuri, pentru a-și descărca sufletul.
Punctaj: 2p sursa, 2p prezentarea, 1p numărul de cuvinte, 1p exprimare. Acceptate și: târgul de provincie, nostalgiile adolescenței.
B. Text argumentativ (20 de puncte)
Cerința: argumentează, în minimum 150 de cuvinte, dacă revederea locurilor natale provoacă sau nu emoții, raportându-te la fragment și la experiența personală/culturală.
Structura care ia punctaj maxim: opinie (1p) → 2 argumente enunțate (2 × 2p) și dezvoltate (2 × 2p) → valorificarea textului (3p) + experiență (1p) → concluzie (1p) → conectori (2p) + norme, ortografie, așezare, număr de cuvinte (4p).
Model (≈ 220 de cuvinte):
Consider că revederea locurilor natale provoacă întotdeauna emoții puternice, pentru că acolo se află amintirile care ne-au format.
În primul rând, locurile copilăriei ne readuc în minte imaginea celui care am fost. În fragmentul din Bacovia. Poezie sau destin, poetul, plimbându-se pe strada natală, mărturisește că își caută acolo copilul și elevul de odinioară și se întreabă ce a devenit. Bucuria de a-și vedea casa natală scăpată de incendiu și durerea în fața străzii distruse arată cât de puternic este atașamentul său față de aceste locuri.
În al doilea rând, revederea locurilor natale ne face să conștientizăm trecerea timpului. Din experiența personală, când m-am întors, după câțiva ani, în satul bunicilor, am constatat că fântâna din curte fusese astupată și că ulița fusese asfaltată. Am simțit în același timp bucurie și nostalgie, fiindcă ceea ce păstram în amintire nu mai exista întocmai.
Prin urmare, întoarcerea la locurile natale nu ne lasă indiferenți. Ea trezește amintiri, bucurii și regrete, amintindu-ne de unde am pornit.
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Cerința: prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul din Florentina de Al. Kirițescu.
Ce cere baremul: precizarea rolului (2p) — transpunerea scenică, detaliile scenografice, caracterizarea personajului — și prezentarea lui nuanțată (4p), plus 4p redactare.
Model (≈ 110 cuvinte):
În fragmentul dat, notațiile autorului au rolul de a facilita transpunerea scenică a textului. Indicațiile de la începutul actului fixează spațiul și timpul — aceeași încăpere, a treia zi, „la orele două după-amiază” — și dispunerea personajelor în jurul mesei. Notațiile precizează gesturile actorilor: Puia întinde farfuria, Iorgu o mângâie pe Moața, Florentina sare de pe scaun și îi pune fetei mâna pe frunte. Totodată, ele contribuie la caracterizarea personajelor: Iorgu este descris direct ca „bărbat de patruzeci de ani, cioc, ochelari”, iar indicațiile „alarmată” și „începe să-și frângă mâinile” dezvăluie firea emotivă și grija exagerată a Florentinei.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința: eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularități de construcție a unui personaj dintr-un basm cult studiat.
Ce punctează baremul (18p conținut + 12p redactare):
- Statutul social, psihologic, moral al personajului (6p) — prezentare adecvată și nuanțată.
- O trăsătură a personajului (2p) ilustrată prin două episoade/secvențe comentate (2 × 2p) — fără rezumare.
- Două elemente de structură/compoziție/limbaj relevante pentru construcția personajului (2 × 3p): modalități de caracterizare, conflict, incipit, final, perspectivă narativă, limbaj.
- Redactare (12p), acordată doar pentru minimum 400 de cuvinte.
Textul ales: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă (1877), personajul Harap-Alb.
Eseu-model (≈ 520 de cuvinte)
Ion Creangă este unul dintre clasicii literaturii române, iar Povestea lui Harap-Alb, publicată în 1877 în Convorbiri literare, este cel mai cunoscut basm cult românesc. Protagonistul, Harap-Alb, este un erou atipic, care nu se naște perfect, ci devine împărat printr-un lung drum de maturizare.
Statutul social al personajului se schimbă pe parcursul basmului. La început, el este fiul cel mic al craiului, un tânăr de viță împărătească. Prin înșelăciunea Spânului, devine slugă și primește numele de Harap-Alb, un oximoron care sugerează condiția sa ambiguă: rob negru, dar de neam ales. La final, prin căsătoria cu fata împăratului Roș, devine împărat. Statutul psihologic este al unui adolescent naiv și lipsit de experiență, care învață din greșeli. Statutul moral este definit de bunătate, milă și respectarea cuvântului dat, valori care îl fac demn de a conduce.
O trăsătură esențială a lui Harap-Alb este naivitatea, dovedită în prima parte a basmului. Un episod ilustrativ este întâlnirea cu Spânul, în pădurea-labirint. Deși tatăl îl sfătuise să se ferească de omul spân și de cel roș, fiul craiului îl acceptă ca slugă după a treia întâlnire. Spânul îl păcălește să coboare în fântână și îl obligă să jure că îi va fi supus. Episodul arată lipsa de experiență a tânărului, dar și respectul său pentru cuvântul dat, căci nu își va încălca jurământul.
Naivitatea se vede și în episodul probei de curaj de la începutul călătoriei. Fiul craiului nu o recunoaște pe Sfânta Duminică în bătrâna cerșetoare și o alungă, iar mai târziu nu înțelege că tatăl său, îmbrăcat în pielea de urs, îl încercase pe pod. Abia după milostenia făcută bătrânei primește sfatul de a lua calul și armele tatălui. Episodul arată că eroul are nevoie de ajutoare pentru a-și depăși limitele.
Un prim element de construcție a personajului îl reprezintă modalitățile de caracterizare. Caracterizarea directă se realizează prin narator și prin alte personaje: Sfânta Duminică îi spune că este cam „boboc” în ale lumii, subliniind lipsa sa de experiență. Caracterizarea indirectă reiese din fapte, gesturi și limbaj: ajutorul dat furnicilor și albinelor arată bunătatea, iar supunerea față de Spân arată loialitatea. Ambele modalități evidențiază transformarea eroului.
Al doilea element este finalul basmului, care confirmă maturizarea. Spânul îi taie capul lui Harap-Alb când acesta vrea să-și dezvăluie identitatea, dar eroul este înviat de fata împăratului Roș. Moartea simbolică marchează sfârșitul inițierii: Harap-Alb se eliberează de jurământ și devine împărat. Nunta finală încununează drumul unui personaj care a învățat să fie om.
În concluzie, Harap-Alb este un erou original al basmului cult românesc, construit de Ion Creangă ca un tânăr imperfect care, prin încercări și ajutoare, își câștigă dreptul de a conduce, ilustrând sensul unui adevărat bildungsroman.
Rezumatul punctajului
| Subiect | Punctaj | Ce contează cel mai mult |
|---|---|---|
| I.A (1–5) | 30p | răspunsuri în enunțuri, justificare cu citat |
| I.B | 20p | opinie + 2 argumente dezvoltate + text + experiență + concluzie |
| II | 10p | rolul notațiilor (scenografie, gesturi, caracterizare) + exemple |
| III | 30p | statutul personajului, trăsătură + 2 episoade, 2 elemente de construcție, minimum 400 de cuvinte |
| Oficiu | 10p | — |